În mod greșit specia umană caută o planetă pentru relocare.
Planeta nu trebuie căutată, ci inventată.
Dacă universul celular de care aparţii nu are o planetă de rezervă pe care să te poţi muta la nevoie spre a locui ca umanoid definit de ADNul specific, atunci trebuie să o inventezi.
Stabilind constantele determinante ale viului adaptat pe o planetă cu atmosferă şi gravitaţie începi căutarea pornind de la necesităţi.
Ca să te deplasezi în spaţiul astral nu trebuie să arzi un anumit tip de combustibil ci să foloseşti forţa gravitaţională ondulatorie electro-magnetică emisă de fiecare astru la care vrei să ajungi sau a celor întâlnite în traiectorie. Adică să profităm de ce a descoperit Newton acum cîteva sute de ani și de ce a perfecționat Einstein= LEGEA ATRACȚIEI UNIVERSALE. Păi, dacă este lege universală, înseamnă că ea funcționează și pe pămînt.
Dacă Luna, acest satelit al planetei noastre, prin undele sale gravitaționale are putere să învingă cîmpul magnetic al pămîntului , gravitația terestră și să ridice și să coboare nivelul mărilor și al oceanelor de la sute de mii de km,,,de ce nu am încerca să captăm forța acestor unde gravitaționale și să mișcăm noi corpurile astrale sau navele noastre interstelare?
Să folosim aceaste forțe ca mijloc de propulsie interspațială. Sau ca să înlocuim motoarele cu ardere internă, bateriile care propulsează azi motrica terestră, folosindu-ne de legea atracției universale.
Nava interstelară poate fi propulsată folosindu-se de forţa de atracţie a fiecărui corp stelar activ.
Este suficientă conectarea prin senzorii gravitaţionali la forţa de atracţie a unei planete, stele, galaxii pentru a te deplasa exact cu viteza forţei sale de atracţie.
Pentru aceasta însă, trebuie să cunoşti poziţia exactă a fiecărui corp, forţa lui de atracţie, vectorii cîmpului gravitațional, unghiul de interferenţă şi reflexia tranzitorie.
Modalităţile de contact se fac prin captarea undelor gravitaţionale ale corpului contactat.
Este nevoie ca nava spaţială să fie dotată cu o inteligenţă cuantică ce poate recrea în timp util modulul corpului stelar INVERSAT a cărui forţă gravitaţională vrem să o folosim prin atracţie şi respingere.
Pentru realizarea mişcării, Modulul Inteligenţei Cuantice trebuie să realizeze POLII GRAVITAȚIONALI OPUȘI corpului stelar accesat.
În momentul schimbării acestor poli începe propulsia navei folosind atracţia, sau respeingerea undelor gravitaţionale emise de corpul respectiv.
Forţa şi viteza de deplasare se menţin prin modificarea unghiurilor de sens.
Unghiul de înclinare directă, dă cantitatea de energie solicitată.
Dacă vrem viteză maximă, ceea ce nu prea este indicat, unghiul trebuie să fie 0, ca o perpendiculară pe corpul astral respectiv.
Modificarea căderii unghilui determină viteza şi direcţia de deplasare universală dorită.
Trebuiesc căutate un spaţiu, sau mai multe, care să corespundă, cât de cât, condiţiilor de existenţă ale viului bazat pe atmosferă şi gravitaţie.
Dacă nu se găsesc în universul celular existent, se caută în altul, sau pot fi folosite spaţii asemănătoare, unde condiţiile pot fi recreate.
Exemplu: dacă este un corp adecvat, dar îngheţat, sau cu prea multă gheaţă carbonică, sau termică, prea îndepărtat de o sursă stelară, sau fără atmosferă şi gravitaţie, toate acestea pot fi recreate dacă se reuşeşte să se intre în substanţa legilor lor universale de care sunt guvernate ondulatoriu.
În cel mai nefericit caz, se poate decomprima şi o bilă spaţială, cu toate riscurile asumate.
Gustul fructelor proaspete poate da un indiciu despre un corp măsurat, chiar dacă nu are spectru, ci doar o mişcare constantă în jurul lui şi al orbitei pe care a fost încadrat.
Când este înlocuit de un gust al materiilor solide, arse de tot, atunci poate fi declaşată o căutare aleatorie.
Dacă rapoartele primare trimise de pe Modulul de căutare sugerează că ar conţine toate elementele necesare supravieţuirii viului cunoscut, dar temperatura lui depăşeşte minusul absolut şi este tot un semn de gheaţă târzie, este un indiciu că a fost stabilizat în sistemul universal celular respectiv, nu de mult timp.
În primul rând trebuie reorientat către o stea cu o energie ondulatorie foarte puternică.
Apoi capetele carbonice ale modulului cuantic inteligent trebuie să coreleze forţele gravitaţionale ale mai multor corpuri cereşti din apropierea lui pentru a căuta să-i schimbe structura.
Trebuie ţinut cont de faptul că forţele centrifuge şi forţele centripete iniţiale i-au stabilit o anumită viteză, un anumit loc pe o traiectorie stabilă aranjându-i componentele masei în anumite poziţii.
În acest caz forţele lui interiore se vor opune constat, de aceea trebuesc folosite forţele gravitaţionale ale corpurilor din apropierea lui, chiar dacă acestea nu îl influenţează direct.
Când se activează impulsul iniţial de subminare cuantică poate fi folosită şi forţa gravitaţională a unei galaxii cu condiţia să fie orientată spre centrul undelor gravitaţionale emise de astrul poziţionat pe unghiul asimetric al navei care determină corelarea.
Este necesară atragerea în van a unui astru de zăpadă carbonică, la un unghi similar poziţiei unui astru teluric.
Extrem viteaza galatică trebuie orientată spre toate corpurile participante în sens unic.
Imediat trebuie schimbat sensul unei comete deţinătoare de spori spre a se întâlni cu aştrii incluşi în program într-un unghi gravitaţional stabilit în cadranul stelar.
Lacrima universului trebuie turnată doar după ce conglomeratul a fost stabilizat la o anumită viteză, pe o anumită traiectorie, apoi se începe stabilizarea masei cunatice.
Se aşteaptă patru stadii universale de treceri, fiecare respectând ciclul vital al necesităţilor pentru ca embrionul primordial să poatî încolți.
Când undeva, într-o depărtare nedefinită, cam la a şaptea trecere apare un bol albăstrui încadrat în nuanţe de alb franjurat, să ştiţi că acolo se află o planetă în formare, deja şi însămânţarea cuantică a reuşit.
Modulul central poate să îi stabilească coordonatele printr-o parabolă a timpului în curs de măsurare.
Înregistrarea coordonatelor emise este strict necesară spre a şti exact ce a reieșit şi cu ce se va lucra.
Dacă corpul măsurat se află într-un braţ de unghi sferic, aparent imobil, foloseşte o mişcare aleatorie determinată de o structură în plin proces de formare, se știe că a intrat în forma incipientă a mişcării quantumului entanglemnet şi începe să depindă de restul gazelor folosite în proces.
Nu are încă miezul format pentru că îi lipseşte hidrogenul şi heliul spre a deveni un corp viu.
Încă este dominat de zăpada carbonică aşezată pe poli şi trebuie urgent atrasă o stea neutronică, o stea de potasiu înflorit şi corpul de calcar activ spre a înlătura desechilibrul cuantic de gaz.
Următoarea etapă a subminării cuantice trebuie să includă atragerea unui teluric complex, aflat la o distanţă eficientă de o sursă de energie stabilă, apoi cometa să fie asamblată de neutronică şi în final adăugată lacrima universului.
La nevoie pot fi folosiţi şi patru sori polizanţi a căror distanţă necesară ca sursă poate fi preluată pe rând spre a determina anotimpurile.
Procesul se complică în lipsa unei lacrimi a univesului emisă la timp.
Ea poate fi împrumutată de pe o altă galaxie, sau chiar de la un alt univers celular.
Distanţele însă devin enorme şi poate fi pierdută transpirând, dacă trece prea aproape de spectrul unui întuneric aprins.
Totuşi poate fi captată şi sub formă de gaz.
În acest caz lacrima universului trebuie adăugată pe captele carbonice spre a intra în combinaţie cu suflul termic gazos emis de cometă la trecere.
Abia după aceea se adaugă totul structurii telurice şi calculat cu precizie când poate fi adăugată cometa în totalitate însoţită de spinul magnetic preluat din gravitaţia universală.
Este obligatoriu să se cunoască precis compoziţia chimică a cometei şi ce elemente are în spori.
Să aibă sigur metanol, cianurile îmbinate de monoxid de carbon, în stare să anihileze cantitatea imensă de zăpadă carbonică ascunsă în gheaţa acumulată la poli.
În final se foloseşte plasma unei stele neutronice pentru miez, hidrogenul şi heliul trebuiesc stocate în interiorul corpului nou creat, altfel corpul astral nou creat va fi lipsit de viaţă cosmică.
Ca teluric reformat nu foloseşte nimănui dacă nu sunt activate mişcările cuantice ale metalelor stocate în miez
Tot timpul trebuie menţinut un desechilibru atmosferic în jurul corpurilor folosite la îmbinare şi apoi stabilit care este cea mai activă plasmă nucleară saturată de heliu şi hidrogen metalizat.
Aceea va fi steaua ce va da energie corpului nou creat.
După măsurarea distanţelor de influenţă radioactivă se stabilizează tot şi procesul formării noului corp s-a încheiat.
Din momentul acela se declanşează starea de veghe stelară şi se activează conceptul cuantic din interior.
Procesul subminării totale intră în era stabilă şi se poate decreta măsurarea timpului pe spaţiul nou apărut.
Abia atunci poate fi declanşată însămânţarea organică.
Cuantic procesul este declanşat şi îşi va urma destinul astral .
Dacă un calcul incipient arată că bacteriile au produs o abundenţă de de metan, trebuie să intre imediat în proces organismele care produc oxigen, doar cele aflate însă în coada unei cometei suficient saturate.
Spinul magnetic va stabiliza necesarul de hidrogen şi menţine controlul arbitrar asupra temperaturii gazelor şi şi presiunii lor.
Stabilizarea bacteriilor în materie şi organismele vii iniţiale vor fi platforma cosmică a astrului nou creat.
Măsurarea diagramei cuantice a apei şi înfiltrarea ei în compoziţia telurică trebuie asociată cu zăpada carbonică.
Mare atenţie la măsura duală din molecula apei ! Embrionul viului cu ea se va hrăni.
Când se apropie momentul spulberării discului de către vântul solar şi se ivesc radiaţiile, se declanşează suflul termic de lacrimă universală.
Trebuie picurat pe ambii poli ai corpului nou creat şi urmărit evoluţia embrionului planetar.
În cel mult opt stadii de trecere viul poate ieşi din sămânţă şi naşte mereu flori cu alte seminţe.
Calea pe sens s-a ivit şi îşi va urma destinul astral în funcţie de energia cu care a fost înzetrată când a primit impulsul iniţial.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN