SĂ FIE PETRECERE ÎN VERSURI, DE ZIUA MEA!
UN SĂRUT PESTE FOC
Mai pune iubita un sărut peste foc
să ardă mai tare acest noroc
de a te ține în brațe
de a ne iubi
la marginea toamnei
pierduți pe câmpii
și lasă deschisă geana ochiului tău
doar noi și lumina
cum ard să vedem
formele tale acoperite de jar
în care mă fierb și dispar
licărind a poveste de dor
și mă ia și mă lasă și aprinde-mă iar
mă întinde pe țărmuri de vise
și pe alei de altar
să mă scurg să mă vântur în clipa de azi
topit
în dogoarea
iubirii ce arzi
Mai pune iubita un sărut peste jar
să ardem mocnit pe alei de altar
Tu
ca o mireasă a toamnei de azi
Eu
ca frunzele sub care arzi
Și mă ia și mă lasă și aprinde mă iar
și mă scurge în vântul hoinar
al iubirilor fără hotar
.
DIMINEAȚĂ EMINESCIANĂ
Poetule,
dă-mi sărutul unui vers senzual
să îmi acopăr dorința cu un val de splendoare astrală
să mă întoarne în fluidele mele
coaptă pe jar
de poeme scrise de iubiții topiți în nuclee de stele
și în focar
Poetule,
cântă-mi un cântec de dragoste în doi
unde noi
goi de împotriviri
reinventăm unde din legea iubirii
desfăcându-ne atomii în particule de infinite atingeri
și dezlănțuiri ale coapsei încinse de mângâieri
dar nu toată mă rupe în bucăți de rime pierdute în scrisori
mai lasă și pentru mâine
o parte din mine să îți dea fiori
să te pună la umbră de stea călătoare
dorită de mine în venirile viitoare.
Poetule,
dă-mi din tine doar cântec și vers
să îmi astâmpăr melancolia în care ades
cad
pradă dorințelor juvenile.
Sau dă-mi-te numai pe tine,
poetule
Să devin și eu cum ești tu
Luceafăr de noapte și zi
luminând lumea de azi
și de mâine.
de ZAMFIR ANGHEL DAN, cartea – CUANTICE IUBIRI