Toamna poeţilor
Doamne, îţi mulţumesc
pentru toamna din grădină,
ziua se-ascunde-ntr-o nucă-
e-o altă lumină
ce cade pe foşnetul
frunzelor reci,
şi-un parfum de gutuie
adastă ori pe unde treci,
vinul se cuibăreşte
în ulcioare,senin,
mi-e sufletul plin
ca o zorea agăţată
în cuiul din poartă,
şi-atâta culoare
invadează ca o oaste
nemărginirea,
voluptoasă trece ea,Doamne,
pe alei,întorcându-şi privirea
toamna aceasta,din noi,
răscolindu-ne firea
cu ploi pătimaşe
şi-i frig prin oraşe…
ne-adunăm primeniţi
în cuvânt,
ca s-aprindem focuri,
Doamne, în zori, pe pământ.
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
(Din volumul ,,Miniaturi dunărene”, Ed. Amurg Sentimental, București )