Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Mai bogat cu o zi

Mai bogat cu o zi

 

Dimineaţa îţi va deschide orizontul convex
cât trecerea printr-un arc de triumf
cu mândria purtată pe umeri.

Străzile vor defila sub semnul de steag,
se va mărşălui prin ele viteaz
în pas cadenţat.

Inima o vom înălţa în pieptul sever
ca o bombă cu ceas
cu declicul oprit.

Ochii se vor bucura de tot ce văd
dând semnificaţie la evenimente
pentru tot ce se întâmplă.

Mai bogat cu o zi,
ce sânge se plimbă prin vene
cu roşu aprins ca buzele tale
sub care se naşte întregul.

Vise răscolite fără măsură
măsură îşi vor găsi
păstrând somnul cu fluturi
cu aripi pictate color,
mărturisindu-ţi iubirea de-a valma
cum freamătă în pânza de in.

Măcinând tot ce-a fost
în mirosul tare de cimbru
mă voi trezi cu tine, sălbatică,

strivind iluzii…

viaţa o duci în porthart
mergând mai departe.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

25 decembrie, 2017

Florentina SAVU: Colind

COLIND

 

Eu vă colind cu drag de viață
În astă sfântă dimineață
Când iarna ninge cu fulgi mari
Și zările-i sunt lăutari

Dar mie nu-mi pasă că-i frig,
Alerg și de plăcere strig,
Gerul mi-a-ncins doar obrăjorii
Și-aprins-a în mine fiorii

Calde iubiri de Dumnezeu
Și de Isus, pruncuțul Său,
Colind cu dorul după mine
Să vă aduc prin case bine,

Să vă vorbesc despre Iisus
Ce s-a născut și ne-a fost vis,
Un vis prea scump de izbăvire
Și de iertări și rugăciune…

Colind cu crivățul sever
Dar ochii îmi sunt către cer,
Iubirea-mi scaldă sufletul,
Ce dulce îi e clinchetul!!

În mine port rod nesfârșit,
Prin timp mereu întinerit,
Slavă ți-oi înălța Iisuse,
Cu dorurile-n piept aprinse…

Cu flori de măr și de măslin
Spre Tine azi cu toți venim
Pe leagănu-ți sfânt să le punem
Și gânduri-lumânări, s-aprindem,

S-aprindem smirnă și tămâie
Sufletul drag să îți mângâie,
Să punem pe fruntea smerită
Mir de iubire primenită…

Se-nalță glasuri peste tot,
Colindele sunt azi în top,
Ele vorbesc despre iubire,
Despre iertări și mulțumire,

Ele vorbesc de-a Ta născare
Ce s-a-ntâmplat în ieslea tare,
Pe-un așternut modest de paie
Ca frigul ele să înmoaie,

Maica ta sfântă te-a-nvelit
Cu-o stea de pe la răsărit
Și magii toți s-au închinat
La leagănu-Ți cel fermecat…

Isuse, Tu ne ești alin
Chiar dacă mai păcătuim,
Tu ne-ai spălat cu jertfa Ta
Și-n rai, apoi, noi Te-om afla,

Astăzi Tu luminezi prin case
Și gazdele sunt bucuroase,
Ele ne-mpart colaci și nuci,
Isuse, ești cu noi aici,

În suflete ne viețuiești
Și stea aprinsă strălucești,
Din pacea Ta ne înfruptăm,
Colind spre Tine îndreptăm,

Primește-ne pe toți la Tine
Ca să ne fie la toți bine
Și-mparte-ne numai iubire
Întinsă pe felii de pâine!

 

IISUSE DRAG

 

Iisuse drag,
Ce ți-au făcut
Ție, al lumii noastre mag?
Oare de ce te-au pironit?
Tu ai făcut
Doar bine-n cale
Cu dragoste și dor durut,
Ai luat asupra-ți orice jale…

Iisuse drag,
Tu ai venit
Pe-al lumii de păcate prag,
Cu-n rol prea bine definit:
Pe toți de păcat
Să îi scapi,
Să iei asupra-ți, Tu-Împărat,
Tot ce-au greșit, săraci ori capi…

Iisuse drag,
Eu sunt copil
Și după mine multe trag,
Nimica nu îmi e facil
Dar…n-oi putea
Ceva să-ți cer
Că tragedie ți-a fost viața
Până te-ai ridicat la cer…

Iisuse drag,
Pe-o cruce grea,
Tu al sufletelor multe, mag,
Cu suferință mi-ai zăcut
Trădat de lumea asta rea
Ce-a uitat binele făcut…

Iisuse-al meu,
Durerea Ta m-a torturat,
Tu ești al vieții mele zeu,
Și grijile de-am comparat
Cu ale Tale, n-au fost grele,
Au fost doar picuri de durere…

Iisuse-al meu,
Tu ai venit
Trimis de Dumnezeu
Pe-acest pământ
Și ai trecut prin caznă grea
Și Tatăl Tău doar te-a privit,
Deși privirea-i sângera,
Deloc nu a intervenit…

Iisuse drag,
Tu ai călcat,
Mândru pribeag,
Pe cruda moarte,
La Tatăl mi Te-ai înălțat
Doar de izbânzi noi s-avem parte…

Iisuse, Tu acuma ești
În cer, cu Tatăl laolaltă,
Cu El bolta împărățești
Și sufletu-ți de-acum, tresaltă!
Oi fi sărac
Dar Tu mi-ești drag,
Și toate mi le faci pe plac
Iar greul, mi l-oi lua din prag…

———————————–

Florentina SAVU

25 decembrie, 2018

 

Continue reading „Florentina SAVU: Colind”

Lilia MANOLE: Este Crăciunul…

ESTE CRĂCIUNUL…

 

Se duc pe rând zăpezile la Domnul,
Să-și ieie straie noi de sărbători,
Aici la noi tot vin și vin ninsori
Și e mai mândru și mai darnic omul.

Este Crăciunul, menirea împlinirii,
Freamătă stele de răsar toti sfinții-
Împerecheați, ținând toiegi, nuiele,
Au împovărat cu lanțuri și părinții.

O, bradule cel verde, cu mireasma vie,
Cobori, să te țin mult pe umerii mirați,
De această stare, cine-mi o să -nvie,
De Anul Nou, va sta cu noi, acei îndurerați.

Veșmântul tău din verde -n verde
Mi se așează lin pe frunte, tipăind
Urme de copil, cu sudori din pietre-
Așa creștea bradul în casă, pe pământ.

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

24 decembrie, 2018

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Caută-n lut

Caută-n lut

 

Dincolo de urechile lipite de zid, sunetele nu se înțeleg,
se împrăștie ca un murmur prin tăcere,
noaptea se apropie,
somnul îmbracă haina visului care se restituie
pentru întâmplările căzute-n tristețe
lacrimă pe obrazul maicii Domnului.

Tu-mi spui cum să înlătur teama de idoli
fără să mă îmbolnăvesc de adorare
și prezentul să se supună imaginii poeziei
căzută-n desuetudine.
Nu mai putem zâmbi decât dezgoliți de grimase
cu zvonul dimineții pe tâmple mirate,
de minunea cu fluturi de trup gata de zbor
prin grădinile de suflet unde o să se nască
iubirea ce se rotește-n cercuri prin limbă
fără cuvintele prin care devin muritor de ocazie,
un început de nesfârșit rupt din întuneric.

Nimic n-o să se nască fără ochiu-n trunghi
care vede mai mult decât se poate vedea
și tot ce pune-n cuvânt se împlinește.

Ca o stropitoare pe gânduri străine pulverizează
ploile minții ce intră-n rădăcini,
caută-n lut
sămânța originii și se-ntorc
de unde au pornit
să vadă lumina.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

24 decembrie, 2018

Silvia URLIH: În Ajun de Crăciun

ÎN AJUN DE CRĂCIUN

 

Tristețea m-apasă
și gândul mă duce
spre sufletul ce plânge
în ger,
spre cel ce nu are
la cine se duce,
spre cel ce nu vede
lumina din cer.

Tristețea m-apasă
și gându-mi tresară,
mă duce spre fiul
lipsit de-a sa mamă,
spre cel ce nu are
curaj ca să ceară,
spre cel ce-și îndură
zâmbind a sa dramă.

Tristețea m-apasă,
mă rog la icoană
la Fiul ce pentru noi
s-a născut,
aș vrea să-mi dau cerul
de tot de pomană
în inimi să sădească
iubiri de-nceput.

Tristețea m-apasă
și gându-mi jelește,
dar sufletul meu înflorește
și-mi spun
că Domnul e mare,
pe toți ne iubește
și mâine
și azi,
în ajun de Crăciun.

—————————

Silvia URLIH

24 decembrie, 2018

Valeriu CÎMPEANU: Versuri

DISPUTĂ

 

Îmi tot zic unii mereu

că prea mă cert cu Dumnezeu

ce să fac, le zic și eu

fără pic de ezitare

n-am găsit altul mai mare

că și altul de era

nu scăpa de gura mea

 

DILEMĂ

 

Prea mult nu seamăn
cu Tine, Doamne
că-s vestejit de-atâtea toamne
iar Tu ești tânăr mereu
măcar de te-aș vedea și eu
de ce îmi interzici mereu…

 

CERUL MEU

 

S-a făcut târziu și greu

sub cerul meu

pune-mi Doamne sub grumaz

drept proptă

Gândul bun

și harul Tău

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

24-26 decembrie, 2018

 

Anatol COVALI: Îngeri şi demon

Îngeri şi demon

 

Îngerul din dreapta mea
mă întreabă de ce-s trist
când nu am o soartă rea
şi-am putere să rezist …

Cel din stânga vrea să-i spun
de ce sufăr în frământ,
când un rod bogat adun
de o viaţă din cuvânt …

Cel din faţa mea, zâmbind,
vrea să ştie de ce plâng
când prin codrii verzi colind
şi luceferi din cer strâng …

Nu văd demonul cumplit
trimis de destinul meu,
ce-n spate mi s-a suit
şi-i din ce în ce mai greu ?! …

————————————–

Anatol COVALI

București

24 decembrie, 2018

George POTIRNICHE: Iarna străină

Iarna străină

 

Se lăsă seara, e frig și e ninsoare mare
stelele se dau de-a dura la o palmă de -asfințit,
Eu mă interzic de tine și te închid în calendare
renegat de mine însumi mă las pradă, biruit.

În potopul de afară caprele își rup un corn
ca motiv dospesc prezentul și încalț iezii cu dezastre,
Corbii fac alai pe cer, vântul șuera prin horn
fără puls vibrează luna spărgând razele -n ferestre.

În retină îmi crește ierburi și mă simt în contratimp
port pe mine haina vieții îmbibată de morfină,
Și se -aude despre tine că mi-ai pus în coastă un ghimp
mă dezic acum de toate… într-o iarnă prea străină !

——————————-

George POTIRNICHE

23 decembrie, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Versuri

Zbor

sus,
acolo m-am cuibărit eu
în taina credinței
în zbuciumul gândurilor și țipătul cuvintelor nerostite
jos, curgeau norii
eram o pasăre pe tărâm sideral
pe umeri îngeri
vorbeam cu ei în lacrima anilor
aripile s-au întins arzând orizontul
atunci a nins prima oară
în gheare adunam alte gânduri
nu mi-e teamă
scriu cu patima sufletului în țărâna gândului
cules de țărm din timpuri rănite
zbor, sunt arc peste timp
mă înalț către cer
căutând necuprinsul

 

Ultima țigară

 

mi-e trupul izbit de gânduri
de azi, de ieri,
fumez și beau, trupul, timpul
la o masă, pe o pagină ruptă
zidesc un poem, în lacrima sufletului
cu fatidică îndârjire
zidesc în poem, sufletul meu
în nopți de neliniști târzii
nu plâng iubito, aștept un semn
un singur semn, atât
azi ai făcut un semn, pentru un om
acela nu sunt eu
ce lung e drumul către nicăieri
mai este drum iubito, între noi, în doi
fumez, mai beau și scriu
scriu povestea noastră de iubire
ce va fi, nu știu și nici nu-mi pasă
că viața astă mă lasă
las vouă moștenire
un gând și o țigară arsă, pe o masă

 

Prin ochii sufletului

 

migrează tăceri
mi-e teamă de lume și fug
uitată e luna pe cer
pe drum colind, călător între ani
căutând mireasma pură a unui gând
dansează în mlaștină ceața
un nor se scurge
și plânge ploaia pe pământ
răspunde chemarea unui timp
eu, tu
ecou prelung
macină timpul anii rămași
rănile plâng
în sicrie, în gând
mai freamătă între veștede frunze o boare
sunt trist și viața mă doare
pasul răsună agonic pe drum
bolnav mi-e trupul acum
nu e nimic, timpul nu iartă
adio spun și plec mai departe
în țara care nu mai este
sunt plop stingher printre copaci retezați
înconvoiat de gânduri sub cer
cântă un cocor în vale
clipele se sting tragic, agale
iar în ape se reflectă chipul lunii îmbufnată
plâng îngeri pe umeri
cruci de gânduri în țintirim
ochii plâng, cer să vadă, necuprinsul
pe masă
o prescură pentru suflet și mătănii strâng în mâini bolnave
trupul se apleacă a rugă
fumul se înalță lin
dintr-un suflet chinuit
frigul mă arde și țip
sunt un om ce încă privește în sus

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

23 decembrie, 2018