Nu sunt înfrânt
Tu ai rămas curată,
ca o zăpadă care
pe înălțimi plenare
acunde orice pată.
Nu-mi pasă că deodată
e trist în înserare
şi-un crivăţ din uitare
e pregătit să bată.
Minunea tot mai este,
n-au spulberat-o anii
ce-au fost adesea stranii
şi scurţi ca o poveste.
Aștept să-mi dai de veste
că nu-ți pasă că-s cranii
rămase din campanii
către virgine creste.
Nu sunt înfrânt. Tăcerea
din destrămări m-apasă,
dar nu este o coasă
să-mi taie-ncet puterea
speranţei, ce durerea
s-o-nfrângă nu o lasă
şi pare că nu-i pasă
că-i este crudă vrerea.
Văd chipul tău. Sculptează
la el şi-acum Menirea
ce încă împlinirea
o vrea, o mai visează.
Doresc o nouă-amiază
şi îmi visez rodirea
sfinţindu-ne Iubirea
cu cea mai pură rază.
————————————–
Anatol COVALI
București
2 ianuarie, 2019