Victor COBZAC: Înveliți într-un descântec

ÎNVELIȚI ÎNTR-UN DESCÂNTEC

Motto:

                             ,,… Hai cu mine într-un iris
                         de copil venind călare …”

                                                         („Cântec desculț” de Camelia RADULIAN)

 

Hai cu mine pe cărări,
Unde n-a călcat piciorul,
Să zburăm și c-o aripă,
Unde susură… izvorul.

Cel cu apă cristalină,
Rece ca un vârf de munte,
Vântul să-și croiască drum,
Printre ierbile cărunte.

Hai să răvășim trecutul
Pus pe-o foaie de hârtie,
Să spălăm urme lăsate,
Cu o lacrimă… târzie.

Sarea s-o turnăm pe rana,
Necicatrizată încă,
Savurând din cer cu ochii,
Nu-i o zare mai adâncă.

Hai să biruim secunda,
Cu miros de răzvrătire
Ce se scurge… în nisip,
Ca un strop de amintire.

Să legăm doi și cu doi,
Timpul nemilos mai trece,
Ca făcând bilanțul vieții,
S-o trăim pe nota zece.

Hai să prindem rădăcini,
Într-o urmă de căruță,
Dintr-un sâmbure de dor,
Verde numai o crenguță.

Pe ea păsări să se-adune,
Pentru un concert regal,
La pupitru-o păpădie,
Codrul verde… la caval.

Să aprindem din scânteie,
Focu-n vatra unui cântec,
Să dormim pe prispă goi,
Înveliți într-un descântec.

——————————————

Victor COBZAC (VicCo)

Chișină, Basarabia

12 ianuarie 2019

 

Sofia Doina GAVRILĂ: Dor de Eminescu

Dor de Eminescu

 

Se cern petale albe de dor
Peste bătrânul tei desfrunzit,
Stele căzătoare pe cer mor,
Ne e dor de tine… bard iubit!

Cătălina azi aș vrea să fiu,
Din Edenul înalt să cobori
Să-ți fiu umbră geniu pustiu
Pat să-ți aștern printre nori.

Ne e dor de tine pe-nserat,
Ne este dor de tine-n zori
Tu ne-ai fost rege și-mpărat
Te vor cânta albastre flori…

Din genunea ta, tu să privești
La izvorul în codrul ascuns,
Lângă plopi fără soț, să jelești
Iubirea care te-a pătruns…

Cuvintele vor plânge de dor
În limba noastră românească
În viață totu-i trecător
Alt geniu când o să se nască?

Și an de an te-om venera
Sub teiul tău cel plin de floare,
Și alți poeți te-or aștepta
Să ne inviți la sărbătoare…

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

12 ianuarie, 2019

Ioan POPOIU: Love

LOVE

 

Te-ai închis
în tăcere
printre cei aflați la
curtea regelui Arthur
în cețurile nordului
silueta ta
nepământeană
frumusețe și distincție
privirea ta
din altă lume
demult apusă
surpriza
de a te afla pe tine
cea aleasă
printre curtenii
muritori ignobili
Tu
iubire visătoare
enigmatică
și ruptă de lume
vocea ta
catifelată
cristalină ca o curgere de ape
printre stânci
vino
Isolda
și acoperă-mi tristețea
cu nimbul frumuseții tale
iubita mea
venită de departe

——————————-

Ioan POPOIU

11 ianuarie 2019

 

(foto: internet)

 

 

Simina PĂUN-MOISE: Poesis

Doamne!

 

Târăşte-mă Doamne, pe ape!
Prin ramuri de pom, mă poți zgâria!
Dar lasă-mi lumina, te rog, mai aproape,
Învață-mă când şi unde, mai pot eu zbura.

Dă-mi Doamne, putere şi milă!
Mă-nvață să-ndur pe cei ce mă mint!
Nu mă lăsa să-mi fie silă de mine,
Veşnicul om, cu-n dor de-un alint.

Nu-mi tulbura nici simțirea!
Nu mă-nrobi, Doamne, prea mult,
Nu-ți cer nicicum, nemurirea,
Îți cer să mă-nveți a iubi…şi atât!

Căci doar iubind eşti într-o zburare!
Căci doar iertând înveți a te înălța!
Îm palme-ai avut bătute piroane
Şi doamne, de noi, n-ai incetat a te bucura!

Mă ia Doamne, de-un rău şi mă scapă!
Mă plimbă cu tine, pe norul uşor!
Şi Doamne, de nu-ți sunt atât de aproape,
Ajută-mi, in jos, să mă-nveți cum să zbor!

 

caii mei

 

caii mei din herghelie
au fugit de pe hartie.
au fugit în zori de zi…
cine ştie unde-or fi?!

îi tot caut noapte de noapte,
sā-i aduc mai pe aproape.
să îi am mai la-ndemâna ,
doar în nopţile cu lună.

caii mei, mustangi, rotaţ,
nu mai sunt, ca altă dat’!
i-am schimbat pe nişte gloabe,
zi de zi, pe la tarabe.

n-am luat nimic pe ei,
nici macar, doi sau trei lei.
i-am cedat, i-am scos din scheme,
i-am omis din teoreme.

roibii mei cu stea in frunte,
n-au ajuns în varf de munte!
doar s-au intrecut pe ei,
s-au purtat ca nişte zei.

au tunat şi-au fulgerat,
au dansat şi-au nechezat!
au dansat doar in galop,
din prislop, în alt prislop.

au fugit toti caii mei!
s-or lupta, cu care zmei?
au fugit, s-au lasat duşi,
caii mei, deja apuşi.

caii mei neînseuaţi,
ne-mblânziţi, nesperiaţi…
au plecat cand i-a chemat,
vremea…timpul….neiertat…

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

12 ianuarie, 2019

Continue reading „Simina PĂUN-MOISE: Poesis”

Ioana CONDURARU: Cu ale mele gânduri

Cu ale mele gânduri

 

La orizont se-arată același răsărit
Ce-mi bate în fereastră, cu razele de-argint,
Dar eu privesc departe spre zările de jad,
Dorindu-te pe tine, mai mult ca altădat’.

Licoarea fericirii, s-a scurs printe nămeți,
Iar pașii-mi rătăcesc pe sub tăcute bolți
Și din amintirea firavă și divină,
A mai rămas doar clipa când mă țineai de mână.

Furată fericire! Mai poți un dar să-mi faci
Acum când trandafirii, dorm singuri pe poteci?
Iluzii. Doar iluzii în iarna ce se-alină,
Cu falduri de mătase din bolta cristalină.

Cu ale mele gânduri răzbat către apus,
Nemaivoind cuvântul care încă s-a spus
Lăsând eternitatea, pe geană să se pună,
Cu lacrima uitării în noaptea ce se îngână.

–––––––––––-

Ioana CONDURARU

12 ianuarie 2019

Imagine: sursa internet

Alexandra GĂLUȘCĂ: Vreau să-mi fii

Vreau să-mi fii

 

Ursitoarele cred că ți-au dat
Tu să-mi fii ales şi să mă-nvii
Prin iarna rece, albă de omăt
Tu, prințul pe cal alb să-mi vii

Să-mi fii tu primăvara ce renaşte,
Să-mi încolțeşti în suflet iubirea,
Sa-mi fii simfonia ce-n inimă bate,
Lumina din privirea ta si fericirea

Să-mi fii sărutul dulce ce mă-nvie,
Alintul tandru care mă trezeşte,
Rugăciunea ingerului cu evlavie,
Steaua ce-n viață mă călăuzeşte

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

11 ianuarie 2019

 

Florentina SAVU: Luceafăr și primăvară!

LUCEAFĂR ȘI PRIMĂVARĂ

 

Tu, Luceafăr din zenit
O să fii de-a pururi mit,
Strălucitor pe vecie,
Ziditor de poezie,
Vei veni noapte de noapte
Cu-ale tale mândre șoapte
Să ne-aduci pacea gândirii
Peste tainele iubirii,
Vei pătrunde-n casă, -‘n gând,
Vise cu noi făurind,
Vei aluneca din boltă
Cu a stelelor cohortă,
Ochii ni-i vei săruta
Și-n brațe ne-oi legăna
Cu răceala nemuririi
Din pridvorul strălucirii,
Ne-oi răpi și ne-oi conduce
Către lac cu apă dulce
Unde nuferii plutesc
Și suflete încălzesc,
Unde freamătă pădurea
Și e cântată iubirea…
Tu Lucefăr vii, te duci,
Precum strigătul de cuci
Și, nemuritor și rece
Veacurile le-oi petrece,
Nimeni nu este ca tine,
Versului îi ești zidire
Iară noi ți-om duce dorul
Că tu ne-ai predat amorul
Când treceai îndrăgostit
Printre plopii-ntineriți
Care fără soț erau
Dar visele îți purtau…

Ești pe bolta nemuririi
Geniu al nefericirii,
Al iubirii fără seamăn
Cu-n destin tragic și geamăn,
Tu, poete, ești izvorul
Ce-și revarsă cu foc dorul
Peste pământ, peste țară,
Luceafăr și primăvară!

———————————–

Florentina SAVU

11 ianuarie 2019

Árpád TÓTH: Pe o terasă în prag de seară

Pe o terasă în prag de seară

 

Pe o terasă în prag de seară

Plutea în aer un vals frumos,

Vrăjite acorduri de chitară,

Se bălăceau în vinul spumos!

 

Erau la prima lor întâlnire

Doi tineri chipeși, amorezați,

Cu priviri dulci pline de iubire…

Comunicau,  foarte cumpătați!

 

Șoapte rostite sub un liliac

Ce își împrăștia aroma…

C-un ton dulce, afrodisiac,

În subtil, oare cine-i  îndruma?

 

Cupidon veșnic neastâmpărat,

Țintea două inimi blânde!

Săgețile-i  în straie de împărat,

Însuflețeau  corpuri plăpânde!

 

Totul  este atât de trecător…

Tinerețea  fulgerătoare,

Nepoftit,  sosi planul următor,

Căsnicia înfloritoare!

 

Atâtea promisiuni deșarte

Și vorbe aruncate-n vânt,

Ce valoare au acestea toate,

Când soțul nu are un cuvânt?

 

Iubești doar o singură persoană

Din adâncul inimii tale,

Trecând anii înveți ce înseamnă

Un trandafir  fără petale!

———————-

Árpád TÓTH (Artangel)

13 ianuarie 2019

Anatol COVALI: Mă simt alt om

Mă simt alt om

 

Eu am sperat şi iată că speranţa
s-a împlinit, fiindcă-am căutat
înfrigurat să nimeresc nuanţa
ce strălucire dragostei i-a dat.

Mă simt alt om, cum nu am fost vreodată,
pentru că-n mine zburdă mândrii cerbi
care-au păscut iubire-adevărată
în pajiştile codrilor superbi.

Şi chiar de ninge-n mine şi e iarnă,
în suflet port o primăvară ce
a început de-un timp nu fulgi să cearnă,
ci mici petale-n care viaţă e.

Nu mai mi-e frig, nu tremur în derută,
fiindcă-n suflet bunul Dumnezeu
îmi mângâie duios şi îmi sărută
destinul ce-a crezut în El mereu.

————————————–

Anatol COVALI

București

12 ianuarie 2019

 

Costache NĂSTASE: Urcuș

URCUȘ

Mângâiam timpul cu mâna
Timp prețios și infinit
Pe care-l străbăteam grăbit.

Voiam să las semne în urmă
Ca să se știe c-am trecut
În liniște și nevăzut.

Urcam impins de aspirații
Având bagaje doar povești
Spre unde eu credeam că ești.

Călcam pe clipe, pe minute
Atras de nevăzutul țel
Neclar și mișcător și el.

Și ani întregi am tot urcat
Înverșunat, încrâncenat,
Robot greșit programat.

Abia târziu am căpătat
O altă atitudine
Bazată pe certitudine,

Că nu urcușul este totul
Că-s multe opțiuni pe lume
Și accesibile și bune.

Iar după descrâncenare
A fost o perioadă calmă,
Că mi-am pus sufletul în palmă.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

12 ianuarie  2019