Violeta SECOȘAN CADAR: Poeme

În mâna sorții


Peste țărâna pustie…
Din eternul nesfârşit
Toți plutim ,cum bate vântul,
Sus în ceruri ,sus în nori…
S-au sub glie uneori…

Din văzduhul necuprins
Eol pare un artist!
Bate blând , feciorul trist…..
Mângâie buza de mare
Înmuindu-se-n culoare!

Eol îşi dezleagă brâul
Uraganul se desface,
Uruie-n codri vântul…
Copacii unul câte unul
Rămân goi şi despletiți!
Peste-nchipuite ceruri din eternul nesfârşit
Tu te simți pe tronul vieții
Bietul ins in mâna sorții!
Când un geniu,când copil!
Unic!Singur!
Şi fragil!….

***

Cu fețele năclăite ..la lumina difuză …a torțelor! amenințătoare….sub ploaia urletelor necenzurate…
Cu chiciura spânzurată de lampadare…
Marea… bocet surd …pe fundalul nopții încremenite de ger.
Glasuri haotice…furioase….
Salvatorii…nici nu au nume.!
Doar cei ce îngheață la marginea societății.!
Sclavii modernei ere .!…
„Aceiași Mărie cu altă pălărie!”
.Se prelinge durere peste veacuri.!
Val după val….hohotul înăbuşit
Se revarsă peste mulțimea neputincioasă…
Cel viu …a trecut!
Azi era serbarea Marei lui Treceri!
Intre Temniță şi palat….monştrii
Iviți din nepăsare!
Din trădare…șerpi îmbuibați în exces cu bunătăți de noi neştiute..!

Ce hău sălbatic se aşterne la picioarele nostre!

Intre noi şi voi cer şi pământ!
Nu suntem oare noi frați pe aceeaşi planetă?
Tu. Lumină eu întuneric.!
Sau poate…că fulgerul..energia aceea dezvelind noaptea.
Pentru o clipă a străfulgerat ființa-mi!
Tu eşti stăpânul eu sunt doar bietul Lazăr!

Sclavul perpetuu…..
De ce m-am născut?!..

—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara

13 decembrie, 2018

Violeta SECOȘAN CADAR: Şi râzând şi plângând…

Şi râzând şi plângând…

 

Şi râzând şi plângând
Bat pământul pe jos
Nu mai cred că te ajung
Dar te strig :Unde eşti?!
Te visez !Te aştept!
Te adun pe așteptări…
Şi te pierd până-n zori..
Dacă-n brațe te strâng!

Bat prin stele poteci
Şi râzând şi plângând
… Dacă vii dacă pleci…
Nu mai am niciun gând!

—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara

12 decembrie, 2018

Violeta SECOȘAN CADAR: Versuri

Nașterea pruncului sfânt!

 

În frunzişul vremii …nopților pustii
Frunțile de gheață..cerul..stins şi gri..
Noaptea se răstoarnă ,din crepuscul fin
În pădurea vremii …clopot mut bătând!

Se ivesc în noapte peste buza toamnei
Peste vârful palid ..arborilor goi
Mii de stele calme
Marmură de nea!
Zână de alabastru..
Iarna albă…grea!
Şi zăpada umple noaptea de fantasme
Ninge cu petale ninge cu-ntrebări
Parcă drept din ceruri vine spuma albă a unei mări!
Apă pură…apă albă
Apă pură iarna vine..flori de nea are în plete.
Flori de nea floare de crin…
Adevăr şi amăgire….
Crud miros de ger şi ghiață
Cu un vis de gând
Hai-hui!
Care nu cunoaște margini….
M-aș zidi-n cetatea lui!
Unde basmul e stăpân!
Rămas bun stăpână noapte!

Iată…zorii se ivesc!Se naşte pruncul ceresc!
„Hristos se naște.!
Domnul coboară!”
Hristos se naște!
Îngerii veghează!
„Mari minuni se întâmplară”!
Pe pământ se naşte
Un prunc mic şi blând!
Domnul bun şi sfânt…

 

Cântecul zorilor!

                                                          Bocet I

 

Frate Soare…soră Lună nu petreceți împreună!
Mumă noapte…mumă moarte…ce le cuprinde pe toate!
Răsări Soare frățioare. Răsări Soare călător!
Pe pământ rătăcitor!
Călător în două lumi!
Dintr-o țară -n altă țară!
Dintr-o lume în altă lume!
Răsări, Soare !NU APUNE!
Tu mă ei cu tine-n lume!

Mesager din viu în moarte…Trece-mă-n lumina nopții!
Trece-mă-n lumina morții!

Prin portalul nemuririi unde sufletul rămâne!
Suflet…sufletul meu…cine te ține de mână?
Zorile când se revarsă…noi pășim în altă casă!
Din casa de muritor în cea de nemuritor!
Suflete…sufletul meu …Soarele e nunul tău….
Te poartă spre Dumnezeu!

 

Trecerea!

                 Bocet II

 

Mândru Soare călător…zeu luminii-ntorcător!
Nu mă plânge !Nu striga!. Eu mă duc în țara mea!
În țara veşniciilor pe verdele câmpiilor!
Tara nemuririlor cea a fericirilor!
Dintr-o lume -naltă lume !
Unde lumina nu se stinge!
Unde Soarele nu apune!
Călător cu Soarele însoțitor!
Când astrul te va vedea cu el te va chema!
Că Soarele îi călător…dar şi întorcător!
Suflete…sufletul meu călăuză ți-e Soarele!
El te cheamă !Te veghează!
Zorile te îmbunează!
Zori de zi când se revarsă.. bate ziua la fereastră!

Cocoşii negrii cântară!Eu plecam in altă tară!
Nunta mea se face-n zori…
Pe lumina munților!
Când păsările ciripesc.!

Lună soră călătoare..!.
Soare …frate călător..!
Nunii mei codrii bătrâni
Mă cunună-n alte lumi!

Continue reading „Violeta SECOȘAN CADAR: Versuri”

Violeta SECOȘAN CADAR: Naştere

Naştere

 

Bat clopotele mute pe lespedea tăcerii…
Din cer ni se arată.. o iarnă-nverşunată!
Nămeți şi izolare cu fulgi pufoși
de nea!
Cel Viu se naşte-n iarnă!
Veniți în Calea Sa!

Din rănile omenești curg flori de iasomie!
Balsam peste durere e nașterea Iubirii!
Iisus se naşte!.Speranța curge vie!
Veniți luați IUBIRE!
VENIȚI ÎN CALEA SA
CU NAȘTEREA…. RENAȘTE! …COPIL
ÎN NOUĂ LUME…
„IISUS SE NAȘTE DOMNUL COBOARĂ.
ÎNGERII CÂNTĂ.
MAGII ÎL ADORĂ!..”
Stai azi copile fă pace pe pământ!

—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara

10 decembrie, 2018

Violeta SECOȘAN CADAR: Nesfârșita iubire la ceas aniversar – Poeme

Sete…

La marginea gândului
Pe un ger năprasnic
Am semănat fântâni…
La cumpănă…țurțurii sticlosi
Abundă..
Din ce adâncuri năvăleşte firul de apă!?
Pentru o sete….
O nesfârșită iubire!?

 

Cafea…

Păpușă …tu, cu ibric şi
pompom…
Te așez lângă cană cu drag!
Cafeaua să-mi torni
dulce -amară…
La ceasuri …din zori până-n seară

Răsfăț..cu gustul cafelei prăjite…
Papilei …gustative tocite!
Mai toarnă- mi…mai toarnă ibrice
Amară…aromă fierbinte!
Amară, aromă fierbinte!

 

Iarnă

                                  (Nepoților mei MARIO…SARA…DENISA!)

Toată noaptea până-n zori…

Îmbracă geamul cu flori
Dacă liniștit privești
Parcă-s geamuri din povești
Pe la streşini.
iatagane.
Săbii lungi şi lucitoare
Sub a soarelui privire iarna şi-a ieşit din fire !
Numai schelării de gheață
Straşnice..!..Pentru o Viață!
Peste brațe de izvoare
Peste margine de mare!
Jucăuș ca un ghiduş
A făcut alunecuş
Priceput…ascultător
Sub a iernii îndrumare

A clădit ziduri din nea
Meșter mare !
În văzduh pluteşte clar …
Gerul calm!
Şi-n înaintea tuturor…
Trece o sanie în zbor!
Noaptea-i albă!
Gerul gri!
Iarna-i blândă…ba e grea!
Asta e…măria Sa…IARNA!

—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara

10 decembrie, 2018

LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI, POETEI VIOLETA CADAR!!!

 

Violeta SECOȘAN CADAR: Poesis

Anul

Din
Piticel şi bucuriile iernii!
Anul este tată bun
Pentru anotimpuri!
Are patru fete Anul….
Primăvara cea voioasă.!
Blândă şi prietenoasă!
Te trezeşte la viață!
Cu parfum de flori…verdeață!Vara sora ei mai mare!
Călduroasă…şi zglobie!
Are flori o mie!
Ape reci. Izvoare dulci…
Vuiet in lanuri de grâu…
Un integ covor de maci…
Inimi calde ce răzbat cu iubire până la noi…
Cânt de păsări in zăvoi.
Poame bune şi gustoase!
Ape răcoroase!
Toamna
Doamna abundență…
In hambare tot adună…
Tot ce au muncit…
Primăvara…Vara bună…surorile la un loc!
După muncă şi răsplată….
O primești şi tu copile… dacă ai muncit cu spor…
Stratul din grădina ta!!!Iarna cerne din cer albă…hermelina
ei pufoasă….
O așterne peste glie!
Din ceruri Anul se ştie
Le îndeamnă…le îndrumă…
Bune darnice să fie!
Pentru noi cu Armonie!!!
Lungul somn de hibernare sub plapuma de zăpadă…
Germinează iarba…grâul…florile…
Şi-n primăvară. Anul..le trimite iară.,
Să ne fie zâne.. bune!
Cu griji pentru noi!

 

Odă omului

Înalț acest poem
Până la rădăcina aştrilor,
În cinstea rădăcinii…ierbii
Planetei albastre locuite de oameni!Ridic aceste fragile cuvinte
Până la rădăcina gândului…
Trestie….in bătaia timpului
Omul fragil!
Stăpân pe slăbiciune şi putere..
O plutire trecătoare…pe acest veșnic
…pământ!

 

Scriu!

Scriu…scriu, uneori…
Să-mi înving teama de trecere…
Să pot porni mai departe…
Dincolo de clipă..
Să-mi vindec auzul
Cu un chin al privirii..
Pentru a clinti ceața din loc!
Scriu!Scriu….uneori
SĂ pot uita starea de repaus
A unei aripi!
Scriu!
Scriu…spre a-mi învinge …
Teama nebună de Trecere!
Scriu!
Scriu!!!

 

Adam

Dintr-o coastă de bujor…
A…răsărit o…femeie,
Grație şi patimă!
Perspicace…iscoditoare…caldă
….foc vulcanic….
Şi ghețar….aprins….
De cusut veșnicia!
Până la cumpăna vieții!
Vijelii şi nuferi
Risipiți pe altar de vise ce se rupe în brațele tale….
Adame

 

Intre două extreme

Mi-e dor …
De vijelia mută a nuferilor
Pe câmpia de lacuri!
Intre ghiață şi flacără…
Vâsleşte fără-ncetare Inima mea!

 

Sete…

La marginea gândului
Pe un ger năprasnic
Am semănat fântâni…
La cumpănă…țurțurii sticlosi
Abundă..
Din ce adâncuri năvăleşte firul de apă!?
Pentru o sete….
O nesfârșită iubire!?

—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara

8 decembrie, 2018

Violeta SECOȘAN CADAR: Verigă aruncată peste veac…(poeme)

Leagăn!!

Puiul…soarele meu….
Soarbe cu nesaț din seva albă a laptelui!
Cu gângurit de crin…şi iasomie!
Insomnii şi vise…se țes clipă de clipă
Pe aripa timpului!
Din acest brad… fără putere…
Începe
Fără tăgadă
Tăria lumii…
Verigă aruncată peste veac…

 

Război cu mine

Înfricoşată
Din rănile florilor .. toamna….
Mi-am declarat război…
Mie!
Mie însămi.! Şi-am oprit clipa!
Sângele de garoafe a curs pe vise imaculate…
toată noaptea!

 

Joc de cuvinte!

Cenușa cuvintelor
Expresia vâlvătăii vulcanice:
Fântâna!
Cu senină renunțare
La palatul sărutului
Ce risipă!
De bijuterii şi vorbe sclipitoare!
Pentru o fărâmă…
de SUFLET!!

 

Apus de lacrima

Ca un apus de lacrimă?!
ÎNTRE două zâmbete gemene…
Am ars atâta iertare
Pe altar de cuvinte!
Un spin de trandafir …
Mă ocroteşte!

—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara

8 decembrie, 2018

Imagine sursă internet

Violeta SECOȘAN CADAR: Omenirea încotro?!

“Gânduri negre în suflet de copil”!

 

La un veac distanța de la izbucnirea primului război mondial….omenirea zbuciumată ..a trecut şi trece prin frământări şi reorganizări de tot felul!
Nimic bun se pare că nu prevestesc norii cu ugerele pline de gaze toxice.!!!
Planeta toată suferă…persoană sensibilă…şi geme apăsată de ne responsabilitatea statelor …puterilor…
Mici şi mari se pare că am semnat un pact cu diavolul…pentru autodistrugere!
Am trecut prin un al doilea război mondial şi o pace formală încheiată acum şapte secole.!
Ce facem azi!?
Ce trăim azi!?
Se pare că plutim într-un plin război…
Voi simțiți siguranță…armonie!!pace.…bucurie….sau aşa ca mine o tristețe nedefinită…o neliniște continuă…nesiguranță.. încleștare.
Poate că…nu am simțit niciodată gustul dulce al libertății…şi nici binecuvântarea relaxantă a păcii.
Ci doar o dizarmonie absolut…în toate domeniile vieții …în orice loc de pe planetă acelaşi lucru!
Mişcări….triste în forma unui război nu clasic cu unul in care linia de demarcație dintre pace şi război este anapoda…confuză, fragilă.
Nici nu știm de e pace de e război!!!..
Istoria omenirii se poate reduce la rescrierea unor granițe dinainte stabilite….Omenirea se pare că nu mai are scări de valoare….
Valoarea şi frumusețea a lăsat loc urâtului hâdos valorile : non valorii.
Nu mai este “cool” să vorbești frumos să fii un om manierat…
Vocabularul…şi comportamentul lasă de dorit.!
Scara valorii nu..o mai cunoaștem. “Dă bine cu totul.” Altceva…
E valoroasă o “vedetă”. O c..vă de lux şi nu un om muncitor ce face de exemplu o invenție majoră ce poate ajuta la bunul mers al societății!
Promovează cineva un copil merituos..cu premii chiar internaționale sau mai degrabă. Bețiile unei păsari de noapte?!
Dar….dar…e cineva preocupat de muncă cinstită….sau….sau de ciupeala dulcea ciupeala ce te face” mare” peste noapte!
Omenirea e bolnava!
Pe mama Geea am îmbolnăvit-o noi copii ei!
Se cauta minut după minut la scară mondială o modalitate de supraviețuire….A supraviețui….aduprind! Dar asta nu e o noutate.. Se întâmplă asta din pruncia omenirii…Societatea nu e altceva decât o…dualitate asupriți şi asupritori….în forme din ce in ce mai sofisticate…

Politica e o armă a minorității împotriva minorității credule! Dornică să se lepede de jugul apăsător lipsită de mijloace materiale majoritatea…sărăcimea credulă…din 4 in 4 ani apleacă urechea la lupii în “blană de oaie” ce promit câte în “lună şi în stele..”…

Au pus mâna pe putere?! Haț…e a lor moșie…iar cei mulți doar niște unelte care cuvântă!.De la mic la mare se grăbesc să facă jocuri trişând.. ca partea mare să fie în oala lor…

Se poate … şi nu se poate….Pentru unii mumă pentru alții ciumă…

Partidele..un fel de a spune .!În realitate două …trei tabere în bătălia pentru ciolan!

Câștigă cel mai parşiv!
Criza politică se prelinge cu dureroase efecte pe seama celor mulți…
Popoare sătule de sărăcie vociferează….ies in stradă …strigă sărăcia şi durerea…
Sătui de sărăcie de minciună de înselătorie şi vorbă goală a la personajele din….
Caragiale cere dreptul la trai decent…la viață…
Dar nu ştiu că ei sunt orbi şi surzi…sub efectul puterii…trăiesc febra agoniselii pe spatele nostru!
România este fără lideri!
Fără curaj!
Distrusă din interior prin trădarea celor aleși ce au depus un jurământ…
Ce era pentru ei acest jurământ???
O bătaie de joc la adresa sacrului a noastră….
Cu un ochi la slănină
…au mințit ca mai apoi să fie stăpâni peste noi şi tară….
România este mama noastră pe care pruncii ei o hulesc la mai marii lumii…
Lovind-o!!!

Din interior cu ajutorul aleșilor…din exterior….cu ajutorul celor servili …gata oricând să trădeze… .!uneori primind în schimb doar plata ce o merită trădătorii

Ce se întâmplă in lume este la scară mondială ce este aici….

Cu susul în jos e totul….

Monștrii sunt priviți cu admirație….oamenii buni sunt loviți cu pietre !

Curg banii râuri negre.. în şi din societăți dubioase. Ce servesc un nume o persoană…. pe când.. sunt oameni demni ce mor de foame….neputincioși .la marginea societății împovărați de plăți şi dări umflate…

Avem un conducător?!

Voi îl ştiți?!

Agamemnon…Dandanache…Cațavenci….și alte nulități.. “..iloți..ce formează patrioții”( Mihai EMINESCU”)

Te miri cum mintea lor îngustă poate concepe planuri de înavuțire pentru umila lor persoană…

Gică contra”un copil de grădiniță bate dun picioare țopăind de furie. Tipă ca Ionică din povestea cu lupul….cine îl mai crede acum…ridicolul îl bântuie !

De vreo patru ani ei o haită de lupi flămânzi pe corpul obosit şi disperat al poporului….mușcă şi se mușcă. Scandalul e zilnic fără sens !

E poate impropriu spus lupi…Am văzut atâta ordine…ascultare…. în haită …. că mai îmi vine să plâng la gândul că omul a devenit mai rău decât orice animal!

Şi totuşi români…

Omenire încotro?!

– Va urma –

—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara

Imagine sursă internet

Violeta SECOȘAN CADAR: Ploaia din suflet

La mulți ani, Violeta SECOȘAN CADAR

9 noiembrie, 2018

***

Ploaia din suflet

 

Din Martie s-a spulberat zăpada,
Aprilie cu flori se varsă-n Mai,
Pe portativul soarelui cresc muguri,
Şi o muzică discretă prinde grai.
În centrul de Iubire şi culoare,
Cu mantie și tânără și verde,
Natura parcă azi se ascunde-n mine,
Ori sufletul în sânul ei se pierde?
Un templu sacru,risipiri de aur,
În amfiteatrul pur de ramuri ude,
Peste comoara-n arderi vegetale
O simfonie a vieții se aude.
Alai de presimțiri în largi deschideri,
Natura neştiută-n oameni vine.
Nelămurit m-am risipit în toate,

 

Mi-e Sete parcă și mi-e dor de mine!
—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara

 

Violeta SECOȘAN CADAR: ,,Bună dimineața…Geea!”

,,Bună dimineața…Geea!

Mama mea bună..care mă hrăneşte…şi mă poartă în brațele ei….obosite!!!
Tu ceea pe care o îndurerăm noi copii tăi!
Bună dimineața Tată
Cer….izvor nesecat de Lumină şi Căldură

 

Tu cel ce-mi dăruieşti diminețile cu rouă…
Şi lacrimile tale….ploile….
Bună dimineața frate terran!
Bună dimineața Univers necunoscut…tu cel ce mă faci mic şi neînsemnat..
Eu însetat de nemărginirea ți….te caut….nu te găsesc…în mărginita-mi căutare dar te SIMT….
TU EȘTI NEMĂRGINITUL…
NECUPRINSUL..
INVINCIBILUL
IMPOSIBILUL CEL NECUPRINS CU MINTEA!!!
EU…EU…ÎN FAȚA NUMELUI TĂU …DOR INFIMA PARTICULĂ….O MATRICOLĂ ÎN CARTEA VIEȚII UNIVERSULUI!!!”
„TERRAN”

—————————————-

Violeta SECOȘAN CADAR 

Timișoara