Găsește-mă în prag de zori,
Când, în cârduri trec cocori,
Spre zări albastre cu mult soare…
Găsește-mă prin frunze căzătoare !
Găsește-mă și în amiaza mare,
Când soarele se pregătește de plecare,
Lăsând pe cer o dâră vișinie…
Găsește-mă în tril de ciocârlie…
Găsește-mă acum, când vine seara,
Prin frunze galbene, nu verzi ca vara,
Căci toamna a sosit și se grăbește…
Găsește-mă în roua, ce frunza umezește,
Găsește-mă în ploaie, găsește-mă în vânt,
Găsește-mă în versuri, găsește-mă-n cuvânt !
Oare cine sunt eu
Oare cine sunt eu
și ce-aș putea să spun,
Despre mine și încotro
acum o să mă-ndrept ?
E grea-ntrebarea…
Despre mine, ce-i mai bun,
Dar…obiectiv aș fi ?
E drept, nu-i drept…
Totuși, cine sunt ?
Mă cunosc, atât de bine,
Încât să am curajul,
să jur că sunt ca toți ceilalți ?
Oare-am controlat în suflet,
să văd ce-am făcut bine ,
Dacă am greșit fără știință,
falsând ca unii psalți…
Stau și mă întreb acum,
dece judec totul cu-amănuntul,
Dacă-am făcut bine,
sau rău dacă-am facut vreodată,
Sau dacă hotărârile au fost,
după cum și din ce parte bate vântul…
Of Doamne, spune-mi cine sunt
și unde mă îndrept de astă dată !?
——————————–
Vasile MIRCESCU
Ploiești