Luceferii pe raze se cobor
Nimic în lume nu e cum a fost
Mirosul fânului cosit s-a dus,
A mai rămas un singur avanpost
Întins pe tavă, sufletu-mi adus.
La ceasul iernii când se visează
Tăceri în cuvintele uitate,
Dorinţa-n flăcari la amiază,
Sparge clipe de singurătate.
Nu-s zăpezi, e secetă-n stele
Doarme visul pe poteci pierdute,
Fantome închise în castele,
Se luptă închipuind redute.
Noi plecăm pe drumuri ocolite
N-avem aripi vrednice de zbor,
În inimi puternic răscolite
Luceferii pe raze se cobor.
La steaua-mi veşnic norocoasă
Mă înfăşor în lumină rece,
Iubito, eşti azi cea mai frumoasă
Mă umpli cu timpul care trece.
————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
15 ianuarie 2020