
MI TE-AM ÎNCHIPUIT IZVORUL DIMINEȚII
Ciclul: Răspântii
… când primul gând ne-a dezlipit de vis
mi te-am închipuit izvorul Dimineții …
cristalinul se era la mama lui acasă
și mă-mbia să-ți strig,
și mă-mbia pe frunte buza peniței să-mi pun,
să-mi soarbă șoaptele de gânduri,
dar fruntea mă repezi :
– miteamiubescul, o dâră pentru Cale !
și m-am oprit,
instant,
sufletul se îngheța de-a fir-a-păr,
inima tăcea și ea cu gândul
c-atâta nou ne-a curge,
Sărutul, să ne-nțelegem, ne e cruce !
plecam să umplem carul cu boi de rouă,
roua ne știe, și ne-nțelege trăitul,
trăitul prinde spini din cursul clipei,
clipa ce ne curge, șterge urmele de praf,
și-atâta praf, Comoară Mărțișor …
iubirea mea !
în desagii timpului adastă-acini din vița
ce mustește-a noi,
te uită … te uită rodul ei !
prelinge sevă din iubit la fiecare crestătură,
și unde i-am tăiat un ram uscat, te uită :
duzini de muguri răsărind !
și dac-atâta sevă, cum praful mai reziste !?
și, uite,
azi laptele ne-a dat în foc … cafeaua !!
și cît caimac pierdut în buza focului …
dar se veni clipa,
pudrată-n lapte praf !
și ne purtă-n sărutul de Sărut !
la rându-i praf ?!
hai, Mărțișor !!
e-atâta cer, e-atât albastru, e-atâta soare,
și e atâta și atâta lume …
dar, Mărțișor,
e-atâta DUMNEZEU !!
izvor ți-i harul dinspre El, iar eu mi-am venit
să mi te sorb cristal, și clinchet aducător de viață,
mi te-am iubesc !
mi teamiubescul pleacă-n pulbere de amintiri
din care izvor nou din noi să preumblăm cuvântul,
și dacă cerul și-ar vrea întrebări, întreabă-se în sân,
eu sunt aci, și mă rămân !
mi te-am lipit de cerul meu, cer !
și-atâtea scânteieri ne-au dus povestea în Lumină,
uite cum zorii-mprăștie vocabule
rupte din spațiul dintre noi
și ne-nfloresc în corole de cuvânt,
tulpina Dimineții ne e plină,
iar tu-mi spuseseși să renunț la ea …
Marin !
dar uite, uite cum se adună metafore ciopor,
petale de-mprăștiat pe esplanada minții …
e-atâta rouă ce se era-n aștept, să dea mângâi !
eh, Mărțișor,
când primul gând m-a dezlipit de vis
mi te-am închipuit izvorul Dimineții …
te vină dar,
scânteie de har, gândul dezlipit de vis
ți-a fi amnar …
LUPTA MEA CU TABLOUL UNIVERSAL S-A-NTEȚIT
… eh, amurg, amurg,
cum mă poartă dorul printre
mărăcini și chiparoși să-mi știu
stăpâni sălbăticiile ascunse-n mine,
și apusul îmi știe aplecările nu din
întâmplări nevirgine, din nou izvorât
am deprins versul să-mi știe ritmul,
pasul meu s-a obișnuit în dublu,
pauzele de singur sunt insalubre,
metafora știe și mă poartă lecturii de pristol,
veniți voi, care mi-ați vrea afla tainicul
și poate că roata olarului ar simți un suspans,
chit că firul de trandafir mi-a lăsat,
e drept când și când, un suspin în respir,
și ceasurile amurgului se respiră chiar
pe muchiile urmelor din
ÎN AȘTEPTAREA CURCUBEULUI,
Continue reading „Marta Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ: Mi te-am închipuit izvorul dimineții”










Zilele trecute un nou stadion sportiv modern, dotat cu toate cele necesare, a fost deschis în satul Voloca. La construirea, amenajarea și darea lui în expluatare și-a adus contribuția nemijlocită deputatul român din Rada Supremă a Ucrainei, domnul Grigore Timiș.

Fenomenul ferocității nespus de vizibil în epoca contemporană. De-a lungul timpului lumea s-a schimbat mult, și-a modificat viziunea față de natura lucrurilor înconjurătoare, însă, cu mare regret, nu și-a schimbat caracterul, acesta însumând în sine un ansamblu de însușiri psihice-morale prin care se manifestă modul de comportare al omului în diverse acțiuni, dar mai ales, în condițiile când omul este influențat de propria poziție socială și de propriul mediu social. Ambițiile omului au fost și sunt parte componentă atât din trecut, cât și din prezent. Este bine cunoscut faptul că omul în procesul dezvoltării parcurge mai multe etape până la maturizare, acestea fiind de la începutul copilăriei și până la vârsta adolescenței. Evident este un lucru firesc, respectiv, un copil crescut în condiții umane civilizate își va construi o personalitate decentă, iar un copil crescut în condiții sociale mai puțin sănătoase atunci personalitatea acestuia, posibil sau cu certitudune, va fi afectată de mai mulți factori negativi decât pozitivi. Necătând la respectivele descrieri, dependente de mediul social, omului îi poate fi afectată personalitatea atât în procesul de dezvoltare până la maturizare, cât și după, dacă să luăm în considerație o vorbă populară: „Omul se educă și învață pe parcursul întregii vieți”. În această discuție sunt binevenite și cuvintele lui Emile Durkheim (filozof și sociolog francez de origine evreiască), care spunea: „Fiecare societate își face un anumit ideal despre om, despre ceea ce trebuie să fie el, atât din punct de vedere intelectual, cât și fizic și moral; acest ideal este, într-o oarecare măsură, același pentru toți cetățenii, dar de la un punct oarecare el se diferențiază după mediile particulare pe care orice societate le cuprinde în sânul ei”. Cu adevărat așa este, mediul social este componentul cel mai esențial ce contribuie în formarea personalității omului, nemijlocit, în procesul de dezvoltare și existență al acestuia. Deci, pentru ca o societate să contribuie în cel mai sănătos mod în formarea unei personalități decente, atunci totul depinde cum este interpretat procesul de integrare socială al omului în această colectivitate, cum este întegrat în societate nivelul de educație și instruire, cum sunt stimulate/ motivate de societate năzuințele și necesitățile omului în creștere și nu numai. Dacă toate aceste aspecte sociale sunt neglijate și nu se aplică prin practică întru beneficiul omului, dar rămân doar la nivel teoretic, atunci formarea unei personalități autentice nu va avea loc niciodată, iar o asemenea societate va produce numai erori care vor fi mereu în detrimentul omului/ concetățeanului. Cu atât mai mult, o asemenea societate va forma omul prin cele mai inumane caracteristici și, totodată, va declanșa un proces viabil social prin care se vor dezvolta infracțiunile, în consecință, acestea fiind cel mai grav pericol social.

MOTTO: