Poetul
„Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi, cu penele lui albăstrui, în azur. Și, când se întoarce, miroase a alb și a stele…”(T.Arghezi )
Poetul este paznicul iubirii sacre,
E soldatul ce moare cu credință
Fără arme,fără ură sau distrugere
Crează frumusețe cu a sa ştiință
Poetul te vindecă prin cuvinte,
Amaru-îl preschimbă-n lapte dulce,
Aprinde candela-n altare sfinte,
Armonie, întelegere-n lume aduce
Poetul prinde-n versul său lumina,
Din razele de lună, stele sau soare,
Suferința lumii prin poeme o alină,
Din curcubeie şi flori îi dă culoare
Poetul poamele acre le stoarce,
Nectar să curgă-n cupa-i magică,
Din valurile Dunării doruri toarce,
Dorind o lume curată, ecologică
Poetul din arme face doar artă,
Din pocnetul lor dă glas artficiilor,
O odă bucuriei lumii să-mpartă,
Şi Dragoste prin lumea poeziilor
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila
Când am venit pe lume, în jurul meu s-au strâns
