Cristale
Inimă albă de gheaţă,
Rodul pietrei silicii,
Lacrima scursă pe faţă
Din al timpului robii
Nespălată nici de ploaie,
Nici de soare-i netopită,
Nu se sparge, nu se-ndoaie
Ca a robului ursită.
Înflorind în mii de ace,
Ca şi rugul printre flori.
Poartă-n el imnul de pace
Cu luminile din zori
Amintiri din sfera vie
Cu ochi mulţi din stea de mare,
Cerul lin în armonie,
Dorul în raza de soare…
Călăuza palmei fine,
Porii sufletului gol,
Lunecând între suspine
Calcă sufletul domol
Și aprinde cu o rază
Sufletul străin de pace,
Lacrima căzută-n vaza
Înfloreşte-n mii de ace!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
20 noiembrie, 2018