Titina Nica ŢENE: Pai de lumânare

Pai de lumânare

 

M-am întors acasă după atâția ani,
Cu greu am deschis poarta ruginită,
In ogradă nimeni nu m-așteaptă,
Doar copilăria, plânge, răstignită…

 

Am intrat în casă, poze învechite,
Mă privesc, cu drag, de pe pereți,
Am aprins lumina lămpii afumate,,
Ce mă-ntoarce, în timp, cu vreo șapte vieți…

 

Lemnele trosnesc, vesele ,în sobă,
A-nceput să ningă ca-n copilărie,
Anii ce-au trecut, parcă, nu mai sunt
Și mă simt din nou, veselă, zglobie…

 

Soarele răsare tot din râul Beica,
Mama nu mai e, nu mai e nici tata,
În grădină toate s-au uscat,
Nu pot scoate apă, nu mai e găleata…

 

Cu tristețe-n suflet merg spre cimitir,
Pe fereastra casei nu e nicio floare,
Dar aprind, cu lacrimi de copil,
La mormânt, un pai de lumânare…

8 ianuarie 2020

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Lasă un răspuns