Mariana Gurza, un poet cu suflet de înger
Am scris acest articol în urmă cu ceva timp,
si urma să îl public în prezența vie a „poetei cu
chip de înger!”, așa cum a fost numită de breasla scriitoricească. Nepoata
de sânge a lui Vasile Plăvan (avocat, gazetar).
Ultima oară când am discutat a fost în Februarie, și-a presimțit
sfârșitul, nu era într-o stare prea bună plângându-se de oboseală și
insuficiență cardiacă. Am încercat să o încurajez, să-i spun că totul o să
fie bine. În aceea discuție i-am făcut o promisiune că într-un viitor
apropiat voi duce mai departe revista Logos si Agape (la rugămințile
dumneaei).
A fost un om minunat și va rămâne mereu în sufletele celor
care au cunoscut-o. Drum lin, draga mea prietenă!
S-a născut la 2 octombrie 1955 în Oțelu-Roșu, Autoarea, născută în
casă parohială din Ohaba-Bistra, s-a bucurat de binecuvântarea preotului
Ioan Țerovan pe care l-a perceput ca pe un bunic.
Este urmărită și acum de drama familiei refugiată din Bucovina de
Nord după evenimentele de la Fântână Albă.
Tata Rizac Ioan, născut în Banila pe Siret, raionul Strorojinet, reg.
Cernăuți (România Mare) și mama Plăvan Viorica (Rizac) născută la
Cupca, comuna Cupca, județul Storojineț.
Mariana Gurza, încurajată de profesori, a scris dintotdeauna. Își
amintește cu nostalgie de profesorul de română Axente Staicu din școală
generală.
S-a căsătorit cu Vasile Gurza și au rezultat doi copii, Vlad – Gabriel și
Ioana – Valentina.
Mai târziu, încurajată de membrii familiei avându-l ca mentor pe
criticul Adrian Dinu Rachieru, au urmat mai multe volume. O parte din
poeziile ei au fost traduse în engleză, sârbă, albaneză și publicate în
reviste de cultură din România, și străinătate. Are mai multe apariții în
diferite antologii și volume colective. De asemenea, a îngrijit trei ediții
de memorialistică dedicate lui Vasile Plăvan, Petru Ciobanu și Ioan
Slavici, importanți scriitori și oameni de cultură.
Cărturarul Artur Silvestri a reprezentat un model de corectitudine și
abnegație pe câmpul culturii. Împreună au definitivat mai multe reviste
literare, înscriind astfel o nouă geografie literară. A fost redactor la
„Abecedar de cuget românesc”, și redactor la ,,Intermundus Media”.
Mariana mărturisește că, din clasele primare s-a simțit atrasă de
poezia marilor poeți români Eminescu și Coșbuc. În anii de liceu,
gândurile i-au stat în „forme geometrice prinse în unghiuri de vers”.
Mariana comentează: „Într-o viată de om pe drumuri lungi, întâlnești,
cunoști oameni. Am învățat să iubesc omul. Să-l înțeleg în felul său,
fiecare având un univers propriu. Respectul și iubirea față de aproapele
tău, mi-au fost de folos. Din respect pentru țară mea, pentru neamul
românesc, îmi las pana să scrie așa cum simt, așa cum Cel de Sus mă
învrednicește”.
Pentru toate acestea și pentru multe altele, este numită „Poeta cu suflet
de înger”.
Mariana Gurza locuiește în Timișoara, România. Contactul direct cu
oameni, lucrând ca referent superior în cadrul A.J.O.F.M. Timiș, a făcut-
o să etatizeze până la pensionare, și mai mult cu realitatea vremurilor
noastre.
A fost redactor șef la Revista Logos și Agape, revistă fondată în 2017.
A fost redactor și la alte publicații literare periodice și online. Ziarul
Demnitatea, Columna 2000, Armonii Culturale.
Se stinge din viată, pierzând lupta cu nemilosul virus, era internată de
12 zile la ATI (Timișoara), starea s-a agravat: în seara zilei de 26.03.2021,
decesul a fost înregistrat în jurul orei 22. Mariana Gurza lasă în urma ei o
operă fără îndoială semnificativă, îmbogățită de poezie și eseu care
contribuie la cultura ultimelor decenii. Poezia ei, esențialmente asemenea
unei autobiografii a sufletului, este o mărturie indiscutabilă atât a
dramelor trăite, cât mai ales a fericirii dobândite prin contemplare. Pășind
curajos și demn peste pragul fragil dintre viață și moarte, un om care a
reușit să facă versuri din Cuvântul lui Dumnezeu este acum de mână cu
El. (Alexandru-Râtă)
Mama a folosit calculatorul de când îmi aduc eu aminte. A fost acel
scriitor care a renunțat acum multă vreme la peniță. Răsfoind printre
fișierele mamei mele am descoperit că printre ultimele accesate este
„Ultimul strigăt”, există și o carte cu același nume. Am ales să
împărtășesc una dintre poeziile mamei ca un ultim mesaj, un „ultim
strigăt” de adio. (Vlad-Gabriel Gurza, fiul poetei)
AM RĂMAS ÎN LUMINĂ
Doamne, ce multă lumină
dai acestei lumi în agonie.
Şi însetatei de mine,
mi-ai dat să beau din apa vie…
Când sângele a ţâşnit
ca într-un plâns,
m-ai purtat spre lumi necunoscute
ca să o iubesc şi mai tare pe-a mea.
În ea m-am întors, alături cu Tine
deasupra cu cerul înseninat.
Eu… Ocolisem moartea…
Rămas bun, iubită mamă.
Rămas bun, iubită bunică.
Rămas bun, iubită soție.
Rămas bun, iubită soră.
Rămas bun, poet al sufletelor noastre.
A consemnat,
Alexandru – Eusebiu Ciobanu