Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeme

FIR DE LUMINĂ    

am învățat șă îmbrățișez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
am învățat să modelez cuvinte în lumina
primită într-o zi senină
născut din odiseea unui gând
crescut pe țărmuri de mare
mângâiat de alge, scoici și valuri adânci
la margine de timp, la capăt de veac
sunt candelabrul ce poartă lumina în cuvânt
prin văile sufletului în licăriri de zări aprinse
îngropasem semințele lumii în cerul gândului
înfloresc acum maci roșii pe pajiști de dor
și în întunericul cetății mă înțepam în spini
ce roșul era sângele ce curgea în pahare
în zori m-am ridicat
țineam în palmă un trandafir deschis
despletit de taine îmbrățișa surâzător universul
mă scurg pe treptele gândului
îmbrăcat în raze de lumină
sunt fir din mâna Ta zâmbind în soare

 

RĂDĂCINI

vara se scutura de anotimpuri
cădea și toamna pe pământ
amurgul se topea în asfințit
cădeau și frunze sterpe pe alei
susurau pietre în cursul nefiresc al zărilor închise
clădeam tăceri și se scurgeau clepsidre în noapte
spre roua florilor în zori
dansau în palma mea și ape tumultoase
cântau tristeți în asfințit
le mângâiam cu razele din suflet
umil poet între poeți
mă rătăceam în viscolul din suflet
eu căutam sub mâna Ta doar primăveri
să mă deschid spre-o nouă înfățișare
să scriu pe țărm cuvinte cu miros de trandafiri
apropie-Te, Doamne, Dă-mi lumina
cu un sărut pe fruntea lumii
eu am rămas să înfig doar rădăcini
în zorii noii primăveri

 

CUVÂNTUL

bătea un gând în geam odată
ecou al unei vieți uitate
eu adunam din ceară șoapte
am luat în palme cerul
înnodând zările cu tainice șuvițe
și din noaptea aceea am început să scriu
cuvântul Tău, pe zidurile scorojite ale lumii
m-am prins în paginile scrise
visam pe câte un raft de primăveri
pășind prin câmpuri amputate de memorii
mă rătăceam în tragice amurguri
mă dezbrăcam de păcate
în taina rugii de atunci
mă dezvelesc de gânduri Ție
în freamătul infinitului suiș
mi-era atâta dor de cer
cel ce mi-a străpuns adânc odată ființa
ștergeam o umbră de pe chip
pășind din zare în zare, mai aproape
urcam pe culmile de lut
în orizontul cuvântului deschis
în zbor de aripi peste pleoape
zâmbeam, strângând în palme taina

 

PE ȚĂRM

am obosit să scriu pe țărmul lumii
povestea unui om ce a iubit odată viața
mi-am rezemat tăcerea
de sunetul clopotului stins în clipocit de ape
orizontul dispăruse printre veacuri uitate
țipau crengi despuiate de frunze
plecau apoi spre noua cale
unind clepsidra spartă de vise abisale
pe cerul lumii despletit de voaluri ireale
treceau iar raze fără nume prin flori fără petale
mă apăsa însingurarea
uneori mângâiam apusul cu palma
frământând aripi din nisip
scriam pe zidurile cetății cu cioburi de suflet
pe jos zăcea pana arsă de gânduri
lumina tăcuta odisee
a unui poet ce s-a crezut odată zeu
creștea parfum de crini pe aleile din țintirim
eu adunam din colburi cenușa sufletului meu
cânta în taină marea
povestea ultimului suspin
din lut creeam noi lumi în licăriri de gânduri
și înfloreau pe aleile din parc iubiri
se scuturau și ramuri de tăceri abstracte
pe țărm a mai rămas un om și o idee
târziu a coborât și ea
clădind în doi o lume nouă

 

SĂRUTUL VIEȚII

unde e drumul
e neagră noaptea
și tremură stele pe boltă
timpul cade pe gene
sunt negură în noapte și răspunsul absent
ridic mâna spre cer căutând un cuvânt către ea
femeia, plecată într-o noapte în eter
căutam un cuvânt ce adună cuvinte
în dorul timpului scurs
eram dor rătăcit pe o adiere de vânt
dor visător, trecător
eram o mângâiere, un cuvânt , poate un tainic descânt
plecam la drum printre pașii rămași
căutam un cuvânt
în sărutul furat într-o gară
pe un peron rătăcit între noi
nu știam cine ești
am venit pe o șoaptă de dor, erai acolo
mă așteptai într-un surâs
ce amar ai aprins în mine, femeie
te aștept pe o câmpie cu flori
în zori să te învelesc cu petale de flori
te aștept într-o noapte
să te dezbrac de cuvinte
să așez pe fruntea ta cununa iubirii eterne
cunună de stele
femeie, sărutul vieții pe pământ

–––––––––––––-

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

12 iunie, 2018

One thought on “Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeme

Lasă un răspuns