CÂNTECUL EI
Ea îi cânta
atât de frumos
copilului care dormea
nemișcat lângă ea,
necunoscând teama!
Erau primele lui
amintiri din lume
cu mama…
Și cerul
părea neclintit
de minunea clipei,
noaptea târziu,
de șoapta
lui Dumnezeu
din glasul ei argintiu.
Totul s-a întâmplat
într-o noapte,
la o margine
neștiută de ape…
Ziua nefiind
prea departe,
s-a oprit cântul…
Urma lumina
să-mbrace
pământul…
—————————-
Laura OPARIUC
în culori
florile se deschid printre potecile noastre
le mirosim povestea ieșită dintre petale / uneori
pașii ne sunt grăbiți și nu luăm seama
cât de larg e bulevardul în culori și miresme.
trupul colinelor le ține strâns
de rădăcini
se leagă amintirile / după soiul lor
după diversitatea atingerii pe retină
după parfumul elegant pe sub nări
fără țipete / nici drept de autor.
gratis am fost înnobilați
cu proprietăți de gingășii / de candoare /
suntem îngeri când primim și dăruim
o floare.
————————–
Gavril Iosif SINAI
10 aprilie 2019
Foto: Internet
Pierdut mi-e pianul şi leneşă Luna,
mi-s apele negre în mări, dar cutez
în izvoare lumina s-o mai curtez,
în rest cred că totul îmi este totuna…
Drumeție am vrut, drumeție am încă,
pădurile toate în pieptu-mi se zbat,
de la iubire eu nu fac rabat…
de la munții înalți la prăpastia-adâncă.
Am mers complicat împreună tot drumul;
îmi miroase a brad, a vers şi-a tămâie…
Of, de-ar putea mirosul ăsta să-mi rămâie
nu-n toate gerurile, dar măcar într-un unul!
Cândva chipul tău din inima mea
se va stinge, să nu mă aştepți!
Vei privi umbra mea şi a plopilor drepți
undeva agățate în colțuri de stea.
Zorile noastre, sclipind de argint,
n-or mai avea mâini cântărețe;
acoperişu-nverzit de păsări răzlețe
trăda adevărul şi nu mă mai mint…
Şi nu te mai caut, nu mai rătăcesc,
nici aici, nici acolo ori în cel mai mic vis…
Îți mulțumesc că m-ai iubit în scris,
de-acum eu doar pe mine mă citesc!…
——————————-
Adriana SZABO
10 aprilie 2019
Adio…
Clipe din iad
Se scurg pe tărâmuri de boală,
Clipe ce ard
În suflete reci se răscoală,
Clipe cu ger
Înspăimântă cu vorbe tăcerea,
Clipe cu ser
Alină cu sânge durerea.
Paturi din iad
Morminte cu viaţă-n saloane,
Paturi ce ard
Lipsite de cruci şi icoane,
Paturi cu ger
Scrâşnind sub culori din troiene,
Paturi de fier
Sfâşiind ca nişte hiene.
Suflet prin iad
Prin iadul ce pâlpâie viaţă,
Suflet de jad
Ce-şi pune-n halate speranţă,
Suflet cu ger
Ce iarna o aşteaptă-n durere,
Om efemer
Lipsit de curaj şi putere.
Mori şi te-nchini
Cu lacrima-ţi prinsă de gene,
Fruntea-ţi cu spini
Se-ncruntă în riduri eterne,
Ochii îţi plâng
Voceaţ-ţi se topeşte-n suspine,
Vorbe mă frâng
Deşi ştiu că Domnu-i cu tine!
Adio…
——————————
Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU
10 aprilie 2019
Mai există ?
(În memoria poetului Adrian Păunescu)
Mai exista copii cu părinții orfani
Și orfani cu părinți peste câmpuri pustii?
Au plecat slugi cu școli pentr-o mână de bani,
Mai sunt lacrimi în noapte și copii fără ani ?
Mai exista Crăciunuri cu mâini așteptând ?
Azi ne vine Craciunul la poștă, pachet…
Au murit tineri moșii , goi sacii lăsând.
Ne mai este Pământul acesta un Sfânt?
Mai exista un zâmbet pe obrazul de mamă?
Ne mângâie pe cap o bunică ridata,
Nu mai suntem sortiți să avem, bag de seamă
Decat poze trimise și planse prin …vamă !
…
Mai exista copii cu părinții orfani!
Și orfani cu părinți pentr-o mână de bani!
——————————–
Irina ALEXANDRESCU
Craiova
5 aprilie 2019
Mama
Când înserarea se arată pe aleile cu trandafiri
Și ziua închide poarta cu lacătele argintii,
Mama-și adună puișorii strângându-i cu adorare,
Mângâindu-i obrajii, cu suava îmbrățișare.
Deschide cartea cu povești iar glasul lin precum vioara,
Citește despre Feți-Frumoși și despre dulcea Cosânzeana,
Aducând în taină visul când îngerii se lasă încet,
Pe razele diamantine într-un frumos, sublim balet.
Grațios, brațul susține micuțul care-n vis zâmbește,
Legându-l cu iubire căci, din iubire dăruiește,
Sufletul frumos și bun chiar dacă uneori o doare,
Vorba spusă așa în vânt, ea din durere face floare.
Ce este Mama? E minunea acestei vieți de-a exista,
E universul ce surâde când se arată dragostea.
E răsăritul dimineții cu florile înmiresmate.
Este ființa cea mai bună purtând în suflet nestemate,
Cuvinte dulci care alină, orice gând nefericit,
Mama e clipa de lumină arzând intens la răsărit.
———————————-
Ioana CONDURARU
10 aprilie 2019
Fresce de mercururi
Poezia e un dictionar de rime?
Răsfoirea în umbră a unui Dex?
Înrimate-n programe „heruvime”…
Ce te fac cu un click „poetul” perplex!
Schimbând o slovă de aici ș-acolo,
Prin iad,..unde ard poetii-n călimară.
Ciobindu-și o pară luceafără
Lăcrimată-n vers tocmai de dincolo
De, după-ntuneric, ca o copertă,
Azi-n interes comercializată
În moda care acum se poartă!
Ce trece ca frumusețea machiată
Prea lingușită ș-apoi aruncată
Ca o țigară de mulți fumată
Cu poetul scrijelind pe ziduri
Arderile lui-n fresce de mercururi
———————————–
Petru Daniel VĂCĂREANU
10 aprilie 2019
Mă voi întoarce
Mă voi întoarce. Sunt convins
că încă cerul meu n-a nins.
Mai sunt luceferi
încă teferi
de modelat şi de aprins.
Nu voi rămâne
pe tărâme
de inefabil necuprins
fiindcă în mine
noi destine
se vor lupta să fiu desprins
şi dus departe-n
altă parte
spre-a-nvinge sau spre-a fi învins.
Voi arde-n spaţii
generaţii
din care şi eu am descins,
eu, risipitul
şi-mplinitul
mereu atras, mereu respins.
————————————–
Anatol COVALI
București
10 aprilie 2019
LA SFAT CU VIAȚA
Am să presor un pic de viață peste surâsul iernii hâde,
C-atunci când o fi să dispară să-și ia tristețea înapoi
Să-mi ningă amintiri curate și în pustiul care râde
Să înflorească umbra nopții-n albastre flori pentru noi doi…
Din umeri crengi să se-nfiripe apoi să-și pună haină verde
Să-și stoarcă peste ea lumina și seva luna fumegând,
Să scotocească depărtarea cu-n curcubeu ce-n nori se pierde
Și c-un mănunchi de stele coapte peste izvoare clipocind.
S-adune șoaptele prelinse dintr-un amurg uitat în vară,
Ce le-ar preface în rubine în goana fulgilor de nea,
În haină de eternitate sub flori de măr întâia oară
Voi încerca să stau de vorbă o clipa doar cu viața mea.
Ne-om înțelege în tăcere, ne vom destăinui pe rând,
Privindu-ne cu bunătate ca nici un semn de întrebare
Să nu rămână între noi dosit cumva-n vreun pui de gând
Ce ar putea din nou să țină sufletul meu în zbuciumare.
Voi împleti din roua nopții și flori de măr vieții cunună
Să știe că îmi este dragă și o iubesc cu-adevărat!
În umbra unui dor fierbinte când inima-mi bate nebună
Eu vieții scrie-voi scrisoare să-mi lase sufletul curat!
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
10 aprilie 2019
Doar pe tine te-aștept!
Zâmbește -mi tu, așa cum știi!
Cu ochii -ți verzi precum smaraldul.
Și picură -mi cuvinte vii?
Să -ntineresc mereu ca bradul.
Ca un copac cu muguri albi,
Adună -ți frumuseți din Soare.
Și -nveșmântează-mi sânii dalbi,
Când mă privești, să fiu ” o floare.”
Pictează -mă cu stele -n cer!
Cu dragoste și măiestrie.
Salvează -mi sufletul stingher!
Închis demult în colivie.
Sărută -mă cu dor nebun
Și -adună -mi toată a mea dorința,
Doar cu surâsul tău cel bun
Se primenește a-mea ființă.
Și-n zori de zi te-aștept să vii,
Fereastra inimii deschide -mi !
Cuvânt de dor , vreau tu să-mi fii !
Scânteia dragostei, aprinde -mi!
———————————-
Mia UNGUREANU
10 aprilie, 2019