Elena NEAGU: Descânt…

Descânt…

 

Ascultă-i, Doamne, ruga și adu-mi-l aproape
și trece-l de osândă, învolburate ape
și adu-mi-l în poartă, Coloana Infinit
și holda mea cu maci, din visul netrăit …
Ascultă-i toamnă cerul,doar sfâșiat de vise,
mai lasă-i timp să aibă, izbânzi sub tâmple ninse,
zidește-i gări în cale, bilet în buzunar,
să pot să-i fiu Luceafăr, destinul meu ca dar …
Ascultă-mi mie ruga, zidește-mi negreșit ,
o altă rânduială pe rugul meu mocnit .
Eu îi zidesc un templu și-i sap chemări în stâncă,
dar coasta tot mă doare și rana e adâncă…
Ascultă -i, Doamne, ruga și adu-mi-l degrabă
și seacă deznădejdea din ochiul ce întreabă
și seacă-mi și pelinul ce se dospește-n
căni
și poartă-mi-l în spate și trece-mi-l de vămi…

————————-

Elena NEAGU

(Din vol. ,,File de jurnal”)

Lasă un răspuns