Mioara HUSUSAN :Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

Am intrat în familia ei de suflet
…aşa îmi zicea mereu!
S-au scris atât de multe despre prietenie, încât nu ştiu dacă voi scrie
ceva nou, dar voi sublinia anumite aspecte la modul particular. Prietenia
depinde de cei doi sau mai mulţi oameni implicaţi.
Am întâlnit-o pe Mariana într-un grup de radio în 2012. Intrase în
direct, lăudând iniţiativa prezentatorului de a citi, de a lectura câteva
poezii care apăruseră pe grupul respectiv. Nu ştiam nimic despre dânsa!
Un nume într-o mare de multe alte nume, dar mi-a captat atenţia prin
vocea sigură, prin claritate, dar mai ales prin cuvintele elegante şi foarte
bine alese. Laudă şi încurajare am auzit. Suntsentimente pe care le găseşti
rar sau foarte rar printre oameni.

Am început să am emisiuni la acel radio şi Mariana Gurza, mereu
prezentă, foarte atentă la modul cum mă exprimam, cum mă comportam
cu oamenii. Am început să vorbim la telefon sau prin messenger. Timpul
a legat o prietenie deosebită între noi. Ne ştiam fără să ne cunoaştem
fizic.
Vorbind la telefon foarte mult, i-am cunoscut generozitatea, puterea
de a se lăsa pe sine pentru a ajuta, pentru a promova, pentru a susţine
autori cu diverse scrieri: proză, poezie, eseuri, prezentări de carte. Au
trecut 3 ani de zile care ne-au apropiat şi mai mult.

Eu am pornit o emisiune personală la un radio online, iar ea pornea
Revista Logos&Agape. În timpul emisiunilor, publica articole, spunând
mereu că face acest lucru mult mai bine cu mine alături. Nu de puţine ori
îmi spunea că şi soţul este prezent pe unde. De multe ori îmi zicea: „Sunt
aici lângă tine dar mi-au venit copii Ioana și Vlad cu nepoțeii. Și ei te
ascultă! Ești în familia mea de suflet!” Lucrând pe calculator foarte mult,
îmi spunea de foarte multe ori că o dor ochii, dar nu se lăsa până nu
termina ce îşi propunea. Am cunoscut mulţi oameni de calitate prin
intermediul ei. Nu de puţine ori a fost omul din umbra multor surprize
care au avut loc în aceste emisiuni de radio.

Lansări de carte multiple,

sărbători aniversare, sărbători culturale, ediții de colecție, toate au fost
pline de emoţie datorită Marianei Gurza.
Mariana era de un profesionalism cum rar am întâlnit la cineva.
Verifica tot timpul ceea ce promova, în două trei locuri. Nu o puteai
minţi! Simţea minciuna! Mă surprindea mereu pentru că imediat intuia
sursa din care citam.

A fost – cât de mult doare acest cuvânt – omul care m-a susţinut în
apariţia celor trei antologii „Printre rânduri… printre gânduri… printre
oameni…”, apărute la Editura Singur, sub conducerea lui Ştefan Doru
Dăncuş. Nu doar că m-a susţinut, dar a şi participat la corectarea lor din
punct de vedere literar. Promovarea lor, a autorilor din cadrul acestor
antologii a avut loc în foarte multe reviste la care colabora ca redactor sau
ca scriitor. Nu degeaba, numită „poeta cu suflet de înger” mi-a dăruit cu
foarte mare generozitate multe din ceea ce ştia. O prietenie nu apare din
senin, ci doar atunci când eşti pe aceeaşi lungime de undă, când credinţele
şi princiipiile tale de viaţă le regăsești şi în celălalt, când ceea ce te
caracterizează vezi oglindit în celălalt. Pentru mine a fost mai mult decât
prietenă, a fost ca o mamă, ca o soră mai mare, a fost un om despre care
nu prea pot vorbi la trecut…

Pe la mijlocul lunii februarie 2021, în cadrul unei convorbiri, m-a
rugat să devin redactor în cadrul revistei personale „Logos & Agape”. Nu
am să uit cât voi trăi cum mi-a zis „În vremurile tulburi în care trăim,
chiar dacă mi se întâmplă ceva, ştiu sigur că Revista este pe mâini bune!
Nu-mi lăsa revista să moară!”
Nu aveam de unde să ştiu că se v-a încheia bine luna februarie şi aceste
cuvinte vor deveni atât de grele, aş putea spune că mă urmăresc și acum.
De atunci, împreună cu Lavinia Elena Niculicea, redactor și ea în cadrul
revistei Logos&Agape, încercăm să continuăm munca titanică depusă de
Mariana pe tărâmul culturii române. Închei aceste rânduri cu gândurile și
spusele Marianei:
„Pe lumea asta, nimeni nu moare, doar plecăm puţin, pentru a ne
reîntâlni undeva… cândva!”

Singură,
te caut în freamătul nopții
în acorduri nesfârșite printre poeme.
Uneori poposești printre filele nescrise
încercând să-mi lași zâmbetul tău.

Ești așa cum imaginația mea
te-a desenat pe un petic de cer.
Prea falnic pentru a te opri
din zborul tău îngeresc
Pot spune doar MULŢUMESC!

Mariana GRIGORE : Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

Pios omagiu adus poetei îngerilor, doamna

Mariana Gurza

UN SUNT CE A OCOLIT MOARTEA DIN

IUBIRE
am crezut mereu că moartea
este o discuție despre viață,
purtată cu Dumnezeu
la masa tăcerii lutului
un dialog despre ce am fost,
când pământul ne adâncea pașii
în rod de sămânță nenăscută,
visând la urma drumului pe care
vom merge până la capăt de lumină
am sperat mereu că acest dialog
mă va scoate din bezna durerii
când nu voi mai ființa în trupul plămădit

din trecere

am așteptat până la ultima cugetare

a sinelui
că nu voi așterne întuneric
în felinarele ce aprind stelele
plecării din murire
mă trimiți acasă, Doamne,
ca să cuget la epilogul scris de Tine,
cu vrerea unui motto ce va spune
că am fost un
SUNT

ce a ocolit moartea din iubire.

Maria FILIPOIU :Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

EXODUL POEȚILOR
„De poeți, doar moartea se teme,
că sunt nemuritori prin vreme.” (Maria Filipoiu)
„Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet.
Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine
însuși.” (Nichita Stănescu)
Nimic nu poate compensa pierderea vieții, cum nimeni nu poate
disloca tezaurul din sufletul artistului.
Artiștii și ziditorii de monumente spirituale nu mor niciodată. Printre
artiștii care zidesc opere neperisabile se află și ziditorii materiei cenușii
în cărămizi de cuvinte, metamorfozate în metafore poetice. Poetul a fost
și va rămâne sufletul literaturii, întrucât în opera poetică rămâne o parte
importantă din sufletul mare și generos al creatorului de versuri.
Devastatoare a vestea care a venit ca un tunet din cerul întunecat al
veșniciei, în urmă cu un an, să anunțe prietenii poetei Mariana Gurza
despre strămutarea sufletului ei în lumea celor drepți. A lăsat în urmă ei
o citadelă spirituală în care și-au dus ofrandele zeci de condeieri, ca să se
înfrupte toți la aceeași masă, din „Logos și Agape“ – apă și hrană vie,
primind ca prin miracol – Veșnicia.
Fondatoarea revistei „Logos & Agape” în urmă cu 5 ani (2017), a
reușit să adune în ea, rod bogat de inspirație, zi de zi, ca într-un anotimp
perpetuu al rodniciei. Revista era suflet din sufletul ei și cea mai prețioasă
comoară spirituală, pe care ne-a lăsat-o nouă, ca pe o amintire vie, spre
adâncă prețuire și rememorare. Este amintirea vie a sute de articole
publicate de autorii pe care îi considera frați, fiind frați ai aceleiași mame

creația literară. Toți îi plâng dispariția și lasă roua ochilor să ude ramul
de gând, spre rodire și neuitare.
Toți care au cunoscut-o, mulți prin intermediul pasiunii scrisului, i-au
simțit harul prin care pătrundea până în ungherele sufletului, unde își lăsa
rodnicia spirituală, blândețea și căldura sufletească.

Așa au rămas virtuțile dăruite fraților de cuvânt, pe tot parcursul anului
care s-a scurs de la plecarea în cetele condeierilor cu aripi de îngeri. Mare
este ceata condeierilor strămutați în lumea spiritelor, uciși de arma
inamicului invizibil – virusul „SARS-cov2”, din batalionul „COVID-19”,
care a decimat omenirea mai mult de doi ani, luând în „Convoiul Morți”,
zeci și sute de prieteni și rude, cărora le-a inundat sufletul cu lacrimi
amare.
Dumnezeu să le așeze sufletele în loc luminos, spre pace, odihnă și
veșnică pomenire, iar prietenii să-i păstreze perpetuu în memorie,
deoarece omul moare doar când este uitat de cei dragi.
Eu n-am uitat de nici unul, dar tare mă doare sufletul de prietena
Mariana Gurza. Eu nu te voi uita, cât îmi vei lumina amintirile cu făclia
sufletului tău!
Omul moare doar atunci când este uitat de cei dragi.
Dezvăluind lumea literară a scriitoarei Mariana Gurza, amintesc
debutul în anul 2008, cu „Destine umbrite” în proză, a scris mult și bine,
încă din tinerețe: eseuri, poeme, elogii pentru limbă, țară și neam, a cântat
dorul tristețea și iubirea.
Ce coincidență! Am debutat tot în 2008, cu „Tradiții creștine și
ritualuri populare românești” – poeme pe tema tradițiilor din „Jurnal
de adolescent”.
Cuprinsă de fiorul liric, poeta Mariana Gurza a surprins în poemele
sale, atât eternele paradoxuri ale iubirii și alte stări umane: tristetea, dorul,
pasiunea, iubirea de tară și neam, răzvrătirea, incertitudinea și nu în
ultimul rând – credința. A înființat în anul 2017 – revista creștină de
cultură, tradiții și atitudine civică „Logos și Ahape”, pe care a păstorit-o
până în ultimele zile ale vieții.

Pătrunsă de un puternic sentiment religios, scriitoarea și ziarista
Mariana Gurza închina scrierile sale lirice și eseistice, puterii divine,
patriei și întregii lumi, pe care le-a publicat în cărți și numeroase reviste
de artă și cultură. Despre creația scriitoarei Mariana Gurza au scris mulți
împătimiți de vraja condeiului, dar memorabile sunt esența și chintesența
din opera sa.
Eu nu te voi uita, ci îți voi păstra vie amintirea, la fel ca toți colegii din
„Colectivul redacțional – Logos & Agape” – revistă creștină de cultură,
tradiții și atitudine.
Compasiune și condoleanțe familiei de sânge și fraților-condeieri din
familia literară.

Nutresc speranța că prietena mea de cuvânt a ocolit moartea și a
înaintat pe calea nemuririi. Ea a rămas în sufletul prietenilor care i-au
îndrăgit sufletul luminos și frumos.
Drum luminos, poet al sufletelor noastre – Mariana Gurza!
Rămâi poeta sufletelor noastre.
Regrete eterne și timp luminos Împărăția lui Dumnezeu!

BALADĂ POEȚILOR

Scriitorii nu mor,
ci se afundă-n somn
pe un tărâm de dor,
la Zeu și Mare Domn.
Mai cade câte-o stea,
iar alta răsare,
ducând lumină-n ea,
pe-a ochilor zare.
De dor lăcrimează
Soarele în apus,
suflet luminează
în veșnicie dus.
Plâng îngerii-n cerul
funebru, înnorat,
privind mesagerul
de viață detașat.
Plâng prieteni și frați
în condeiul stingher,
la priveghi adunați,
când duh urcă spre cer.
Cu lacrimi amare
roagă pe Dumnezeu
ca să-i dea iertare
și pacea Lui, mereu.

Ca un Tată ceresc
îi luminează har
din destin pământesc,
pe al morții hotar.
Suspină și Luna
în raze de argint,
împletind cununa
pe astrul răsărit.
Speranța nu moare
în ploaia de tristeți,
ci în zori răsare
cu har în alți poeți.
Ei duc făclia-n gând
la comemorare
și rescriu, lăcrimând,
vers de neuitare.
Curcubeu brăzdează
zarea-nlăcrimată,
pe poeți așează
în Rai laolaltă.
*In memoria poeților uciși de pandemia COVID-19. Dumnezeu să-i
așeze la masa creatorilor!

POEȚII ÎN REGATUL MORȚII
(sonet omagial)

Se frânge viața-n fragile destine
Și după moarte nu e dimineață,
Doar veșnicia înghețând speranță,
Pe sculptori de vers ostatici îi ține.
Și-au frânt aripi în labirint cu ceață,
Căutând lumina zilei de mâine,
Ca spice roditoare pentru pâine,
Când i-a răpit o moarte hrăpăreață.

De lipsa lor, sărac e viitorul,
Iar amintirea e mai dureroasă
În stihurile ce-și plâng creatorul.
Dorul de ei pe suflet mă apasă
Până îl slobozește Fondatorul
De sorți, din colivia ce-i e casă. [27]

CUVINTELE – MUGURII GÂNDULUI

(sonet cuvântului)

Citește, frate, să te înțelepțești,
Orice simți că îți atrage privirea!
Neîncetat să îți cultivi menirea,
Cât o sămânță de creație ești.
Spre culme privește nemărginirea
Vieții, ce duce pe cărări îngerești,
Un ideal visat, în el să zidești
Altar de stih, ca să-ți sfințească firea!
De condei magic să te îndrăgostești,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri românești.
Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugurești
Și în rodul de gând să-ți lași jertfirea.
„AUTOPORTRET
Sunt ceea ce nu voi ști niciodată… O frunză verde rătăcită spre piscul tău
iubito c-un dor ce nu mă iartă. Sunt ceea ce nu voi şti niciodată… Clipă
minusculă în timp, zâmbet, lacrimă curată, sunt doar anotimp…”
„AM RĂMAS ÎN LUMINĂ
Doamne, ce multă lumină dai acestei lumi în agonie. Și însetatei de mine,
mi-ai dat să beau din apa vie… Când sângele a ţâşnit ca într-un plâns,
m-ai purtat spre lumi necunoscute, să o iubesc şi mai tare pe-a mea. În
ea m-am întors, alături cu Tine, deasupra cu cerul îseninat. Eu…
Ocolisem moartea…” (12 martie 2022)

Valeriu DULGHERU : Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

Chișinău, MOLDOVA
MARIANA GURZA – POETĂ CU SUFLET DE

ÎNGER
„Sunt ceea ce nu voi şti niciodată…
O frunză verde rătăcită.
Clipă minusculă în timp, zâmbet,
lacrimă curată, sunt doar anotimp”
(Mariana Gurza)

Era ziua de 26 martie 2021 când bunul meu prieten, inginerul,
profesorul și publicistul timișorean Dumitru Mnerie mi-a adus trista
veste că poeta Mariana Gurza nu mai este în viață, că a plecat spre
ceruri, fiind subit răpusă de această ciumă a secolului al XXI-lea
COVID-19. Cu imensă tristețe am aflat vestea plecării din lumea celor
vii. O banală boală o luase dintre noi în plină putere creativă, în plină
dorință de viață, lăsându-ne mai săraci. Se întâmpla această tragedie la
doar două săptămâni după ce plecase la ceruri (12.03.2022) poetul
național roman basarabean Nicolae Dabija. Tot de COVID. Ambii au
plecat la Domnul să se alăture lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru,
Nicolae Dabija ș.m.a. mari valori ale culturii naționale.
Am cunoscut-o personal pe regretata poetă. Aflându-mă la o
conferință științifică la Timișoara în Anul Centenar 2018 profesorul
Dumitru Mnerie mi-a organizat o vizită la ea acasă, undeva în afara
Timișoarei. Distinsa doamnă Mariana Gurza ne-a primit cu
deosebită ospitalitate, cu nelipsitul zâmbet pe buze. Chiar fiind inginer
de formație s-a înfiripat o interesantă discuție pe diverse probleme, în
special, legate de Basarabia, Era o fire foarte atașată de Basarabia.
Avea harul de a pătrunde până în ungherele sufletului omenesc. „Suflet
fremător și suferitor, inundat de o devoratoare iubire pentru neam si
glie”, scria despre ea cunoscutul scriitor A. D. Rachieru.

De fapt ne cunoșteam deja de la distanță. Îmi
publicase în prestigioasa revistă creștină de
cultură, tradiții și atitudine civică „Logos și
Agape”, fondată de ea, mai multe articole despre
situația social-politică din Basarabia. Fiind
bucovineancă, mereu cu Bucovina în suflet,
Mariana Gurza era aproape de Basarabia poate
și prin faptul că Basarabia și Bucovina au avut
destine similare, ambele fiind rupte din trupul
Țării de două imperii vecine. ,,Ce cale poate
țara să apuce?/ În tragica, neconvertita zi, / Se
urcă Basarabia pe cruce/ Și nu știm învierea când va fi ”, este strigătul
lui Adrian Păunescu, spicuit cu grijă în unul din articole publicat în revista
„Armonii culturale”.

Mai târziu distinsa scriitoare mi-a prefațat vol. 15 al culegerii de
articole „Basarabie răstignită”. Drept motto al prefațării a ales
impresionantele fraze ale patriotului român Gheorghe Brătianu: ,,Nu
putem concepe existența neamului românesc fără Nistru, cum nu putem
să o concepem fără Dunăre și Tisa, ca să ne despartă de elementul slav.
Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre”. „Basarabie
răstignită (15) vine într-un moment când situația globală a omenirii este
una destul de tumultoasă şi nesigură, iar pentru Basarabia, chiar cu
accente îngrijorătoare. Mereu prezent în sufletul autorului, la început
de An Nou visul reunificării Basarabiei cu ţara mamă s-a transformat
într-un puternic strigăt de trezire a celor care mai pot face ceva în
această vădită degringoladă pe scena politică internă şi
internaţională”, menționa în 2019 în prefațare distinsa poetă Mariana
Gurza. În aceeași prefațare cu o deosebită evlavie menționa scriitoarea
momentul Marii Uniri de la Alba Iulia: „Din toate colțurile Țării mii de
„pelerini” țineau calea spre Alba Iulia cu care, cu trenul, pe jos… Au
venit frații bucovineni, din Basarabia, de la Iași, au sosit legionarii
Blajului, moții de la Abrud, din Țara Bârsei… Sentimentul e prea
puternic și prea sfânt. Într’un moment dat însă „Pe al nostru steag e
scris Unire” a izbucnit din pieptul mulțimii întregi, iar valul acordurilor
mărețe lovea tavanul înalt al gării. Duhul sfânt parcă se coborâse de
asupra noastră, a tuturora”.
Pe lângă harul dumnezeesc de a crea, având un suflet de înger,
Mariana Gurza era profund marcată de unele derapaje în societatea

românească. ,,Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au
cum să o simtă, cei mulţi, da. Scapă cine poate!”, spunea cu durere în
suflet într-un interviu.
În anul 2017 a înființat revista creștină de cultură, tradiții și atitudine
civică „Logos și Ahape”, pe care a păstorit-o până în ultimele zile ale
vieții. Pătrunsă de un puternic sentiment religios, poeta, scriitoarea si
ziarista Mariana Gurza, închina scrierile sale, lirice și eseistice, puterii
divine, patriei și întregii lumi, pe care le-a publicat în cărți și numeroase
reviste de artă și cultură.
Dezvăluind lumea literară a scriitoarei Mariana Gurza, apreciem
bogata moștenire, pe care ne-a lăsat-o: eseuri, poeme, elogii pentru limbă,
țară și neam, a cântat dorul tristețea și iubirea. Fiind o poetă cu „suflet de
înger” a surprins în poemele sale eternele paradoxuri ale iubirii și a altor
stări omenești: tristețea, dorul, pasiunea, iubirea de țară și neam și, în
primul rând, credința. Fascinată de sclipirea unei imagini, de rezonanţa
unui cuvânt, Mariana Gurza și-a publicat poemele adunate în 15 volume
unitare, antologii, volume colective, printre care: „Paradox sentimental”
(poeme, 1998); „Gânduri nocturne” (poeme, 1999); „Nevoia de a sfida
tăcerea” (poeme, 2000); „Lacrima iubirii” (poeme, 2003); „Ultimul
strigăt” (poeme, 2006); „Șoapte gândite” (poeme, 2006); „Icoane
vii”(2020) ș.a.
Unele poeme sunt pătrunse de adevărate elemente profetice.
Impresionant este poemul „Manifest pentru viață”: „Lăsaţi florile să
crească unde e verde / Şi mugurii înrouraţi de zori, / Să nască în soarele
viselor crude, / În viaţa aceasta plină de erori”. Cât de actuale sunt
aceste versuri în aceste clipe de răstriște, când urgiile războiului din
est „nu lasă florile să crească unde e verde”.
Într-un alt poem „Mă tem de ce va fi odată”: „Trezeşte-te, / vulcanul
erupe, /focul mistuie, / pământul tremură. / Îmbracă armura,/ tu, soldatul
războaielor / din noi şi din afara noastră, / prinde mâna, rănit de /
trădarea lumii, / ca să ne putem salva / într-o viaţă viitoare”, autoarea se
temea de un eventual război în viitor. Războiul Rusiei contra Ucrainei,
din păcate, este o tristă realitate.
Și poemul „Rugă pentru copii”: „Doamne, Dumnezeul milelor, /
mângâie chemarea suspinelor, / dă-le odihnă în fragede altare, / să
prindă un mileniu, / de sub zăpezi, verdele primăverii, / să treacă lin prin
schimbătoare anotimpuri, / prin luminata câmpie, prin luminata viaţă”
este unul foarte actual. Este o rugă pentru sutele de mii de copii

ucraineni, pe care astăzi urgiile războiului din Ucraina i-a pus pe drumuri
de pribegie…

Și poemul „Adevăr relativ”
este unul foarte actual: „Când
căţelele armelor au lătrat, au
tăcut greierii. / Câmpia,
obosită, s-a lăsat pe-o rână
şi-a adormit. / Eroii şi-au scos
medaliile la soare, şi-au spălat
rănile şi-au adăstat…/ O pată
de petrol aşternută pe cer,
acesta este cuvântul de ordine,

/ aceasta era vina lumii prinsă-
ntre viaţă şi moarte…”. Când armele rusești „latră” greierii ucraineni tac.

Indiscutabil, comoara lăsată de distinsa scriitoare Mariana Gurza este
inestimabilă. Să păstrăm vie amintirea despre scriitoarea, poeta, patrioata,
Mariana Gurza. Drept răspuns la întrebarea „Unde sunt cei care nu mai
sunt?”, Mariana Gurza, la sigur, este în ceruri alături de alte valori ale
culturii naționale.
Veșnică pomenire!

Victor COBZAC : Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA Chișinău, MOLDOVA

LUMINA DIN ÎNTUNERIC
Autor: Victor COBZAC (VicCo)
Motto: „… Doamne, ce multă lumină …”
Din poezia Am rămas în lumină (Mariana GURZA)

Doamne, ce mută lumină,
Se zbate agonic… în plasă,
A inimii strop de du-re-re,
Din lacrimi divine culeasă.
Înmoi în cerneală, o pană,
La crucea cu chip de martir,
Cu-atâtea garoafe di-vi-ne,
În Raiul, numit… ci-mi-tir.
În care sub lespedea rece,
La fel așternutul… de veci,
Lumini care ard… felinare,
Suspină… la ora când pleci.
Pământ… însetat de lumină,
Din streașina ochilor… ploi,
Și-o inima, plânge în hohot,
Poete, … mai treci pe la noi!
Mai stai să visăm împreună,
Un vis sub un cer… înstelat,
Din pragul acelei căscioare,
Cu gardul spre cer în-cli-nat.
Hogeacul ne face cu ochiul,
În gât se mai naște… un nod,
Dă-mi mâna și urcă cu mine,
Pe sca-ra… ce duce… în pod.

Să dăm la o parte… o mână,
De stuf… ca să intre-n altar,
Și Luna… și ste-le-le… toate,
Să-ncalce… a legii, … ho-tar.
La cina de taină… cu sfinții,
Ce cântă cu Domnul, în cor,
Orchestra cu lacrimi de doliu
Îl plânge, pe-al său, di-ri-jor.
Pe-acel ce-a rămas în lumină,
Cu Raiul… mutat în… Parnas,
!În ul-ti-mul vers… de… adio,
Să ardă… cu nimeni… n-a ars!

Cristinel CRISTEA ALEXIEVICI :Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

Omagiu
Doresc să fac cunoscut gândul,
că toți cei ce scriu acum, cu ocazia
tristă a plecării dintre noi a
doamnei Mariana Gurza, își
exprimă, sau găsesc posibilitatea să își exprime aici, considerația și
omagiile față de persoana ei. Ei nu îi mai putem scrie, familia este
îndurerată și nu o putem contacta, la funeralii nu avem voie să
participăm. Fiecare își exprimă durerea aici și se vede clar că nu sunt
gesturi ocazionale fiindcă, la fel cum simt eu acest gol imens al plecării
ei, așa simțim cu toții. Simt că ea nu va fi uitată, simt că durerea noastră
nu va trece ușor. Simt că nimeni dintre noi nu va fi judecat dacă va
continua să îi scrie Marianei gânduri, ca și cum ar fi aici și este!
Continuați să îi scrieți fiindcă are nevoie de spiritul vostru în zborul ei
spre Absolut! Continuați să îi scrieți fiindcă, așa cum mi se întâmplă și
mie, nu văd cum v-ați putea abține să nu o faceți! Mariana dovedește
clar că a rămas și va rămâne veșnic printre noi! Mă gândesc la o pasăre
phoenix care a zburat spre cer și a găsit și cale înapoi. Pace în spiritul
tău, drum bun spre Dumnezeu !

De ziua ta / 8 septembrie 2021

De ziua ta s-a luminat Pământul
Și tot ce se mai poate lumina.
Și, totuși, n-am putut găsi cuvântul
Care să definească ziua ta.
De ziua ta, de n-aș fi fost departe,
Toate steluțele din Infinit,
Le-aș fi cules, cu mâna tremurândă
Și ție, doar, ți le-aș fi dăruit.
În lume vine Toamna să ne-arate
Iubire, frumusețe și mister,

Și-n visul meu, doar tu ești, dintre toate,
De astăzi și de mâine și de ieri.
Așa frumoasă-i fiecare Toamnă
Și mai ales, acum, de ziua ta,
Te-aș săruta, pe muzică de Beatles,
Redându-ți tinerețea, de-aș putea.
De ziua ta am luat două pahare
Și, fiindcă azi, nu suntem amândoi,
Am aruncat paharul tău în mare
Și am ciocnit cu marea, pentru noi.
Ești minunată, știi, frumoasă doamnă,
Cum poate nu-i și nu va exista
Îmi amintesc în fiecare Toamnă,
Că tu ești unică, Maria mea.

Obrazul tău frumos și trist

Într-o frumoasă zi te-am cunoscut,
Se potrivea, erai și tu frumoasă,
Eram îndrăgostiți de Absolut,
Aveam toate cuvintele acasă !
Ți-am povestit cum se sărută norii,
Mi-ai povestit de prietenii ce-i ai,
Că te-au luat între ambasadorii
Care se duc să aibă-un colț în Rai !
Te-am întrebat de ce așa grăbită,
Tu mi-ai răspuns, sfioasă, că nu știi,
Și-aici, și-acolo ești așa iubită!
Cât egoism, aceste Veșnicii !
Nu pot uita cuvintele prin care
Mă-ncurajai s-ajut un prieten bun,
Erai mereu acolo unde doare,
Azi ne lipsești și nu știu ce să spun !

Sunt fericit fiindcă te-am cunoscut,
M-ai fermecat cu sufletul tău mare,
Prea repede te-au luat în Absolut !
Nu le-a păsat, Maria, că ne doare !

Gânduri pentru Mariana Gurza

Am auzit că e frumos acolo,
În lumea-n care ieri tu ai ajuns,
Aseară-un învățat de pe Apollo,
A spus ca ești „ceva” de nepătruns !
Eu am zâmbit căci îmi aduc aminte,
Că îți citeam iubirea din priviri,
Apoi din milioane de cuvinte
Ce le-ai lăsat acestei omeniri !
Ai vrut doar prietenie între noi
Și ai luptat, știu bine cât și cum,
De ce te vrem, Maria, înapoi ?
Ce greu ne este fără tine-acum !
Te-am întrebat, odată, cum te simți,
Ai spus că dacă soarele răsare,
Te simți ca și o sfântă între sfinți,
S-a potrivit, așa ești, dar mă doare !
Dac-aș putea minți Eternitatea,
Și Cerul m-ar lăsa să schimb din ea,
Mi-aș asuma, o dată, libertatea,
De-a face să vii iar în lumea mea !

Camelia CRISTEA: Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

Dincolo de cuvinte…

Suntem trecători într-un timp vremelnic. Am
certitudinea, că nimic nu este lăsat la voia
întâmplării. Oamenii, apar în viețiile noastre ca o
bucurie, o binecuvântare, ca un impuls spre cele
înalte.

Scriam timid, zbor de cuvinte, trecute prin filtrul inimii. Poezii cu chip
de iubire și icoană, conturau un univers în care îmi doream să evadez. O
lume mai bună, cu aripi de înger, iubire și lumină, multă lumină. În acest
univers am întâlnit un Om special, un scriitor altruist și onest, un mentor
pentru mine și mulți alți iubitori de Cuvânt!
Mariana Gurza, un Om sensibil și puternic, iubitor de frumos și
semeni, m-a învățat să dăruiesc necondiționat, să am curaj și mai presus
de orice să fiu eu.
Cu un firesc desăvârșit, așeza lucrurile în bună rânduiala. Un aranjor
în dezordinea reală a vieții. Îndruma, ghida, corecta, promova, dar mai
ales dăruia din timpul, experiența și iubirea ei.
Despre Mariana nu poți vorbi la trecut. Prezența ei este vie în volumele
publicate, în paginile revistei „Logos și Agape”, dar mai ales în amintirile
scrise pe sufletele noastre.
Trecută prin tăvălugul vieții, s-a întărit în credință și a promovat
iubirea creștină, autentică.
Prieten drag, scriu cu lacrima cuvântului, în memoriam!

Alt drum

Miroase a tămâie și-a floare de măr,
Fă ca ultimul drumul să-i fie ușor…
Îngeri, arhangheli, împărații,
S-o ducă spre cale pe care o știi!
Ceara se scurge cu lacrima mea
Iar clipa e rece, străină și grea,

Tăceri de mormânt și câte-un oftat
Un suflet blând, spre Tine-a plecat.
Clopotul taie liniște-n două,
O viață se duce spre una mai nouă,
Și albul din floare își face aripi
Când ruga se zice în șoaptă aici.
Curge cățuia în liniștea grea,
Să ia adierea, tămâia cu ea,
Și aurul pur în suflet păstrat
Așa cum o viață întreagă a lucrat.
Cu ochi de lumină icoanele văd
Biserica plină, un ultim prohod,
Ortul și luntrea pe care se trece
Iar timpul se face parcă mai rece…
Coliva, colacul și vin – căpătâi,
Să-i fie spre pace, odihna dintâi,
În cer o așteptă frați și surori
Părinții alături în praguri de sori.
Spre viața de veci acestea să-i fie,
Doar pace, lumină și bucurie,
Ruga deschide-n cer o altă cale
Se termină vremea de lacrimi și jale.
Când ruga se plecă smerită-n amin,
Dau sărutarea din urmă, mă-nchin,
Un drum se deschide în cer înspre veci
Pe aici Om drag, acum ai să pleci…
Turla răsună, cerul se crapă,
Lumea de astăzi e mai săracă
Un suflet, blând, smerit, credincios,
În cer a plecat la Domnul Hristos!

Tiberiu Ciobanu : Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

AM PIERDUT UN SUFLET
DE MARE PROMOTOR CULTURAL
Istoria anilor 2020-2022 va consemna cu
siguranță multe evenimente semnificative, dar cu o
notă aparte pentru momentele prea frecvente de doliu pricinuit de
pierderile de vieți omenești, mai ales datorate virusului SARS-COV 2.
Această pandemie a grăbit înălțarea la cer și a sufletului poetei Mariana
Gurza, colega noastră de redacție de la revista de cultură istorică
„Columna 2000”, al cărei fondator, director și redactor șef sunt.
Întotdeauna am apreciat-o pe Doamna Mariana Gurza, atât pentru
talentul ei creativ, dar, mai ales pentru devotamentul arătat promovării
valorilor culturale și pentru cultivarea unui patriotism adevărat.
Amintindu-mi de atâtea evenimente culturale organizate de mine, în care
prezența Doamnei Mariana Gurza aducea un ton de sensibilitate și
candoare, nu pot să nu regret nespus de mult, deja, trecerea unui an de
absență defininivă a ei din mijlocul nostru.
Colaborarea noastră a fost de lungă durată. Prin urmare, căutând în
arhiva personală, am rememorat două dintre acțiunile organizate de
Universitatea „Ioan Slavici” din Timișoara, al cărei prorector am onoarea
să fiu. Astfel, în cadrul Simpozionului Naţional „Ioan Slavici la
aniversară”, ediţia a II-a, din 29 februarie 2012, participanţii s-au putut
bucura de lansarea cărţii În două lumi, a scriitorului român Ben Todică,
stabilit în Australia, acțiune moderată cu succes de regretata noastră
prietenă.

Apoi, în anul următor, în 23 Aprilie 2013, în Sala festivă a Parcului
Ştiinţific şi Tehnologic TIM SCIENCE PARK, a avut loc lansarea cărţii
Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei, scrisă cu atâta dăruire de Mariana
Gurza. Acest volum a văzut lumina tiparului în urma unei fructuoase
cooperări dintre prestigioasa editură timișoreană Eurostampa și editura
noastră, Editura Fundaţiei pentru Cultură şi Învăţământ „Ioan Slavici”,
care îl are ca director și consilier editorial pe prof. univ. dr. ing. Dumitru
Mnerie.

Pe lângă faptul că la aceste ample manifestări a reușit antrenarea unor
importante personalități aparținând mediului cultural și academic din
Timișoara, Mariana Gurza și-a îndeplinit pe deplin și misiunea de a
promova în mod excepțional evenimentele, și aceasta nu doar în media
bănățeană, ci și pe rețeaua WordPress, în care, spre exemplu, figurează și
remarcabila revistă de cultură, arte, tradiții, credință, istorie și educație
„Melidonium”.
Din nefericire, acum am ajuns să împărtășim cu colegii din redacția
revistei „Columna 2000” suferința comemorării unui an de la plecarea
dintre noi a distinsei noastre colaboratoare Mariana Gurza, deși ne-a
rămas încă vie în memorie bucuria prezenței numelui ei în lista
aniversaților la 65 de ani, omagiați cu drag în paginile revistei noastre din
anul 2020.
Deplângem acum pierderea unui neprețuit prieten și colaborator, căci
este regretabilă dispariția unui asemenea personalități de marcă pentru
cultura locală și națională, a unei creatoare talentate, cu implicații
responsabile și competente în promovarea elementelor din construcția
patrimoniului cultural.

Desigur că larga sferă de implicare socio-culturală, și nu numai, a
distinsei Doamne Mariana Gurza o poate avea numai un om extrem de
generos. Cei care au cunoscut-o bine şi-au dat seama că atât valoroasa sa
operă, cât şi voluntariatul ei cultural (care a fost învăluitor, revărsător de
spirit şi odihnitor pentru ceilalţi) au făcut-o ca să fie receptată în societate
drept un Om de care s-au bucurat, se bucură şi se vor bucura întotdeauna
semenii săi.

Vom păstra cu evlavie și veșnic a ei amintire,
acum la împlinirea unui an
de la „CĂDEREA” sa în „NEMURIRE”.

Alexandru – Eusebiu CIOBANU: Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

Mariana Gurza, un poet cu suflet de înger

Am scris acest articol în urmă cu ceva timp,
si urma să îl public în prezența vie a „poetei cu
chip de înger!”, așa cum a fost numită de breasla scriitoricească. Nepoata
de sânge a lui Vasile Plăvan (avocat, gazetar).
Ultima oară când am discutat a fost în Februarie, și-a presimțit
sfârșitul, nu era într-o stare prea bună plângându-se de oboseală și
insuficiență cardiacă. Am încercat să o încurajez, să-i spun că totul o să
fie bine. În aceea discuție i-am făcut o promisiune că într-un viitor
apropiat voi duce mai departe revista Logos si Agape (la rugămințile
dumneaei).

A fost un om minunat și va rămâne mereu în sufletele celor
care au cunoscut-o. Drum lin, draga mea prietenă!
S-a născut la 2 octombrie 1955 în Oțelu-Roșu, Autoarea, născută în
casă parohială din Ohaba-Bistra, s-a bucurat de binecuvântarea preotului
Ioan Țerovan pe care l-a perceput ca pe un bunic.
Este urmărită și acum de drama familiei refugiată din Bucovina de
Nord după evenimentele de la Fântână Albă.
Tata Rizac Ioan, născut în Banila pe Siret, raionul Strorojinet, reg.
Cernăuți (România Mare) și mama Plăvan Viorica (Rizac) născută la
Cupca, comuna Cupca, județul Storojineț.
Mariana Gurza, încurajată de profesori, a scris dintotdeauna. Își
amintește cu nostalgie de profesorul de română Axente Staicu din școală
generală.
S-a căsătorit cu Vasile Gurza și au rezultat doi copii, Vlad – Gabriel și
Ioana – Valentina.
Mai târziu, încurajată de membrii familiei avându-l ca mentor pe
criticul Adrian Dinu Rachieru, au urmat mai multe volume. O parte din
poeziile ei au fost traduse în engleză, sârbă, albaneză și publicate în
reviste de cultură din România, și străinătate. Are mai multe apariții în
diferite antologii și volume colective. De asemenea, a îngrijit trei ediții

de memorialistică dedicate lui Vasile Plăvan, Petru Ciobanu și Ioan
Slavici, importanți scriitori și oameni de cultură.
Cărturarul Artur Silvestri a reprezentat un model de corectitudine și
abnegație pe câmpul culturii. Împreună au definitivat mai multe reviste
literare, înscriind astfel o nouă geografie literară. A fost redactor la
„Abecedar de cuget românesc”, și redactor la ,,Intermundus Media”.
Mariana mărturisește că, din clasele primare s-a simțit atrasă de
poezia marilor poeți români Eminescu și Coșbuc. În anii de liceu,
gândurile i-au stat în „forme geometrice prinse în unghiuri de vers”.
Mariana comentează: „Într-o viată de om pe drumuri lungi, întâlnești,
cunoști oameni. Am învățat să iubesc omul. Să-l înțeleg în felul său,
fiecare având un univers propriu. Respectul și iubirea față de aproapele
tău, mi-au fost de folos. Din respect pentru țară mea, pentru neamul
românesc, îmi las pana să scrie așa cum simt, așa cum Cel de Sus mă
învrednicește”.
Pentru toate acestea și pentru multe altele, este numită „Poeta cu suflet
de înger”.
Mariana Gurza locuiește în Timișoara, România. Contactul direct cu

oameni, lucrând ca referent superior în cadrul A.J.O.F.M. Timiș, a făcut-
o să etatizeze până la pensionare, și mai mult cu realitatea vremurilor

noastre.
A fost redactor șef la Revista Logos și Agape, revistă fondată în 2017.
A fost redactor și la alte publicații literare periodice și online. Ziarul
Demnitatea, Columna 2000, Armonii Culturale.
Se stinge din viată, pierzând lupta cu nemilosul virus, era internată de
12 zile la ATI (Timișoara), starea s-a agravat: în seara zilei de 26.03.2021,
decesul a fost înregistrat în jurul orei 22. Mariana Gurza lasă în urma ei o
operă fără îndoială semnificativă, îmbogățită de poezie și eseu care
contribuie la cultura ultimelor decenii. Poezia ei, esențialmente asemenea
unei autobiografii a sufletului, este o mărturie indiscutabilă atât a
dramelor trăite, cât mai ales a fericirii dobândite prin contemplare. Pășind
curajos și demn peste pragul fragil dintre viață și moarte, un om care a
reușit să facă versuri din Cuvântul lui Dumnezeu este acum de mână cu
El. (Alexandru-Râtă)

Mama a folosit calculatorul de când îmi aduc eu aminte. A fost acel
scriitor care a renunțat acum multă vreme la peniță. Răsfoind printre
fișierele mamei mele am descoperit că printre ultimele accesate este

„Ultimul strigăt”, există și o carte cu același nume. Am ales să
împărtășesc una dintre poeziile mamei ca un ultim mesaj, un „ultim
strigăt” de adio. (Vlad-Gabriel Gurza, fiul poetei)
AM RĂMAS ÎN LUMINĂ
Doamne, ce multă lumină
dai acestei lumi în agonie.
Şi însetatei de mine,
mi-ai dat să beau din apa vie…
Când sângele a ţâşnit
ca într-un plâns,
m-ai purtat spre lumi necunoscute
ca să o iubesc şi mai tare pe-a mea.
În ea m-am întors, alături cu Tine
deasupra cu cerul înseninat.
Eu… Ocolisem moartea…
Rămas bun, iubită mamă.
Rămas bun, iubită bunică.
Rămas bun, iubită soție.
Rămas bun, iubită soră.
Rămas bun, poet al sufletelor noastre.

A consemnat,
Alexandru – Eusebiu Ciobanu

Nina CERANU: Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

Mariana Gurza a cladit o cetate a poeziei
Mariana Gurza, iubită de familie și la rândul ei,
iubind-o, era vecina mea de peste drum, o palmă de
loc, între două conglomerate umane, așa că ne
puteam certa – dar n-a fost cazul – de pe balcoane.
Fiorul poeziei ei reverbera spre mine fără ca altcineva să-l
„intercepteze”. Şi asta pentru că era autentic, că avea putere, că era
încăpăţânat s-o reprezinte pe Mariana Gurza în lumina ei. Când unii se
„scremeau” să înjghebe câte un poem, ea avea deja câte un volum, în el
strecurate poeme cu nădejdi şi cu iluzii. Ştia şi simţea că-şi scrie de fapt
actul de osândă la o viaţă de calvar şi amărăciuni. Gloria ar fi putut fi la
un pas și poate că a și atins-o – am regăsit poeta prin multe reviste din țară
-, dar n-o căuta și doar aduna versuri eliberatoate din zgura existențială.
Căuta mai degrabă liniştea sufletească şi putere să-şi descarce prea plinul
liric, să construiască o cetate poeziei.
Eu cred și acum, când poeta e pe un alt tărâm, cel fără de dor, că a fost
o mare visătoare. Şi aşa a rămas până la sfârşitul vieţii.
Când a cunoscut-o era într-o perioadă senină, dar atunci avea sufletul
proaspăt şi deschis.
O striga viața. În ea poposea și tot acolo își reînprospăta resursele
sufletești. Şi viețuia în ea cu credință, cu dragoste de oameni și de
confrați de literatură. Nu știu dacă-i lua vieții sale pulsul, dar sigur afla
la ce limite se încadrează ritmul vieții celorlalți. Că din starea lor de bine
se energiza.

Dar a venit o vreme – și ce vreme! – când din lăuntrul ființei ei suna o
alarmă, ceva greu de neauzit, ceva de care era cu neputință de fugă, ceva
ce-i măcina echilibru spiritual. La prima vedere părea să fie că se temea
de anii ce veneau, de bătrâneţe, de neputinţă. Și colo… fugea de suferință,
de boala care duce la neființă.
Învăţase că toate adevărurile trebuiau spuse, spre descătuşare, dar ea,
așa cred, n-o putea face. Se mângâia cu puterea sa de a uita răul, căşunat

de te miri unde, şi cu înlesnire cultiva şi reţinea toate întruchipările
binelui, atunci când simţea că porneau din inimă.
Constatase că alţii sufereau mai mult decât ea dar aveau răbdare ca
acea desferecare să se-ntâmple de la sine.
S-a mutat și Mariana, a trecut strada și poezia. La braț, alt loc le-a
găzduit. O revistă „On line” era copilul de suflet al poetei, o gazdă bună
și la îndemână pentru mereu scormonitorii de versuri și de rime. Și n-am
mai văzut-o. Știam că e, și asta îmi era de-ajuns. Am aflat apoi că Mariana
e de dreapta Marelui Iubitor de Oameni…