Caută-n lut
Dincolo de urechile lipite de zid, sunetele nu se înțeleg,
se împrăștie ca un murmur prin tăcere,
noaptea se apropie,
somnul îmbracă haina visului care se restituie
pentru întâmplările căzute-n tristețe
lacrimă pe obrazul maicii Domnului.
Tu-mi spui cum să înlătur teama de idoli
fără să mă îmbolnăvesc de adorare
și prezentul să se supună imaginii poeziei
căzută-n desuetudine.
Nu mai putem zâmbi decât dezgoliți de grimase
cu zvonul dimineții pe tâmple mirate,
de minunea cu fluturi de trup gata de zbor
prin grădinile de suflet unde o să se nască
iubirea ce se rotește-n cercuri prin limbă
fără cuvintele prin care devin muritor de ocazie,
un început de nesfârșit rupt din întuneric.
Nimic n-o să se nască fără ochiu-n trunghi
care vede mai mult decât se poate vedea
și tot ce pune-n cuvânt se împlinește.
Ca o stropitoare pe gânduri străine pulverizează
ploile minții ce intră-n rădăcini,
caută-n lut
sămânța originii și se-ntorc
de unde au pornit
să vadă lumina.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
24 decembrie, 2018