„Ne separă, când ar trebui să ne unească… Ne împrăștie, când ar trebui să ne adune… Ne… Ne… Ne… Dar noi ce-am făcut pentru Unire?”
E o întrebare aparent retorică dar în adevăr una cardinală. Să ne întrebăm fiecare din noi ce am făcut pentru Unire, ce am putut face și nu am făcut. Rămân pe poziția că potențialul intelectual al Unionismului este foarte mare (comparativ cu celelalte curente ideologice!) dar nici pe departe nu este folosit la justa-i valoare. Însă intelectualul are o datorie, o mare datorie, față de bietul țăran basarabean, pe spinarea căruia a făcut carte, care-i permite să aleagă grâul de neghină (desigur, mă refer la adevărații intelectuali, nu la cei care au acumulat diplome gen Dodon sau la ce-i vânduți), să distingă semiadevărul de adevăr, să se descurce în deseori prea complicatele scheme politice. Moș Ion își face datoria: crește „pâinea cea de toate zilele” pe care o mănâncă toți în fiecare zi. O crește cum poate. Ce fac intelectualii pentru a-l ajuta pe moș Ion să se descurce în junglele politice, să discearnă adevărul din avalanșa informațională cu care este bombardat zilnic?
În acest context deunăzi ascultam confesiunile unei Maria Ivanovna la postul RTR „Toate minoritățile naționale trăiesc în Moldova de peste 200 de ani și, deci, sunt băștinași. Nici un rus, ucrainean, găgăuz, bulgar nu vrea unirea cu Rusia, iar moldovenii vor unirea cu România, vor să distrugă statul nostru” a declarat tovarășa. Ce înțelege moș Ion (care privește televiziunile rusești și ale lui Dodon) din această informați: că moldovenii sunt cei care nu doresc statalitatea Republicii Moldova. Prima reacție a lui moș Ion este că și el este moldovean dar dorește păstrarea statalității. Tehnologiile rusești de spălare a creierilor sunt deosebit de perverse. Desigur e o minciună gogonată, dar cine să-i explice lui moș Ion. Adevărul este că rușii din Transnistria, care de iure sunt din Republica Moldova (și tovarășa știe acest lucru), de câte ori au declarat Unirea cu Rusia (chiar au organizat câteva referendumuri!). Dar la mai recentul referendum din Găgăuzia din 2014 ce au dorit 98,47%? Să adere la Uniunea Vamală Rusia-Bielarusi-Kazahstan, ceea ce înseamnă de fapt la Rusia. Kazahstanul va putea oricând ieși din această uniune efemeră (ea deja face pași concreți). Bielarusi, ca și Ucraina ar putea ieși și ea. Iar noi, mici și neputincioși, odată nimeriți acolo nu vom avea nicio șansă de a ieși din acest imperiu. În a. 1991 am ieșit din imperiul sovietic (rus) grație lui Gorbaciov, altfel și astăzi probabil am fi „ales” Cercul Polar în locul oricărei alte țări europene. Iată cum se face dezinformarea maselor.
Timp de o săptămână după epocala Mare Adunare Centenară toate sursele de informație antinaționale (dodoniste, rusești) au făcut tot posibilul pentru a diminua importanța acestui epocal (pentru unionism) eveniment, dând minciuna și semiadevărul drept adevăr absolut. „Au fost puțini!” declară ca papagalii de la toate televiziunile lor (rusești și dodonești. Se vede că sunt fabricate în același laborator). Da, ar fi fost poate 150-200 de mii dacă nu ar fi fost iarna siberiană cu drumuri înfundate până aproape în ziua Adunării. Dar aproximativ o sută de mii veniți de bună voie, la îndemnul inimii, sunt puțini? Să ne amintim cum socialiștii și comuniștii au pregătit la 23.11.2013 în ajunul summitului de la Vilnius timp de o jumătate de an așa numitul „pohod na Chișinev (atac asupra Chișinăului!) care s-a fructificat cu o jalnică adunătură roșie antieuropeană de vreo 5000-7000 de inși, mulți dintre care aduși în mod special. Că „marșul Unirii s-a petrecut trist și aproape neobservat” (declară băgătorii de samă de la Komsomol’skaya Pravda v Moldove (ce caută această făcătură rusească în Moldova?)). Astfel de gogomănii pot spune doar niște nesimțiți dacă nu am ști că la mijloc este o tehnologie de subestimare a tot ce e unionist care trebuie să acționeze prin televiziunile lor asupra creierului lui moș Ion ca picătura chinezească. Într-adevăr, lumea a început să se adune de pe la orele 10.00. Tocmai această perioadă, când în piață erau puțin și abia se adunau televiziunile lui Dodon și cele rusești filmau și luau interviuri. De pe la 11.30 pe scenă s-au urcat minunații haiduci ai lui Tudor Ungureanu care până la orele 12.00 prin excepționalele cântece patriotice au menținut piața într-o stare euforică pe măsura evenimentului (nu pot înțelege această stare cozile de topor și alogenii). După orele 12.00 artiștii s-au retras și de pe scenă s-au auzit doar luări de cuvânt în special ale primarilor semnatari ai Declarațiilor de Unire. Aceasta dezminte minciuna sfruntată a lui Dodon că „În loc de „Marea Adunare” a fost organizat un banal protest minoritar, cu lăutari și discursuri ofilite”. Orice a fost în piață știe că nu a fost așa. Iar alde Toma necredinciosul ar putea viziona filmările făcute în piață, inclusiv cu dronă, care dezminte minciuna Dodonului despre un „protest minoritar”.
Să ne întrebăm de ce turbă stăpânii de la Kremlin, kremlinezii și cozile de topor? Fiindcă unionismul a trecut la o nouă fază. Atâta timp cât unionismul era promovat doar de M. Ghimpu (cu 2% la alegerile prezidențiale) și V. Pavlicenco (cu 0,46% la ultimele alegeri parlamentare) kremlinezii erau liniștiți. Cu orice ocazie ei aduceau aceste cifre pentru a demonstra puterea unionismului (de fapt acești kremlinezi sunt în unison cu unul din șefii de la Kremlin (Rogozin) care s-a exprimat într-un mod ofensator despre unioniști „…ety polurumyny (acești semiromâni, adică semioameni-n.n.!)”. Acum când după cele peste 140 de semnături ale Declarației de Unire geografia unionismului s-a lărgit simțitor (de la centru-stânga până la dreapta) kremlinezii se simt amenințați.
Ce ar trebui să facem? „Să fim curajoşi şi uniţi! Unirea este Puterea! Unirea este aproape!” a declarat de la tribuna Marii Adunări Centenare președintele PNL din Republica Moldova Vitalia Pavlicenco. Foarte frumos, foarte corect, foarte bine spus. Dar hai să trecem de la vorbe (cum am făcut toți acești aproape 30 de ani) la fapte. Unirea este Puterea! Primul și cel mai simplu lucru (dacă nu ar fi această blestemată rânză moldovenească!) ar fi unirea liberalilor: PNL, PL, PLR și poate PUN. Împreună liberalii ar fi puternici. De ce nu fac acest lucru? De ce se merge doar pe declarații?
Cel mai bun exemplu l-au dat tinerii din cele 4 organizații de tineret care s-au unit și au organizat această Mare Adunare Centenară. Acești tineri demult au trecut de la vorbe la fapte. De asemenea, un exemplu și mai bun de unire a forțelor l-au demonstrat primarii semnatari ai Declarațiilor de Unire. Primarul liberal democrat Marcel Snegur (spărgătorul de gheață!) de la Parcova, Edineț a fost urmat: de democratul Nicolae Tudoreanu de la Feștelița, Ștefan Vodă (și de mulți alții !), de proeuropeanul Isac Serafim, BEPPEM, de la Ghidighici, de liberalul Vitalie Șalari, Băcioi, Chișinău (și alții), de mulți independenți. Iată acești primari semnatari ai Declarației de Unire, uniți într-o Asociație, sunt o putere, reprezintă Unirea pragmatică. Unionismul a intrat într-o nouă fază – una pragmatică extrapartinică.„Primarii au semnat Declarațiile de Unire din deznădejde” a menționat maestrul Nicolae Dabija. Într-adevăr, timp de peste 26 de ani de așa numită independență doar au fost mimate reformele care urmau să schimbe spre bine viața lui moș Ion. Partea proastă este ca mai nimeni nu văd vreo cale (înafară de Unire cu Țara!) că în timpul apropiat situația s-ar putea schimba. De aceea, cei mai productivi cetățeni părăsesc acest colț de țară. Satele devin tot mai pustii, iar tot mai mulți dintre cei plecați își iau și familiile. Sunt toate simptomele unui stat eșuat pe care kremlinezii, care au cu totul alte interese, încearcă să-l resusciteze.
În situația drastică în care se află această așchie de popor român ar trebui să se facă pași concreți pentru apropierea Re-Unirii. Cel mai necesar lucru care trebuie făcut acum este crearea Listei comune unioniste (nu doar a dreptei) pentru cele 51 de mandate de parlamentari pe circumscripții. Aici este cel mai mult de lucru pentru societatea civilă, pentru organizațiile nonpolitice. Partidele politice de dreapta și centru dreapta trebuie să ia parte la crearea acestei liste comune, iar organizațiile de tineret și sociale le-ar putea susține la votarea restului de 50 de deputați pe liste de partid. Cea mai mare greșeală va fi atunci când pe aceeași circumscripție se vor bate ca berbecii doi-trei unioniști făcând să câștige dușmanul unionismului.
Închei cu frumosul îndemn al contraamiralului dr. Eugen Laurian: „Este un ceas aniversar, de aceea ar trebui să ne întrebăm, fiecare dintre noi, dacă în răstimpul parcurs am făcut ceea ce trebuia (chiar dacă nu tot) pentru a fi din nou împreună. Eu cred că nu!… Sau, poate, mult prea puțin față de ceea ce se impunea să facem noi, cei aflați atât de-a dreapta cât și de-a stânga Prutului. N-am vrut?… N-am putut?… N-am fost lăsați de către alții?… E greu de spus… Cert este că n-am făcut mare lucru!… Și vina ne aparține… Ne aparține tuturor, dar nu și Prutului. De aceea am o vorbă să-i spun lui, Prutului, singurul nevinovat al nepuținței noastre… „Nu vreau să ți se-ntâmple stârpirea ta pe veci,/ ci numai pe durata cât frații mi-s departe/ și nu mi-i pot cuprinde decât cu pașapoarte…/ Că valurile tale și sârma mi-i desparte/ de-aceea, câteodată, va trebui să seci!”.
Să ne ajute Dumnezeu!
——————————-
Valeriu DULGHERU
Chișinău
1 aprilie 2018