Ascult tăcerea
E plin văzduhul de tăceri
Penumbre îți acopăr chipul,
Sub soarele adânc și rosu
Respiră plaja și nisipul.
O dezmierdare văd,de valuri,
Și luptă surda, mi se pare
Meduzele corale poartă
Tăcerile din fund de mare.
Și sufletul tăcând o clipa
Parcă în piatră se preface,
Un zbucium uriaș ne cere
Ca plată tot atâta pace?!
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
Galactică
Doamne …sunt un tăran…nesocotit …
Tristețea mea e aidoma cerului învolburat…
Nu pot striga…sunt mort pe dinăuntru
Plutesc….doar plutesc căutându-te !!!
Unde ești….???
Unde ești….unde..unde..unde ești…
şi buciumul buzelor mele,
mute…reflectă neputința-mi..!
Nu te aud. ! , ..
Nu te văd..!.
Dar te ştiu aproape…
Pe boltă…aleargă…Carul -Mare…
Carul -Mic
Trec :bara la bară
Steaua -Polară..
Alături…ceva mai departe un Vânător aleargă o Lebădă…
Leul…stă la pândă…
Lui i se cade să şadă….
E rege….
Gemenii aceea se întrec in contraziceri…
Alba -neagra…
O ce suflet pustiu am amuțit la marginea necuprinsului
Şi neputința mi cânta recviemul….
Tu ştii ??Tu doar Tu
Ştii ce fără sens sunt
Zilele mele…
Uneori cred că totul e un vis
Din care mă trezesc…inundat de lacrimi……
Nu ,nu sunt de durere…
Lacrimi de disperare şi neputință…
Un mic teran adulmecând necuprinsul….
Şi…..şi…gata
Firul Ariandei
S-a rupt…..
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
7 octombrie, 2018
Toamna din noi…
Cu toamna….frunzele plâng pe aleii…
Trec peste văi cocorii trec peste văi
Ca un hoinar vântul…mă doare…
Cutreiera… lumea până la nori
Cad gânduri…cad ploi!
E toamnă in vise . .e toamnă în noi…
Dorințele coapte se scutura-n gând…
Anii au trecut…rând pe rând…
Ferestre prin Timpul
Ce cade plăpând…fluture în toamnă multicolor…
Visător…norul destramă prin ploile.. doruri născute..cu ploaia din suflet șuvoi…
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
( Din volumul „Himere”, Editura Mirton, 2oo9)
Cuceritorul
Iartă-mă iar supusă, felina ta tropicală
Pantera ta, din visul vânătorului perpetuu.
În care ți-ai pironit oftatul
Şi steagul Cuceritorul neînvins .
Mă, cutremură, nu puterea ci slăbiciunea
Şi durerea, că ai să pleci….vânător…nepăsător…
Clipa
Am învățat, ca om din tresărirea frunzei, din tresarirea ierbii..
Am învățat ca om,arta petalelor…de a fi eterne..numai o zi…
Am învățat ca om ce înseamnă clipa și durerea că pleci…lăsându-mă…
Stea lucitoare pe plaja pustie.
Am învățat ca om arta de a fi!
Portretul de floare
Ma port de parcă n-aș fi
Înțeleasă și lumină,
În ochii oamenilor …
Sunt o zăpadă înflorită
N-am culori şi n-am parfumuri,
Cu care vreau sa te atrag,
Dar zâmbetul din clipa plină
Te așteaptă în prag.!
Poveste dulce, țintă
Noi: tu şi eu, un măr arzând pe creangă
Bulgăre de soare, zemos, răcoritor.
Două jumătăți de inimă în căușul durerii.
O pată pe cer, în vraja-n serării.
Noi: Tu și Eu poveste nesfârșită
Dulce-Tristă
Felie de viață încă …ne stinsă.
–––––––––––––-
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
( Din volumul „Himere”, Editura Mirton, 2oo9)
Ascult tăcerea
E plin văzduhul de tăceri
Penumbre îți acopăr chipul,
Sub soarele adânc și roșu
Respiră plaja și nisipul.
O dezmierdare văd, de valuri,
Și luptă surdă, mi se pare
Meduzele corale poartă
Tăcerile din fund de mare.
Și sufletul tăcând o clipă
Parcă în piatră se preface,
Un zbucium uriaș ne cere
Ca plată tot atâta pace.?!
—————————
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
5 august 2017
Schimbarea la ,,față” a inimii
Te iartă azi pe Tine ….tu iartă tot cei viu…sub soare…
Că fulgeru din ceru Urii-i Moarte!
Pe munte azi Iisus
Şi-a limpezit privirea
De om şi Dumnezeu !
E gata să-şi . îndeplinească…sfânta sa Menire
De învierea Lui să afle tot Pământul…
Tot universul este în mişcarea…cu Învierea sa…moartea… învinsă…a dăruit Viață
Cu Moartea pe moarte călcând.
E taina Învierii şi a Morții.
Viața în toate Renăscând !
Iubirea e singur Vindecare
Pe cerul vieții Ea înnobilează…ființa
Fie ea un fluture pe lampă!
Iisuse Învățătorule mă învață…Iubirea pentru Tot şi pentru mine…
Azi schimb în inimă durerea pe Iubire!
Mă iert şi eliberez în mine
Puterea dragostei de Tine!!
—————————
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
6 august
Ascult tăcerea
E plin văzduhul de tăceri
Penumbre îți acopăr chipul,
Sub soarele adânc și rosu
Respiră plaja și nisipul.
O dezmierdare văd,de valuri,
Și-luptă surda, mi se pare
Meduzele corale poarta
Tăcerile din fund de mare.
Și sufletul tăcând o clipa
Parcă în piatră se preface,
Un zbucium uriaș ne cere
Ca plată tot atâta pace ?!
–––––––––
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
26 iunie, 2018
Bat clopotele lumii…
Bat clopotele lumii…pe lespedea tăcerii…
Din ceruri curge ..sigur o iarnă-n primăvară…
Te-am răstignit Iisuse…
De 2ooo de ani perpetuăm..păcatul ..an după an…se adaugă mai multe triste fapte…
Veniți ! Luați lumina…din Răstignirea mea!
Dar eu pe ura voastră
Mi-am dăruit: Iubirea !
Iertându-vă potopul de răni şi Răstignirea….
Veniți luați lumina…
Lumina Învierii cu Moartea pe Moarte…călcând !
Veniți luați lumina…cu Moartea contra Morții…Hristos a Înviat!
Şi toacă veșnic toaca
Păcatele pe toacă
Cel răstignit ne cheamă…cu rana dintre coaste:
Veniți luați Lumina din suferința mea!
Cu jertfa: Vieții Tale
Tu ne-ai spălat păcatul…Azi Viața e Triumful…
Veniți luați Lumină!
Hristos a Înviat!
Dar..după..Învierea-i
Slăvită…Hristos s-a dus la Tatăl…să pregătească locul celui ce crede-n El.
Veniți la închinare:
Hristos s-a Înălțat !
—————————-
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
( Din vol. ,,Între cer…şi pământ”, Editura David Press, 2012) Continue reading „Violeta SECOȘAN CADAR: Bat clopotele lumii…”