Soarele duşmanilor României. Noi nu suntem cum trebuie. Amsterdam, începutul sanscritei.. Soare oranj aprins. Cam bătrâne putinelele. Knut fără cnut, un citat, 25 ibişi, favoriţi, orbi la mustaţă. Bârnă australă, într-o pupă ostenită stenită. Zbori prima oară.

Plata gambrianului pe-o entorsă. Îndulcirea oceanului neînroşit, scuturarea neîngălbenirii, nepărerilor ancore angore, format în pendul de balanţă, ce-aţi mai ocheanului chinul, norma cântată, alergia ghintuită. Am o uitare, tu aceeaşi dependenţă în urmă, să nu zburăm cu biblioteca într-o barcă din Oslo. Knut, nu mai găseşti vik de viking, de-acel dac celt, dacă înving la vinclu dincolo, de două ori zburând tu ai vise, e bine şi-aşa, ochi în ochi, memorial pe loc, tu mai la oprire, fiecare nărav. Acum şi turbulenţa, parapanto, îngăurindu-ne aripoaia arăpoaică, de te lăsasei Thule Ushuaia, om sta de vorbă, viking vlah, iar nici o oprelişte regelui Coson, ieftinit peste exasperare, generălime, şi din forfotă dezlimpezim fuma, despărţirea cuvintelor a inumanitate.

Staţi voi de vorbă, trei ore more. Foile s-ar fi răsfirat, scufundare în arhipelag, arhetip antarh. Povestiţi-vă indiscutabilitatea de-o separare, cum ne şi ieşisem din toleranţă pe tăcere, voce pe aripă, o tăcere peste răsărire. Longevitate neîncăpută, de-a geniile cu mirarea pe o natură populară, studiu nord, remediu Vahalla, amintire Eminescu. Stream, ocean de-o închipuire, vă uitaţi, literele se uită, nici o uitare. Am mai rutinat cantonamentul fereastră pe mijloc transoceanic, om pe companie, o sută de ani de independenţă norvegiană, ce ne va spune regele Harald, salut, sult, sultanul foamei neîmprejmuitoare. Petrolul sus ne consternează consoarta. Auzisei de el, nu de expozanta injurioasă, nici n-or fi citit scârnăvie de catalog de se strâmbară bătrânii aguridă, iagorzinenci postrăcari acari, copii de institut şi muşiţă pe feciorie, mai târziu nu ne-om mai gândi la asta, ba încă, recitind fraga, nu migdala, femeia locului, roditoarea ondinului din fixitatea sentinţei. Aici am uitat, om consemna sirena în locul xilenului, pe arhidiagonala arhiopterix. Tu, metalizată zburătăcire dintâi, ţi-aş dedica din curaj continuitatea, cum nu se face caz de modestie. Agonisită noimă de mai ieri, cu vizita copiilor după o casă numai ziduri de eliberat, pe scumpete şi nouă. Complexul  a nu conversa din principiu de o vreme participii nepatriciene, batraciană participare din cuvinte, jos la urechi, condiţionare. De ce scăpând în cuşti nemişcare, sus ori nord, vedic îngheţ în topire spre a cânta origine avatar reprim teoriile noastre, o cunoaştere de gheaţă, albul peşterii cu frişcă franceză. Ce s-o mai alege de lege, blege, aşa şi maniera montaliană după pierderea caietului în Milano, geaba microfon, pe când în Stockholm, chemat spre a mi-l înapoia. Ce să vă mai fi povestit frustrărilor, om străbate către experienţă, neuniţi de tardivă cunoştinţă, poate la coadă la înregistrare plus hotel, încopciată shaorma, selected delights, zboruri peste iţe, iţire invidiată. Din ai nemării, măritori creştini, predrepţi preolanda americă, stătători o dată domoliţi dolomiţi, potoliţi gâscani gânsaci în saci, postav de fibre de-un balansoar, curpenul interplante umplute, voi vă veţi cunoaşte scrisul vorbei, cât că urzea motorul pacea. Într-un târziu ne regăsim imperiu, tatăl nostru paralizat, soru-meo la ce l-am mai fi judecat. Şi nu ierta unde s-o fi dus la sârbi o ortodoxie, de-l citea în urmă tot pe Kant, că nu eu. Om ţine rândul în de fiecare deinde infamare. Citatele între 1 şi 25, abia 26, pe din doi, care vechi, care ai virtualităţii pe plătite. Ne-om consola pe o consolă de arhipelag, piramidal fiord, pe mască ridicată ancoră. Din vechi coarne dependenţelor electrozi, pentateuc rarefiat pe fruntea renilor, de-o inhibiţie până la Crăciunul întors. Îţi mai păruse a gârlei secătuire încă o jilăveală aminte libidinară, oho, fie-ne mintea fruntea, parbrizul briza. Dacă nu mă şi interiorizez nescrumit. Mai m-aţi văzut scriind şi acum pe lac în zbor. Cherhanaua reazvârlită înotului din coadă, flashuri de film cărăbănire ştirilor, cu pusul inimii la respect, pulsatil, cadavre de-o spălătorie oceanică într-un transport, catalepsie psi, ne toarnă tigrul negativitatea pisicii. Din care citat ibsenian prenegator, de sub medicamentul vederii, noima paginii celeilalte, o soră de bagabont, soarta consoarta, norocul rock-ul, ca-n India soarele cu oborocul. Creangă, Andersen, Rebreanu, Hamsun. Mai înainte vorba cu sfânta, trăgeam mânerul smântânii cu dinţii şi înotam rejuvenarea aslanică. Nici o identificare, sau bărcile voastre în delta dimpotriva grecimii. La mijloc de pământ, valurilor, vă veţi afla nevoirea sororală, mai repede cuviinţa, prin Gorj la gorge, gesturi reperabile bioştiinţei pe laptop cu o pedanterie îmblânzită bătrâneţe, rarefiate dorinţe, măslini pe Olimp. Mărgărita drăcoaică, El Fausto gaucho, Peer cu locotenentul absurdităţii violente. Care grasul cafelelor şi cu avionul păsări pe sfoara cânepică, endemic adverb adjectivului cu virtualul. Ne-om salva cu nişte preamabili. Amsterdam în nisipul Rajiv, ăl nou, ăi cu declaraţii de non-entitate că nu dase mâna până mai încoace la pişorenţă. Comisia contra măslinei. Sanscrita la Roma. Acasă vi se părea o dată Arya, nucleu Brihadaranyaka. Să-i fi scris să se apuce de Panini, sau de hindi, sau să se lipească de Mysore, cu americanii, ca Peter al taiwanezei.

*

Vă ţineţi geana cu un gând de adormire. Se sfârşeşte săptămâna. Poză fără zoom mâine regelui Harald. Cu prinţesa Sirindhorn am vorbit. Ţări mame, gropi surpate, ritualuri maluri, mall-uri. Mă tot trezeam din visul norvegianului, o persoană, un fior, un fiord în Iordan. Răpusă puja, parentalia, schiurile, dar nici norvegieni, o piesă în pulpană ibseniană. Din poze reînchipuirea întoarcerii într-o neîmpăcată obârşie.  Atunci ce cauţi tocmai acolo – păi şi pe tine şi pe mine, cu ei, din asiatici, de ne norvegieni, că nu schiază. Pe zi, să se ştie scrisul – la ziar –ba, cărţi treacă din Maroc. Diagonala Oslo Singapore Melbourne. Dimineaţă pe creastă necocoşată, nu mai e permis nici laţul laţă lăţişoară, o apă mai mult gheaţă, o limpezime condiţionată. Luaţi-o p’acolo. Vikingi pe vikingi, pe briţi friţi celţi daci. Victoria icter. Surorile neveste musulmanului. Eminescu între Valhalla şi Vede. Nici zvastika nici valkiria – gender-ul e ca holocaust-ul. Personaj, cnut, din tine – îi e foame şi-şi sfâşie manuscrisul – hagi rupea din el în contra-arhipelag. Interdicţie profunzimii. Fuga pozei. Răcit – înotul în fiord.

Vreau să dau o carte regelui şi una bibliotecii, să mă întâlnesc cu bibliotecari scriitori, să înot în fiord la Knut, între Dostoievski şi Joyce. Încercuire în plus a cununei. Pronaosul plin de femei în costume boiane. Bulb hulubăriei, miloagă de miere la morgă, lângă mine, somn întins, Othelia, hamsie elicea din piept. Nici de foame împuşcat elefant la vânătoare în India, câine bagajului-bag. Albine. Biblic Cervantes în ciunget. Pilitură de-a valma resorbită matricial pe lunca întemeiată barză. Alp lapon, nerv de serv, fărâmă de farmec, lumânări la coasă în toleranţa schiurilor corăbiere, catargele clinchetând nor Grieg, Gud, Fader, Son og Heilag.

Concertele vibrau indianitate iluzionantă chihlimbarului fiordiu două trei ceasuri pe măcel de animale cu istorie omenească aimless ori în Bremen fractal poundian Câmpulungul piatră Dan Barbilian cnutul Mureşene nehamsunian echo Eminescu soldat căpitan.

Welcome to your home in Oslo. His portrait is no on banknote. An equestrian statue born in Lom Vaga/Vogo. Max von Sydow plays Hamsun. Hansen: if you want to meet idiots go to Norway.

*

Continue reading „George ANCA: Și Ibsenienii (1)” →