Maria CĂLINESCU: Linişte şi visare

Linişte şi visare

Lumina tremură în aşternutul zorilor
îmbracă în culoare Noul An
timpul rămas în calendare învaţă să tacă

liniştea are o alfel de mască
palmele cerului risipesc pulberi diamantine
peste dorurile din tăcerile curate
dincolo de singurătaţile lumii
din universul văzut şi nevăzut

alungă norii care opresc lumina
nuanţe nepământene creionează
nerostitele cuvinte cu miros de vâsc

umbrele lichefiate ale zborului îngeresc
agaţă mugurii stelari de aripile de plumb
cad peste bucăţile de suflet
umple clepsidra timpului viitor cu frumos
ca un act dorit ce îmbie la visare.

———————————

Maria CĂLINESCU

2 ianuarie, 2019

Anatol COVALI: Nu sunt înfrânt

Nu sunt înfrânt

Tu ai rămas curată,
ca o zăpadă care
pe înălțimi plenare
acunde orice pată.

Nu-mi pasă că deodată
e trist în înserare
şi-un crivăţ din uitare
e pregătit să bată.

Minunea tot mai este,
n-au spulberat-o anii
ce-au fost adesea stranii
şi scurţi ca o poveste.

Aștept să-mi dai de veste
că nu-ți pasă că-s cranii
rămase din campanii
către virgine creste.

Nu sunt înfrânt. Tăcerea
din destrămări m-apasă,
dar nu este o coasă
să-mi taie-ncet puterea

speranţei, ce durerea
s-o-nfrângă nu o lasă
şi pare că nu-i pasă
că-i este crudă vrerea.

Văd chipul tău. Sculptează
la el şi-acum Menirea
ce încă împlinirea
o vrea, o mai visează.

Doresc o nouă-amiază
şi îmi visez rodirea
sfinţindu-ne Iubirea
cu cea mai pură rază.

————————————–

Anatol COVALI

București

2 ianuarie, 2019

Miriam Nadia DĂBĂU: Iubire în zāpadā

Iubire în zăpadă

E Noul An cu frunze argintii,
Cu pasărea colibri printre nori,
Cu chipul tău printre ninsori
Si dragoste cu fulgi de nea!

Alerg printre troiene să te am
Și râd, și plâng când te iubesc,
Crenguțe îngropate în mister
Sunt răspândite printre noi!

Te chem de pe tărâmul visului
Acoperit cu liniștea iubirii
Și albul zorilor să-ți fie
Mantie ce te poartă înspre mine!

Iubite, îmi ești drag ca aerul,
Ca albul gheții de la Polul Nord,
Nu se topește când e primăvară,
Ci, ea rămâne vesnică în loc !

Îți mulțumesc cu flori de foc
Ce inima le are în grădina ei
Și îmbrățișările ți le aduc
Cu Noul An pe zborul fulgilor de nea!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Franța, Paris

1 ianuarie, 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: O rază în noapte

O rază în noapte

razele s-au ascuns în amurg
mi-e teamă și fug
ce negru și frig e afară
se închid pleoape dintr-o viață
se deschid amintirile în ceață
clepsidra se scurge, nisipul e astăzi impur
umbre trec și se pierd
pe vârfuri, doar corbii mai cântă
mă acopăr cu somnul
să sting în suflet ecoul din cer
sfărâmând în palme secunde
o lacrimă curge
semne, tăceri, peste noapte
mi-e chipul năruit în pământul sihastru
căutând zborul către tâmpla vieții
sădind în noapte flori printre nori
mi-e dor să dansez printre stele
cu patimă, cu sălbăticie
peste lacrimi ce curg
să ard în atingerea Ta
să fiu o rază ce zboară în noapte
în joaca nebună de vorbe
scrise pe o piatră

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

1 ianuarie, 2019

Alla TONU: Pentru un An Nou

PENTRU UN AN NOU

Ascult pe Cronos numărând
Secundele cu mult elan,
Cum cad sonore rând pe rând
Ducând cu ele vechiul an.

Un Nou An vine din absent,
Născut din clipe ce se-unesc,
Privește dragule, atent
Cum ochii mei azi strălucesc.

În ei profund s-a înnecat
Din brad tot verdele-safir,
În taină-n inimă mi-a-ntrat,-
Mi-e bucuria musafir.

În valsul fulgilor de nea
Și a celestei simfonii,
Hai, cupele și-om ridica
Pentr-un An Nou cu armonii.

Iată, și oaspeți ne-au sosit
Doi albi hulubi la geam, divini,
Un înger blond a poposit
Și-n suflet ne-a aprins lumini.

Azi în al fulgilor tandem
Și-n iureș de sclipiri vioi,
Hai, cupele să ridicăm
Pentr-un An Nou…și pentru noi!

————————-

Alla TONU

Chișinău, Moldova

1 ianuarie, 2019

Maria CĂLINESCU: Strigătul în limbajul aştrilor

Strigătul în limbajul aştrilor

Sunt lut
în clipa tainicei regăsiri
mă reconstruiesc în ploaia de stele
retrăiesc zborul din vâltoarea viselor
zorii devorează întunericul
răsăritul ia forma vieţii

cioburi de dor tatuează zbuciumul inimii
sângerează la porţile dorinţelor
o fărâmă dintr-un nimic cu chip de ecou
se risipeşte peste umbre şi tăceri
încetineşte fuga din nesomn

cuprind cu braţele chemarea cerului
fac timpul şi spaţiul să devină reale
strig în limbajul aştrilor

în freamătul cerului desluşesc o armură
închide timpul ce urzeşte spaţiile sufletului
spre adăpostire
să nu apună prea timpuriu
într-o tăcere neterminată.

———————————

Maria CĂLINESCU

1 ianuarie, 2019

Elena VOLCINSCHI: Iubită doamnă

IUBITĂ DOAMNĂ

Iubită doamnă,
M-ai invtat la o cafea
Demult, la tine acasă…
Un fir suav de micșunea
Ți-am dat.Erai frumoasă!
Pe-o canapea de salcie pletoasă,
Stăteam cuminți; doar Tu și Eu.
Privirea își plimba voioasă
Unda de văz pe trupul tău.
Nesăbuita scaldă de dorinți
Mă risipea puțin, câte puțin…
Și îmi fierbea ispita în ființă,
Înspre chemări pe buze de satin.
……………………………………..
Mă-nvăluie dorința iar de tine,
Trezite dezmierdări mă înfior
Când întomnatele întrebări în sine,
Îmi simulează virtual un dor.
În grații te adun și-n toamnă,
Îți mulțumesc pentru cafea,
Iubită doamnă!

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(Din volumul ,,Iubită doamnă ”, 2016)

Grafica: Mihai Catruna

Anatol COVALI: Rugăciune către Sfântul Vasile cel Mare

Rugăciune către Sfântul
Vasile cel Mare

Vasile, tu cel Mare şi cel Sfânt,
părinte ce-ai luptat pentru credinţă
cu-nţelepciunea pusă în cuvânt
şi curăţia din a ta fiinţă,

Mustră şi-n mine tot ce este rău,
îndreaptă-mi sfinte orice erezie
şi cere-mi să urmez exemplul tău,
făcând din dăruire bogăţie.

Zideşte-ţi sfinte-n zbuciumaţii-mi ani
Vasiliada-ţi binefăcătoare,
în care să-i ajut pe cei sărmani,
tu dându-le-a ta binecuvântare.

Învaţă-mă să fiu precum ai fost,
azil de bunătate şi iubire,
să fac din al meu suflet adăpost
în care mulţi să afle ocrotire.

————————————–

Anatol COVALI

București

1 ianuarie, 2019

Emilia-Paula ZAGAVEI: Umbre pustii

Umbre pustii

Zăpezi medievale cu gust de amintire
Se cern tăcut pe strada uitată de iubire,
Umbre pustii dansează despletite
În inimi ce se vor mereu iubite.

Se-văluie de ceața căzută peste gând
Uitând de-a lor chemare lăcrimând,
Se-mpart în cete alese pe sprânceană
Sorbind câte-un cuvânt din călimară.

Penelul lor mustește în trecut,
Pustiul amarnic le devine scut.
Se joacă-n vise otrăvite de culoare
Privind cu grea trufie către soare.

Își scriu tăcerile gălăgioase
Și gândurile ce nu stau acasă,
Se dojenesc mereu cu un sărut
Trăind această viață mai acut.

Umbre tăcute, tainice blesteme
Călătorind mereu printre poeme,
Doruri fierbinți cu gust de scorțișoară
Fantome dragi pierdute-n vară.

Nu poposiți pe-a sufletului tindă
Plecați ca dorul să nu se întindă
Peste pădurea pustiită de otravă
În căutare de altă gâlceavă.

Fulgi leneși de iubire să se lase
Peste amarul adunat în case,
S-omoare nepăsarea și cu ura
Că ele și-au uitat voit măsura.

––––––––––––

Emilia-Paula ZAGAVEI

Florin-Cezar CĂLIN: Scâncetul unui plânset…

Scâncetul unui plânset…

Scâncind, un plânset mi-a trezit iubirea,
Nașterea ei chiar mi-a schimbat destinul.
În viața asta numai fericirea!
M-a învățat blestemul dânsei, chinul.

Știu! M-am născut în ieslea unui gând,
Să împlinesc dorințe ne-mplinite!
Să proslăvesc iubirea pe pământ,
Să oblojesc destinele rănite.

M-ați jefuit de doruri absolute,
… de pașii prin mulțimea mea de gânduri.
Și ați făcut încet ca să strănute,
Imunitatea viselor-recorduri.

Rămân adeptul vieții sociale,
(un incurabil făcător de bine).
Un trubadur al vieții matinale,
Și-al tuturor dorințelor comune.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN