A fost cândva…
Drumul drept mă duce pe uliță
Înspre casa cu ferestre multe,
Parc-o văd pe buna mea desculță
Străbătând cărările de munte.
Lângă casa bunei, stă de pază
Cu lătratul lung si neîntrerupt,
Câinele roșcat, ce mai veghează
O căpiță lângă gardul rupt.
Dinspre uliță, se vede, la mijloc
Hornul casei în umbra unui dud,
Un acoperiş cârpit din loc in loc
Cerul, chiar îmi pare a fi demult.
Garduri rupte şi trântite la pământ
Parcă nimeni n-ar mai locui aici
Plâng in voie şi privesc cum sunt
Scorojiți…pereții de chirpici.
Strig şi-s gata de-a intra în casă,
Poate totuşi mă aude cineva…
Însă un ecou din iarba deasă
Îmi răspunde trist…a fost cândva.
–––––––––––––
Vasile COMAN
24 mai / 14 iunie Fânari / Ploieşti