Vlada ADALVA: Anamorfoze

Anamorfoze

… „l-am avut
unde era nișa
soba”
dulapul
cu urme de polen
care abăteau fluturii
să-și tatueze buzele
în argoul șoriceilor
pe o nevăzută buclă a frecvențelor
ce devin spirite suspecte
forme invalide
care tot cară mobile
să nu surpe ploile , fulgerele
flasca fantomă
julindu-se
pentru un asalt
pe trambulina flăcării
uneori roasă la colțuri –
fotografie
ce nu-și mai amintește
rudele
doar un detaliu , nesemnificativ ,
învelit cu avariție de paiantă barocă –
ecoul – arcă
al unui bou
zidit în propria cursă
… „l-am avut , l-am avut
era nișa, soba … ”
în care miezul de noapte
crănțăne
din pupilă
nu-și mai amintește
rudele …
doar un detaliu
nesemnificativ
reaprinde o parabolă
camuflată
într-un cal de paie
ce molfăie lent …