Renaștere
Toamnă cu brumă de cuvinte
Peste iubirile albastre
Și frunze uscate peste morminte
Și peste tot un cer cu stele în glastre
Iubiri apuse în robie
Pe orizonturile pline de nori
Și ploi căzute pe unde se știe
Din geana cu lacrime din flori
Petale căzute peste retină
Din vântul prea rece al disperării
Și poezia-mi se face ruină,
În strofe se leagănă copiii serii…
Culcuș le fac din cuvinte
Și așternut din frunzișuri moi
Să doarmă în cărți ca în morminte
Atâtea lumi cu vise în doi
Și să renască în Paștele-nvierii
Pe câmpul cu ghioceii noi
Și poezia nouă a primăverii
Să cânte din strune pe câmpurile moi!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
15 octombrie, 2018