Ne cheamă Hristos în iubire

Se aud clopotele-n noapte
Şi gândurile se adună-n şoapte,
Ne cheamă Hristos în iubire,
Să ne adunăm în nemurire,
Pe buzele arse de neiubire,
Să curgă mirul sfânt în neştire.
Priveşte-ţi, creştine, aproapele cu dragoste şi preţuire,
Roagă-te pentru el, fii balsam pentru sufletul lui,
Strânge-l în braţe atunci când se clatină în deznădejde,
Şterge-i lacrima cu o vorbă bună,
Nu-l alunga din calea ta,
Nu-i călca inima când se apleacă spre dragostea ta.
Vorbim din ce în ce mai mult despre iubire,
Iubind din ce în ce mai puţin,
Mimăm iubirea, hrănindu-ne cu ură şi invidie,
Etichetăm şi judecăm înainte să-i cunoaştem sufletul,
Îl punem la zid şi aruncăm cu pietre,
Întorcându-ne la epoca primitivă.
Ne mândrim că suntem liberi şi devenim
Sălbatici, explozivi şi fără iubire.

———————————-

Anca-Maria DAVID

28 august, 2018