Patruzeci de Sfinți
Când îs patruzeci de Sfinți, pe la sate-n zori de zi
Nanele cu basma neagră, zău, încep a zdrăngăni
Din lanțuri și din cârceie*, întorcându-se tot roată
Înconjoară iertaoane* cu jar aprins pe lopată.
Strâng gunoaie, greablă frunză, să ardă cu vâlvătaie
Să piară năcazul iute și răul în bobotaie*.
Cheamă binele-n ocoale* că îi Postul Paștilor
Bombănind vorbele-n grabă pe-nțelesul babelor.
Peste focuri sar copiii, veselia să se nască
Să plece frigul degrabă, pământul să se-ncălzească,
Și tot azi se-ascute plugul, pregătindu-l de arat
Se încheie ciclul lunii, pogoară lumina-n sat.
Bunele frământă coace*, de pomană să le deie
De sufletul celor morți, iar bărbații or să beie,
Numa` doară patruzeci, de pahare cu vin, mici
Și-o să mânce toată lumea, unși cu miere, mucenici!
Regionalisme: iertaoane – acareturi; cârceie – lanț scurt, gros, cu zală pentru prins lemne mari; bobotaie – foc cu flăcări mari; ocoale – bătătură; coace – plăcinte coapte!
——————————-
Ileana Cornelia NEAGA
9 martie 2019