La jumătatea lunii Decembrie 2006 a fost dat publicității raportul întocmit de către o comisie condusă de către Vladimir Tismăneanu. Scopul raportului trebuia să fie analiza crimelor comise în vremea regimului comunist în România.
Vladimir Tismăneanu este fiul unuia dintre ideologii marxismului de tip Stalinist venit cu armatele sovietice în România. Numele real al tatălui sau, la venirea în România cu trupele de ocupație sovietice, era Tismetsky și sub acest nume el a prosperat în Uniunea Sovietică. La venirea în România el și-a adaptat numele și l-a preschimbat în Tismăneanu, dovedind consecvență și fidelitate cu îndoielnica deviză, ’ubi bene, ibi patria”. Feciorul sau, alintat “Volodea”, a profitat din plin de avantajele de nomenklaturist și acuma, el consideră că poate da lecții Românilor, victime ale regimului căruia tatăl sau i-a fost parte și ideolog, despre cum să înlăture urmările comunismului.
Acest raport, cum ziceam, ar fi trebuit să prezinte crimele comise de către regimul comunist în România și să le documenteze.
Raportul a cuprins o sumară istorie a regimului comunist și el numește, selectiv, câțiva dintre conducătorii și ideologii comuniști. În nici un chip nu caută raportul să condamne ideologia marxist-leninistă și tot în nici un chip nu analizează crimele comuniste și mai vârtos universul concentraționist comunist (care ar fi însemnat să numească numărul celor ce au trecut și pierit în acel infern, structura victimelor: etnică, socială, ideological, să numească pe torționari, de la comandant la executant, apartenența lor politică, socială, etnică). Cu durere se poate vedea că raportul “uită” să menționeze că între comuniști și între victimele lor a fost o deosebire de credință atâta de mare încât în chip necesar una dintre părți a avut dreptate și alta nu a avut. În fapt ,din toate punctele de vedere, acest raport este un eșec și un pretext.
Raportul este un eșec deoarece este făcut incredibil de superficial și ignorând orice normă de conduită științifică imparțială. Vladimir Tismăneanu nu a ascultat mărturii ale supraviețuitorilor temnițelor bolșevice. El nu a aflat de bine să dea numele principalilor călăi și “teoreticieni ai crimelor comuniste, între care era și tatăl său. Citind acest ‘raport” ai sentimental dureros că Vladimir Tismăneanu a urmărit un plan și a plecat de la intenția de a minimaliza crimele comuniste, cărora tatăl sau, Tismetsky, le-a fost coautor și direct participant.
Mai ales “raportul Tismăneanu” nu scoate în evidență principala intenție, principalul scop, al universului concentraționist, care a fost “reeducarea”. Ideologii ocultei (și deci și ai comunismului) au avut și au de scop, ”reeducarea” omului, distrugerea persoanei umane, transformarea ei în robot la voia călăilor. În ultima analiză “lupta” ocultei” și deci a comunismului și azi a “globalismului”, este cu Dumnezeu și împotriva planului divin.
Este bine știut că fenomenul “reeducării”, cunoscut în tot spațiul concentraționist de persecuție politică, a cunoscut forma cea mai sinistră, mai crudă, în România și mai exact, în închisoarea Pitești. Celor torturați li se cerea să se “lepede” de Familie, Neam, Biserică. Prin urmare acestea erau “punctele” împotriva cărora lupta oculta. Într-un anume fel oculta s-a deconspirat la Pitești, a arătat clar împotriva cui și a ce este. În momentul de față, în chip deschis, există în România formațiuni politice care stau exact împotriva celor pomenite: Familie, Neam, Biserica. Nu este deci de loc greu de văzut continuitatea de intenție și plan. Necuratul nu este inteligent, este tenace. Trebuie menționat că azi formațiunile politice mai vehement împotriva Neamului, Bisericii și Familiei sunt USR, PLUS, abominatia #rezist și ONG-urile sorosiste. Cu aceste precizări revenim la “raportul Tismăneanu”.
“Raportul” este în realitate un manifest de intenție vicios. Un manifest care încearcă să genereze asociații false și demonizări prin asociere falsă, asocieri antitetice între comunism, un fenomen eminamente advers pentru istoria românească, și cei care cred în modelul existențial românesc. Raportul este de un tezism sfruntat, atâta de sfruntat încât inevitabil va fi privit, în cel mai bun caz, suspect și încă mai probabil va genera răspunsuri care vor fi potrivnice scopului dubios propus de către Vladimir Tismăneanu. Raportul este, în conținut, analiză și demonstrație, un eșec.
Nici nu se putea altcum.
Raportul nu a căutat să analizeze un fenomen istoric monstruos, el a căutat să fie o piesă într-un viitor care este pregătit fără nici un fel de considerație pentru Neamul Românesc.
În esență, direct și indirect, raportul afirmă că pentru regimul comunist “răul” nu a fost existența în sine a comunismului și doctrina bestială marxist-leninistă, ci “alunecarea” lui în “mlaștina naționalistă”. “ Deci, în părerea lui “Tismeneanul” “răul” comunismului a stat în împrejurarea că, în condiții adverse, limită, au fost oameni, cărturari, care au aflat modalitatea de a continua să simtă , să scrie și să cuvanteze în duh românesc. Mai mult raportul se avântă în a declara că pentru România de azi și cea de mâine “pericolul” îl reprezintă toți și fiecare dintre cei care au respect și dragoste pentru Neamul Românesc, Tradiția Românească, Biserica Ortodoxă și modelul existențial românesc.În această interpretare se poate desluși o nostalgie subliminală a lui Vladimir Tismăneanu pentru “puritatea” ideologică de tip cominternist profesată de către Pauker, Tismetski, Nikolski, Klinger, Pantiușa și cei de o ginta cu ei, ajunși în România cu trupele de ocupație sovietice. În această monstruozitate sălășuiește rostul pentru care” raportul Tismăneanu” a căpătat existența. Acest raport se alătură, ca piesă esențială, bazei ideologice a noului regim de ocupație din România, ideologie care ar dori să facă posibilă o nouă prigoană, de tip “guantanamo”.
În mai multe feluri “raportul” este parte principala din activitatea ocultă dusă prin „Fundația pentru o societate deschisă”. “Fundația pentru o societate deschisă” (a “deja” globalistului Soros) și alți eiusdem farinae,care caută distrugerea tuturor trăsăturilor care dau identitate și personalitate Neamurilor.
Ceea ce ar trebui să fie reținut este faptul că viitoarele victime vor fi alese dintre cei care mărturisesc aceleași credințe ca și victimele prigoanei comuniste; sentimentul de dragoste pentru Pământul Românesc, Tradiția Românească, Biserica Ortodoxă și modelul existențial românesc.
Dacă noua inginerie social-politica a viitorului, pregatita de „deja” globaliști de felul lui Vladimir Tismaneanu, va reuși rămâne un enorm semn de întrebare.
Personal, rămân încredințat că Poporul Român va rămâne credincios Bisericii, Neamului și Duhului Românesc. Sunt la fel de încredințat că provocări de tipul “raportului Tismăneanu” vor fi respinse. Rămân încredințat că Neamul Românesc va ști să dea un răspuns asimetric devastator acestor modele inspirate de către negativitatea pură.
——————————
Alexandru NEMOIANU, istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, SUA
14 iunie 2019