IN MEMORIAM EMIL BRUMARU
S-a stins un vultur cosânzean din fire,
și a căzut cu aripi lordul nemuririi,
poetul basarab, brusc potopit în lire,
ne-nveșmântează în lacrimi și zefire.
O, Dumnezeie, ce tren grăbit, și nu întreabă…
în piept i-a pus o lacrimă să-i fiarbă,
și -acum, că e Crăciunul, în Țara Basarabă,
rezistă -a mire tânăr, la inimă s-o aibă.
Brumaru enigmatic, cuminecat să scrie,
cu har de borangic, miluitor, din șale,
să iasă, din mătase, mireasmă, liturghie,
să ne îndrepte oasele, cu-a ‘sale madrigale.
Firescule poet, și, nefiresc, cuminte,
introvertit în clipa prescripției din ceruri,
ce mistic ne-ai încins, cu glasul tău fierbinte,
și te-ai unit cu Domnul, muiat în sfinte ceruri.
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
6 ianuarie 2019