Se-mprimăvăra prin muguri

 

Auzeam cum dintr-un cer
cădeau ploi pe soarta lumii
să îmblânzească un calvar ,
mi-era gândul tot la el !
Se-mprimăvăra prin muguri ,
dorul dintr-o altă toamnă ,
numai de n-ar da un ger
peste mugurii din Ană ,
s-o zidească pe-un alt cer !
Auzeam doar plânsul ploii
peste gările din piept ,
rapsodie din alt timp ;
dor în ploi și il aștept …
Auzeam chemări din bucium,
diminețile-mi râdeau ,
eram roua de pe fluturi ;
soare tot pe el îl vreau !

 

Nici c’un secol mai târziu

 

Nici cu’ arcanul n-o să scoateți,
nici cu tolba cu săgeți,
petecul de amintire
ce-am rămas în ochii lui !
Il mai doare când dă bruma
și când lupii-n haită merg ,
n-am să pot nici la icoane
amintirea să i-o șterg .
Când nechează caii-n grajd
ca să-i vândă la vreun târg ,
îi închide într-un soare ,
ochii lui ,în mine plâng ,
semn că amintirea doare.
Nici cu slujbe -n mănăstiri ,
nici un secol mai târziu
n-o să-i treacă și nici mie ,
foc sub coastă ca să-i fiu !