În salonul Safta Brâncoveanu, de la demisolul Centrului Cultural Spiritual Varatic, a avut loc o întâlnire cu copii din satul Varatic, în debutul Sărbătorilor de iarnă, atmosfera de bucurie și veselie fiind generată de împodobirea bradului şi de venirea lui Moş Crăciun. Întâlnirea a început cu un moment de reculegere în amintirea doamnei Sheila Sfrijan, soţia ctitorului Dianu Sfrijan. S-a evocat personalitatea și rolul important avut de Sheila Sfrijan ca manager al bibliotecii din Manchester. De profesie bibliotecar, Sheila Sfrijan, a fost o profesionistă adevărată, ce s-a dedicat meseriei sale, din iubire pentru copii și din dragoste pentru tot ce este frumos, curat și drept. Sheila, în toate acțiunile sale emana o energie dătătoare de viață, fiind mereu în slujba binelui și ajutorării aproapelui, insuflând curaj celor dezorientați și dăruindu-se cu toată ființa în acțiuni în care credea. La biblioteca din Manchester a conceput o schemă sub forma unui joc educativ pentru copiii din zonele Sileby și Leicester Forest, care să-i încurajeze să ia parte la un ,,joc de rol”. Această experiență individuală contribuind la dezvoltarea și comunicarea în relațiile interpersonale și emoționale de susținere pozitivă.
Un moment de mare bucurie pentru toţi cei prezenţi a fost apariţia Moşului, candoarea şi lumina din ochii copiilor fiind momentul deosebit al întâlnirii. Continue reading „Emilia ŢUȚUIANU: Miracol și sărbătoare la Centrul Cultural Spirtual Văratic”
Lună: decembrie 2017
Nicolae Vălăreanu SÂRBU: Poeme
Litanii de zi
În dimineţile pline de cântec,
păsările-şi caută
cuiburi de ceară.
.
Nu mai găsesc
unghere în trup,
să pun cuvintele
care-mi luminează drumul.
.
Port în gură veninul,
viclean ca un şarpe de nisip
pe care amărui, vinul
îl alungă-n deşert.
Lavinia BUD: Poesis
FĂRĂ PODOABE
Așa m-ai cunoscut,
fără podoabe,
păream săracă în haina de vise
ce învelea clopotul inimii
din ceasul acela crud…
Primeam cu brațele deschise
Lumina care zburda
și striga lumii
cât ești de frumoasă,
Corin CULCEA: 10 cifre
Cifra 1
Scriu cifra 1, cifra vederii,
revin la viața mea
dinainte de a mai spera ceva…
E o liniştire oarbă în mine,
înțeleg, în sfârşit,
aerul clipelor de catifea,
fără greutate şi fără mişcare…
Sunt eu,
Alexandru NEMOIANU: Privilegiul de a fi Ortodox
Putem citi în ultima vreme tot soiul de comentarii și păreri despre ce este viață religioasă, ce ar trebui să fie și, mai ales, cum fiecare părere ar trebui să fie luată în seama și apreciată.
Sunt mulți care vântură fragmente de argument, și acela cules în grabă și din lecturi incomplete și rău înțelese, despre ‘virtuțile” cutărei secte sau cult, apărut cu scurtă vreme în urmă, alții mormăie despre “nevoia” unei apropieri “ecumeniste”, zic ei, toți suntem “la fel” (și iată că, Slava Domnului, nu suntem de loc la fel), iar alții au ajuns să vorbească despre “avântul” Episcopatului Romei (zis “biserica” româno-catolică). (Acest “avânt” realmente există doar în imaginații înfierbântate și în mintea unor ratați autori de literatura fantastică). Dar nespus de des găsim opinii care condamnă Ortodoxia, Dreapta credință, Pravoslavia, pentru tot și toate; pentru sărăcia din țară, pentru neputință politicienilor, pentru frigul din timpul Iernii. Dar dincolo de orice glumă, este necesar să ne uităm cu mai multă seriozitate la aceste vorbării deșarte și mai ales este vremea să le cam aruncăm la lada cu gunoi a istoriei.
Biserica Ortodoxă este cea întemeiată la Pogorârea Duhului Sfânt, la Cincizecime, de către Apostoli după învățătura dată de Iisus Hristos. Acesta este un fapt istoric. În această privința nu pot există “opinii”, păreri, sau “cred” și nu “cred”. ”Credem, sau nu credem despre lucrurile nevăzute, în privința faptelor reale, concrete nu este nimica de crezut, ele, simplu, există. Cine le tăgăduiește fie are lipsa de vedere mai bună, fie, mai degrabă, de mai multă minte în cap.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Privilegiul de a fi Ortodox”
Luminița IGNEA: Poeme
Noapte sfântă
De o veșnicie ninge și iar ninge,
Tata-și spală-n grabă mâinile de sânge,
Mama-ntr-o covată plămădește pâine,
Sfântă chezășie-a zilelor de mâine.
Apa din cofaie a-nghețat în tindă,
Pe la porți răsună zvonul de colindă,
Casele așteaptă luminata noapte,
Mirosind a brad și a mere coapte.
Viorel Birtu-PÎRĂIANU: Poesis
LUMINA IUBIRII
din pădurea de fagi
se stingea treptat ultimul gând
sub stropii nebuni de ploaie rebelă
plângea pădurea în gând
stelele se frângeau pe cerul sălbatic
uitasem adăpostul din crâng
pribeag pe pământ
pășeam printre pietre și stele
mirosea a cetină crudă de brad
căprioare alergau iarăși în gând
țipa ploaia în geam
nu înțelegeam lacrimile
ce curgeau pe pereți într-un gând
în prag cânta o femeie
mirosea a parfumuri de flori
eu scriam pe tărâmuri de dor
Continue reading „Viorel Birtu-PÎRĂIANU: Poesis”
Diana Ciugureanu-ZLATAN: Te mai desprind șirag din pleoape…
Te mai desprind șirag din pleoape…
Cum să te chem pentru a afla cât de străini ne-am născut aici?..
Cum să te spulber înapoi fără a mă electrocuta apropierea milenară?
Cum să mă arunc prin altă această viață, petrecută de necuprinsa-ți tăcere?
Cum să nu brăzdez urme de plecare de pe geamătul tău obosit fără mine?
Continue reading „Diana Ciugureanu-ZLATAN: Te mai desprind șirag din pleoape…”
Radu GYR: Avem o ţară
AVEM O ȚARĂ
Avem o Țară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori
Şi unde stau de veacuri laolaltă
Izvoare, văi, şi munţi cu fruntea-n zări.
Avem troiţe sfinte, altare şi icoane,
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri.
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de Martiri.
Vasile VOICULESCU: Trec vremile
Trec vremile
Trec vremile… ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală…
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.