Vasile COMAN: Dor de vatră

Dor de vatră

 

Mi-e dor de satul meu natal
ȘI de cuptor cu pâine aburindă,
De nucul din grădină și de cal
Și de măicuța ce torcea în tindă.

 

Mi-e dor de teiul de la poartă
De ierburile-n care rătăceam
Și de fântână ce beam apă
Sau de gutuia de la geam.

 

Mi-e dor de pașii tăi măicuță,
Prin ploaie să alerg desculț,
Chiar de noroiul din uliță
Mi-e dor de când eram micuț.

 

De florile de mușețel mi-e dor
Ce îmi zâmbeau cu duioșie,
Mi-e dor de tata ce-n privdvor
Râdea de-a noastră bucurie.

 

Mi-e dor de tot ce este vatră
De tot ce văd acum în vis…
S-a dus copilăria de-altădată
Când lumea mea…era un paradis.

——————————

Vasile COMAN

Ploiești

26 martie 2018

Nicu GAVRILOVICI: Partaj

Partaj

 

Vom împărți o lacrimă în două…
Tu iei bucata cea de bucurie,
Cealaltă, de tristețe, mi-o lasi mie;
O desalinizez făcând-o rouă.

 

Vom împărți în două și privirea…
Adânc mă vei privi-n interior,
Eu de la tâmplă până la picior
Te voi ,,citi”, precum citesc Psaltirea.

 

Apoi, în timp ce vom aprinde lutul
Vom împărți un zâmbet și o șoaptă
Iar pe altarul buzei, înflorată
De maci, în două împărțim sărutul.

 

Împart orice, nu te discriminez…
Durerea doar, întreagă, o păstrez.

——————————

Nicu GAVRILOVICI

26 martie 2018

Viorel Roman: Teocrația moldo-valahă

Michael Shermer, California, fondator al The Skeptics Society: „România este o teocrație … Am descoperit ca educatia stiintifica este predata la un nivel rudimentar, am fost socat de cat de multe referiri la religie sunt in manule. E gresit, daca vrei religie te duci la biserica, daca vrei stiinta, te duci la scoala. Guvernul n-ar trebui sa construiasca biserici, cei care le vor ar trebui sa stranga bani si sa le construiasca. Se poate ca, convine ca guvernul da bani pentru biserici. Dar daca islamul va deveni religie dominanta? Sa nu ne pacalim, nu exista educatie stiintifica in Romania, exista indoctrinare religioasa. Romania e o teocratie, la fel ca societatile din evul mediu, sau ca Iranul si Irak-ul. Viitorul oricarei democratii consta in stiinta si tehnologie, in inginerie, in matematica. Daca predati religie cum veti putea inainta in stiinta? Veniti in America, faceti cunostiinta cu educatia stiintifica Caltech. Stiinta ar trebui pretuita pentru ceea ce face, e practica, e de folos. Avem teoria germenilor care provoaca boli. Nu ne mai ducem la vraci … nu mai apelam la tratamente din Evul Mediu.”

Petru Romoșan, Bucuresti: „În România, lupta dintre cele două tabere, între „estici” şi „vestici”, a atins paroxismul. „Esticii”, autohtonişti (traficând discret cu Israelul, şi nu cu Rusia, cum pretind „vesticii”), sunt urmaşii direcţi ai partidului comunist şi ai structurilor sale de putere, ele însele „paralele” cu poporul român, declaraţi corupţi, nedemocratici, primitivi, retardaţi. „Vesticii” sunt cohorte azi întinse (câteva zeci de mii) ca urmare a prezenţei SUA şi a Europei de Vest de dinaintea şi de după aderarea la NATO şi la UE. Cele două tabere par acum definitiv ireconciliabile, incapabile să mai dialogheze cât de cât civilizat. Cine are dreptate?“ lux.md 1 ian. 2018

Viorel Roman, Bangkok: Razboiul dintre Statul Paralel al „Esticilor”, PMR, PCR, FSN, PNL, PSD, UDL, PC, autohtoniştilor, ortodocsi moldo-valahi in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, ajutat discret de israeliti sa-si construiasa o Catedrala Nationala a Mantuirii Neamului si cel al „Vesticilor”, al Bisericii Unite cu Roma iesita din catacombe 1989 si inca fara Catedrala la Bucuresti, se clarifica in cadrul definit generos de Putin/Kirill si papa Francisc, „nu suntem concurenti, ci frati“, la care subscriu si prizonierii teocratiei orientale. Invaziea islamica similara celei de azi si decizia salutara a Romei a incheiat razboiul civil religios de 30 de ani din Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana / UE/NATO. Unirea crestinilor fara conditii e solutia, nu conflictul, razboiul religios. Continue reading „Viorel Roman: Teocrația moldo-valahă”

Ana ARDELEANU: Pământul e la fel

Pământul e la fel

 

Pământul şi dragostea sunt la fel:
Ciugulesc din mâna textului
Tot ce metafora a primit,
A numărat, apoi a împărţit la doi,
Pentru ca rezultatul să fie egal,
Să pună semnul exclamării
După fiecare rând-rândunică,
Diatanţă de inima ta.

 

Pâmântul e la fel.
În cer, timpul îţi face casă nouă,
Fără horn, fără pereţi bătuţi în calciu.
Doar că pământul nu te lasă
Să înfloreşti oriunde,
Chiar dacă solul este fertil.

 

Nu există alunecări de teren,
Praguri de lut,
Doar suficient loc în amvon
Şi dorinţa de reconciliere cu sine,
Acel sine împodobit în culori
Date în pârg,
Ca un îndemn la ziua de mâine.

Ştii tu…!

——————————

Ana ARDELEANU

Mangalia

26 martie 2018

Costache NĂSTASE: Portret fals

PORTRET FALS

 

Și-a făurit pentru uz public
O poză care-i convenea
Conform și cu perceptul biblic
De ,,crede și nu cerceta”.

 

Trecea în ochii multora
Om de talent și de succes
Ce viața o înviora
Cu harul său de om ales.

 

Mereu atent, mereu amabil,
Totul în limita decenței
Făcea orice era capabil
Pentru salvarea aparenței.

 

Preocupat să nu dea greș,
Voind să pară altceva
Tot ascundea gunoi sub preș
Dar care se tot aduna.

 

Și asta până-n ziua-n care
Întreaga lume a văzut
Că poză sa încântătoare
E-o formă fără conținut.

——————————

Costache NĂSTASE

București

26 martie 2018

Alin CUCURUZAN: Amurgurile din noi (poeme)

Ioane, -ncepe alt amurg

 

Ioane, -ncepe alt amurg în noi

iar stelele ne poartă printre vise.

Trec umbre peste pleoapele închise;

Un ciob de noapte zace în noroi.

 

Ioane, -ncepe alt amurg în vise;

Uitările ni se strecoară în privire;

Credința ne e simplă nălucire;

Altar ne sunt speranțele ucise.

 

Ioane, -ncepe alt amurg de vieți;

Ne interzic și dreptul la visare;

Aripa morții se întinde peste soare

și nu urmează alte dimineți.

 

Ioane, -ncepe alt amurg în noi Continue reading „Alin CUCURUZAN: Amurgurile din noi (poeme)”

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Basarabia – Imnul Martiric al Unirii cu Valahia Mumă

„Basarabia-pământ românesc samavolnic răpit.”

 (Mihail Eminescu)

 

   În centrul primordial al pământului, Dumnezeu ne-a zidit Vatră strămoşescă cu o singură inimă, într-un singur trup şi cu un suflet divin românesc-Dacia Mare.

   Acest Dar ceresc are un Testament divin: oriunde s-ar afla dacoromânii, fie în propria Vatră străbună, fie pe alte meridiane, graiul sângelui, respectiv al inimii trebuie să pulseze numai româneşte pentru a se păstra unitatea fiinţei naţionale, comuniunea comunităţii creştine, Crucea Neamului întru biruinţă şi veşnicie.

   Limba sacră dacoromână-Limba vechilor Cazanii peste care se prelinge mireasma Mirului Hristic-Liturghia Ortodoxă, transmite fiecărei generaţii prin Aleşii Domnului şi ai Neamului, respectiv Elita Spirituală Creştin Ortodoxă: onoarea, demnitatea, credinţa, dreptatea, omenia, frumuseţea, adevărul, libertatea, legenda, doina, iubirea, biruinţa, înfrângerea, suferinţa şi jertfa pentru continuitatea veşnică a urmaşilor Urmaşilor lor în eternitatea hotarelor Vetrei Strămoşeşti rânduită de Dumnezeu în care să rămânem uniţi, ştiindu-se antologica noastră politică de dezunire.

   Permanent când duşmanii văzuţi şi nevăzuţi s-au năpustit asupra noastră despărţindu-ne imperiul pelasg, imperiul traco-dac, imperiul marilor Valahii, regatul Dacia Mare în Cânezate, Voievodate, Ţărişoare, întotdeuna ne-am dorit şi am luptat sub Crucea Providenţei divine să fim iarăşi o singură Vatră, cea multimilenară.

   Subt marii Făuritori providenţiali: Hestia, Zamolxis, Dromichaete, Tomiris, Burebista, Mihai Viteazul, înţelepciunea subtilă a Bisericii Ortodoxe şi diplomaţia boierească de la 1859, Regina Maria şi prin martirajul Neamului, generaţie de generaţie,  Visul Unităţii s-a împlinit foarte greu, dar  s-a destrămat foarte uşor.

   Singurele comandamente de comuniune-cele care dau fiinţă Neamului: limba, credinţa şi jertfa martirică, au păstrat fiinţialitatea noastră existenţială ca dacoromâni.

 Mileniu de mileniu, secol de secol, Strămoşii noştri s-au luptat pentru Patria lor dăruită de Dumnezeu, pentru limbă, Cruce, credinţă, tradiţii, obiceiuri, pământ şi cer.

   „Patria, spunea marele Părinte al Şcolilor-Spiru Haret, o fac şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile.” (Cf. Sergiu C. Roşca, Basarabia-Pământul misiunii noastre. Ed. Universitară, Bucureşti-2006, p. 17)

   Pentru Patrie te naşti!

   Pentru patrie trăieşti!

   Pentru Patrie mori!

   Pentru Patrie înviezi!

   Basarabia valahă a trăit din plin veacul de beznă, aproape într-o totală deznădejde, într-o cruntă apăsare sub robia creştină muscalo-barbară. În aparenţă se părea că ruşii pravoslavnici ne-au lăsat în pace. „Ruşii ne lăsau în pace atâta timp cât poporul nostru era în întuneric. Cât timp poporul nu cerea şcoli, nu cerea drepturi naţionale, nu cerea respect faţă de neamul din care făcea parte, nu se amesteca în întunericul nostru. Şi întunericul era mare. Doar la Unire aveam peste 80 la sută de analfabeţi.”

   (Vasile Ţepordei, Raza, an VIII, nr. 482, 3 aprilie 1938, p. 1)

   După un secol de jug, de asuprire, de robie, de umilire, de sfâşiere, de biciuire, Basarabia cotropită samavolnic de un  imperiu hapsân s-a descătuşat, devenind din monarhia voievodatului secular o republică autonomă la 2 Decembrie 1917.

   Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Basarabia – Imnul Martiric al Unirii cu Valahia Mumă”

Anatol COVALI: Poeme

Nu ştiu de ce…

 

Nu ştiu de ce, nu ştiu nici când, nici cum
mă voi trezi păşind pe un alt drum,

 

dar nu mă înspăimânt şi nici nu-mi pasă
atâta vreme cât destinul meu
îmi pare c-a rămas pădurea deasă
prin care-am colindat doinind mereu.

 

Nu ştiu de ce simt sufletu-mi vibrând
de-un tineresc avânt ce orişicând

 

e-n stare să înfrunte mii de riscuri,
să nu îi pese dacă mai cad stânci
atunci când urc cutezător spre piscuri
şi văd în jur numai prăpăstii-adânci.

 

Nu ştiu de ce şi nu aştept răspuns.
Încrederea în mine mi-e de-ajuns!

 

E soare-n plâns

 

E soare-n plâns. Prin lacrimi zboară fluturi
şi în lumină râd gingaşe flori.
Continue reading „Anatol COVALI: Poeme”