Vasile COMAN: Dragoste

Dragoste

 

Ea
asculta marea…
şi închisese
calea spre trecut…
El
asculta inima…
si grijuliu
i-a sărutat coapsa stângă.

Vântul deschisese
fereastra…
alungând tristețea.

Ea…
nu înțelesese cuvintele
de dinainte
dar ca o pasăre
pe ram
a început să cânte.
El…
era blând.
Cu binecunoscutul surâs.
ruga
albastrul cerului
să-l țină deschis…
Ea…
grijulie
de cuvintele lui
de pe coapsa stângă
tremura de vie…
El…
se mira liniștit
de tainica ei bucurie

Oricum
El și Ea
păsări, cerul și marea
Trăiau în Paradis
Poate…doar
existența lor
era…vis

1 / 8 iunie 2017 Ploiești

——————————–

Vasile COMAN

Lasă un răspuns