Nu peste mult timp se vor împlini 70 de ani umanoizi de când am fost trimis pe această planetă. 28 09 1950= 28 09 2020, o zi memorabilă în istoria de lut a omenirii.
Probabil, un foton de întuneric a fost atras de un foton de lumină și din ciocnirea lor involutară s-a ivit un embrion cu AND ce a rătăcit prin univers până a căzut din coada unei comete pe un teluric arzând . Și, uite cum, din acea greșeală cuantică am apărut eu pe acest pământ.
Nefiind în stare de nimic bun și adaptându-mă greu rigorilor viului terestru am fost nevoit să mă apuc de scris.
Am scris și eu câteva bazaconii și uneori sunt așa mândru de mine deși știu că am multe goluri pe care mă străduiesc să le umplu cu ce mai pot găsi prin materia inteligentă.
Copil fiind am umblat aiurea pe izlazurile Bărăganului, fără orizont, având în cap doar joacă și vise copilărești.
Nici acum nu prea am minte și la 70 de ani am rămas tot un copil aiurit, plin de vise mari, dorinți nebune și pretenții oarbe,,,de care, nu peste mult timp, nimeni nu își va mai aduce aminte pe pământ.
Dar, trebuie să mulțumesc universului, materiei inteligente că mi au dat șansa de a fi un viu pe acestă planetă. Am avut noroc să fiu un fel de ,,om,, . Puteam să fiu o pasăre. Poate că era mai bine. Pasărea e singura creație a naturii ce știe să zboare, să meargă, să înnoate, să alerge să cânte și să danseze un dans nupțial al împerecherii.
Nici un copac nu ar fo fost rău să fiu. Toamna m-aș fi pregătit de culcare și primăvara m aș fi trezit mai mândru, mai înalt și mai plin de crenguțe și frunze.
Era riscant, însă. Din câte am văzut eu oamenii ucid păsările, doboară copacii și puteam ajunge ușor hrana unui joagăr sau ținta unui glonț.
Nici a fi om nu-i mare scofală. Omul se luptă cu om și cu tot ce îl înconjoară și stă mereu urcat în vârful unui lanț ce se poate rupe oricând.
Mi-ar fi plăcut a fi o floare de colț crescută pe o creastă de munte. Și acolo însă putea ajunge un om ce, sub pretextul că mă dăruiește unei fete, m-ar fi rupt.
Așa că, data viitoare am să vreau a fi doar un copil.
Să trăiesc pe o planetă a copiilor . Toată ziua să ne jucăm, să ne alergăm, să țipăm cu glasurile noastre spre a se auzi în tot universal, să mergem la scăldat pe toate planetele, să ne dăm cu sania de pe o planetă pe alta, să ne plimbăm cu bicicletele prin toate spațiile de timp.
Nu mai vreau orașe, mașini, iubiri de oameni adulți, civilizații umanoide. Vreau doar copilărismele noastre nevinovate să le întâlnim pe oriunde trăim.
…ce copil am rămas…plin de copilărisme și vise de oameni adulți…
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN
28 septembrie 2020
La mulți ani !
Logos&Agape
…fericit copil…La mulți ani în curăția naivității!