Rodica Anca s-a născut în Bucureşti, 7 ianuarie 1938, părinţi: Tănase Geoabă, Ilinca, născută Albăstroiu. A absolvit Liceul „Iulia Hasdeu”, Şcoala tehnică financiară, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1965-1971), secţia de arte decorative, având ca profesori pe Zoe Băicoianu, Mac Constantinescu, Ion Popescu-Negreni şi fiind colegă cu Cristina Drăniceanu, Rodica Mazilescu, Ioana Tomescu, Dan Băncilă, Valentin Dumitraşcu. A fost, o vreme, contabilă la secţia financiară a sectorului „1 Mai”. A fost creator/designer în industria sticlei şi ceramicii, până în 1990, la fabrici din Sighişoara, Baia Mare, Curtea de Argeş, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Târnăveni, Bucureşti (Curtea Sticlarilor). Unele lucrări, printre care „Cenuşăreasa”, i-au fost premiate. Între 1977-1984 şi 2003-2004 s-a aflat în India, la Delhi, călătorind la Indore, Dharamsala, Almora, Kurukshetra, Agra, Chandigarh etc. Alături de fiică şi soţ, a fost parte a comunităţii universitare din Delhi, unde a încheiat prietenii cu Margaret Chatterjee, Esha Beteille, Urmila Rani Trikha, Lila Shivaramaya, Nilima Das. A fost coexaminator la examene de limba română (Delhi University, Modern European Languages Department, devenit ulterior German and Romance Studies Dept.). Mulţi studenţi i se adresau cu „mamă” şi au venit în România în semn de respect. A făcut lecturi aprofundate din filosofia şi religiile indiene, înscriindu-se la doctorat cu o teză despre estetica budhistă.
Scrieri:
A ilustrat cărţi şcolare şi dicţionare pentru Bhutan la Oxford University Press. A publicat la editura Bibliotheca din Târgovişte: Peregrinările Prinţului cel Trist/The Melancholy Prince, 2003 (basm scris în 1970), Dedelhi Jurnal, 2005, Jurna Lamar, 2011.
Aprecieri:
Lamar este mersul de fiecare zi al orelor, al secundelor, într-un stil feminin inimitabil, învăluind totul într-o graţie plină de capacitatea de a se îndrăgosti de fiece fărâmă de timp. Nu găsesc comparaţii în ceea ce am citit până acum şi poate ca acest tip de literatură să creeze prozeliţi, să dea curaj şi altor fiice ale Evei să-şi etaleze amănuntele de suflet numai de ele ştiute.
Puşi Dinulescu
Povestea Peregrinărilor Ptinţului cel Trist aşa cum o scrie Rodica Anca se citeşte, sau, şi mai bine e să-ţi fie citită sau spusă cu plăcerea, bucuria şi uşurinţa cu care se spun adevăratele poveşti. Iar cititorul – ascultator nu mai lasă din mână cartea sau nu-l lasă pe povestitor până nu ajunge la capătul poveştii peregrinărilor Prinţului cel Trist. E istovit, dar fericit că Prinţul cel Trist se întoarce bucuros la Palatul său de cleştar, alături de prinţesa sa, Domniţa cea Bălaie, fiica Duhului Pământului, la prietenii săi pitici Moşopal, Auraş si Arginviu. / Rodica Anca îşi scrie jurnalul indian într-un fel aparte. Într-un fel vioi sau mai degrabă într-o aproape cvasipermanenţă a trecutului prezent. Foloseşte perfectul simplu atât de iscusit, că ai senzaţia că acum, aici, lucrurile tocmai fură, tocmai se petrecură. Un imediat sau un abia trecut. Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest jurnal este onestitatea lui şi înţelepciunea scriitoarei. Fără patetisme, fără paseisme, fără glorificarea trecutului cu mult mai interesant de acum douăzeci de ani, când împreună cu fiica, îl urmaseră pe G în India unde au locuit aproape şapte ani! / Citind Jurna Lamar al Rodicăi Anca este ca şi cum ţi-ai vedea propria viaţă de după 2000 încoace într-un fel în care îţi este cunoscut, dar poate că nu îndrăzniseşi să accepţi că este numai aşa şi nu altfel. Rodica Anca scrie uşor, uneori detaşat, alteori pătimaş, într-un fel de catharsis, scrie nelâsând nimic la o parte din tot ceea ce înseamnă viaţa ei.
Florina Dobre
… totul se contopește, în această zonă, într-un întreg multicolor de trăiri, asemenea unui continent al începutului și al seninei ascendențe umane. Un asemenea sentiment degajă, fără doar și poate, și cartea doamnei Rodica Anca, inspirată mânuitoare a penelului, dar și a condeiului, în cartea sa dedicată copiilor Peregrinările Prințului cel Trist. Imaginația autoarei oferă micului cititor o desfășurare de întâmplari care, pe rând, fascinează, acaparează și educă. / Jurnalul Rodicăi Anca redă, cu o vibratie deosebită, viata de zi cu zi a unei insule de români- familia ei, în principal- în mijlocul acestor frați ai lui Tagore, dar din acest secol, o viață tinzând permanent spre cunoasterea civilizatiei milenare a Indiei, spre integrarea în acest spatiu uman divers. E vorba, s-ar putea spune, de un Jurnal domestic, al întamplărilor zilnice, din care fac parte atat bucuriile si satifcactiile, cat si unele asperitați. Dar nici Romania, ramasa departe, nu e uitata. La un moment dat, autoarea se întreaba: Ne-or fi primit în NATO?. Paginile au ritm, consistență, culoare, semn sigur ca Rodica Anca a simtit o nevoie imperioasă să-l scrie. Și bine a făcut.
Florin Costinescu
Cine a citit o carte de Rodica Anca le va citi pe toate care vor urma. Ea nu are nevoie de recomandare. Se recomanda singura prin ceea ce scrie. Ii rog pe toti prietenii si neprietenii ei (desi cred ca nu are dusmani) sa-i urmareasca toate aparitiile. Umor critic si autocritic, observator al amanuntelor care de multe ori trec neobservate, dar care in multe cazuri fac hazul scrierilor ei. Modesta, ea scormoneste, nu inventeaza nimic, ea spune ce se intampla in sufletul ei si cum reactioneaza la ceea ce se intampla in jurul ei. Citind „Jurnalul Dedelhi” am aflat doua lucruri esentiale: am cunoscut multe despre India si de asemenea am aflat ca pe sotul Domniei sale il cheama Mister G, alias Gigi aka George Anca. Iti multumesc Doamna Rodica Anca.
Vasile Pupeza
Cartea d-nei Rodica Anca, „Jurna’Lamar”, reprezinta pentru o imediata impresie de lectura expresia unei sinteze de genuri literare, respectiv : poem, jurnal, roman. Un destin care nu este doar al femeii este macinat de automatismele cotidiene ale vietii sociale si de familie. E un destin de mare incarcatura dramatica care se sustine in propozitii scurte, uneori eliptice, toate acestea dezvaluind cititorului suspensia starilor emotionale, fapt care da expresivitate stilului si viziune originala eroului lirico-narativ.
Gheorghe Lupascu
George (Gheorghe) Anca
Născut: 12 aprilie 1944, satul Ruda, comuna Budeşti, Judeţul Vâlcea. Părinţi: Elisaveta (născută Grigorescu), Ion.
Şcoala pimară: Ruda; gimnaziul şi liceul: Colegiul Naţioanal „Vladimir Străinu”, Găeşti; Facultatea de Filologie, Universitatea Bucureşti, 1961 – 1966; doctorat în filologie, Universitatea Bucureşti (1974); specializare, Universita di Roma, 1973.
Debut în presă: Luceafărul, 1960, colaborări la revistele: Luceafărul, Gazeta literară, Viaţa Românească, Amfiteatru, Steaua, Indian Literature (Delhi), Credinţa (Detroit), Inedit, Colocvii, Latinitas (fondator, Delhi) etc. Debut în volum: Invocaţii, 1968, Editura Eminescu, colecţia „Luceafărul”
Scrieri (selectiv):
Cărţi
Scenometrie teatrux, Bibliotheca, 2011
Paparadua, Dacia XXI, 2011
Partea nimănui, Bibliotheca, 2009
Apocalipsa indiană (9 volume), Evenimentul, Oscar Print, 1994 – 2007
Literary Anthropology, Bibliotheca, 2005
New York Ramayana, Academia Internaţională „Mihai Eminescu” (AIME), 2005
Ibsenienii (7 volume), Oscar Print, 2005-2006
Tangoul Tigrului, AIME, 2005
Sanskritikon, AIME, 2002
Baudelaire şi poeţii români, AIME, 2001 (1974)
Manuscrisele de la Marea Vie, Majadahonda, 1996
Haos, temniţă şi exil la Eminescu, Cotruş, Gyr şi Stamatu, Majadahonda, 1995
Articles on Education, Biblioteca Pedagogică Naţională/Consiliul Europei, 1995
Indoeminescology , AIME, 1994
Certificate and Diploma Course in Romanian, University of Delhi, 1981
Poezie (cca 20 volume), proză (cca 20 volume), traduceri (Kalidasa, Jayadeva, Milarepa, Tagore, clasici şi contemporani orientali şi europeni etc.), teatru şi filme pe teme de artă, editări (educaţie, literatură, antropologie, biblioteconomie etc.)
Poezie
Invocaţii, 1968
Poemele părinţilor, 1976
10 Indian Poems, 1978
Ek shanti, 1981
De rerum Aryae, 1982
Upasonhind, 1982
Ardhanariswara, 1982
Mantre, 1982
Sonhind, 1982
Norul vestitor (Kalidasa), 1983
Gitagovinda (Jayadeva), 1983
Sonet, 1984
50 doine lui Ilie Ilaşcu, 1994
Doina cu variaţiuni, 1995
Doine în dodii, 1997
Waste, 1998
Decasilab, 1999
Balada Calcuttei, 2000
Sonete thailandeze, 2000
Orientopoetica, 2000
Malta versus Trinidad, 2000
Mama Trinidad, 2001
Milarepa, 2001
Dodii, 2002
Măiastra în dodii, 2003
Transbudhvana, 2004
Maroc după tată, 2004
New York Ramayana, 2004
Nefertiti & Borges, 2004
Finish Romania, 2006
A la Reine de Maillane, 2006
Cenuşa lui Eliade, 2007
Târgovişte – India, 2008
Partea Nimănui, 2010
Paparuda, 2011
Dodii pe viață, 2014
Saraswati, 2018
Ruda canon, 2019
Proză
Eres, 1970
Parinior, 1982
India. Memorii la mijlocul vieţii, 1982
The Buddha, 1994
Maica Medeea la Paris, 1997
Miongdang, 1997
Sub clopot, 1998
Pelasgos, 1999
Frica de Orient, 2001
Buddha şi colonelul, 2001
Furnici albe, 2001
Poeston, 2001
Baudelaire, 2001
Sanskritikon, 2002
La Gioia, 2002
Măslinii din Uffizi, 2003
În recunoaştere, 2003
Tangoul tigrului, 2005
Ibsenienii, 2005
Diplomă de sinucidere, 2005
Rechinuri, 2006
Digital Kali, 2006
Zăpezi hawaiiene, 2006
Roboam, 2007
Barba lui Hegel, 2014
Păguboșii lui Șiva, 2015
Teatru
Good luck, Radha, 1979
Pancinci, 1982
XII by Horace Gange, 1984
Teatru sub clopot, 1997
Mureşan Eminescu, 1997
Templu în elicopter, 1997
Paparuda, 2007
Astă-seară se joacă Noica, 2008
Scenometrie Teatrux, 2011
Scene cantos, 2017
Gandhi la Teatrul Alexandra, 2018
Eseuri
Baudelaire şi poeţii români, 1974
Indoeminescology, 1994
Articles on education, 1995
Haos, temniţă şi exil, 1995
Lumea fără coloana lui Brâncuşi, 1997
Ion Iuga în India, 1997
Beauty and Prison, 1998
From Thaivilasa to Cosmic Library, 1999
Ramayanic Ahimsa, 1999
Aesthetic Anthropology, 2000
In search of Joy, 2003
Literary Anthropology, 2005
Glose despre ahimsa, 2006
Exerciţii de religiologie, 2009
Comunicări/ Studii
„Teatrul No şi misterele tibetane”,Universitatea Bucureşti, 1964
„The Correspondence and Dodia in the Creation System”, Congresul Internaţional de Cibernetică şi Sisteme, Bucureşti, 1975
„Universal Values of the Romanian Culture” , Bangalore, India, 1978
„Anthropomorphism in Mihai Eminescu’s Creation”, Xth International Congress of Anthropological and Ethnological Sciences (ICAES), New Delhi, 1978
„Sanskrit and Romanian Poetics”, în Studies on Indo-Asian Art and Culture, vol.VI, International Academy for Indian Culture, New Delhi, octombrie, 1980
„Sanskrit Romance Ontopoetics”, în Modern Art and Poetry, New Delhi, 1981
„Death and Freedom in Romania”, Pugwash, Trento, ianuarie 1990
„Symbols in a Post-Revolution”, ICAES, Lisabona, septembrie 1990
„Romanian Cultural Developments. Mihai Eminescu”, Columbia University, New York, octombrie 1990
„The Beauty of Peoples”, IFLA, New Delhi, septembrie 1992
„Good things in educated people’s worst doings”,WAER, Jerusalem, iunie 1993
„Between Social Cannibalism and Beauty of Peoples”, ICAES, Mexico, august 1993
„From Utraquism to Multicultural Education”, WAER, Creta, mai 1997
„Beauty and Prison”, ICAES, Williamsburg, SUA, 1998
„From Thai Vilasa to Cosmic Library”, IFLA, Bangkok, 1999
„Edgar, Who does (not) need libraries”, IFLA, Boston, 2001
„Indological Studies in Romania”, Nehru University, New Delhi, martie 2003
„In Search of Joy”, ICAES, Florenţa, iulie 2003
„From Bloodshed to Orange Revolution”, Pugwash, Andalo, ianuarie 2005
Publicaţii editate
The Milky Way, Delhi, 1978-79
Latinitas, Delhi, 1981-84
Liber, din 25 decembrie 1989
Trivium, din 2003
Ziare-şcoală cu studenţi în jurnalism, Bucureşti, Târgovişte, Delhi
Blog
Ediţii îngrijite (selecţie): Semnul că nu cunoaştem eclipsa, antologie de poezii ale cadrelor didactice, EDP, 1975; Texts for Certificate and Diploma in Romanian language, University of Delhi, 1981; Romanian classics in Sanskrit, AIME, Delhi, 1982; Dyviagraha / Lucefărul de Mihai Eminescu, AIME, 1983
Traduceri (selecţie): (în română) Gramatica fanteziei de Gianni Rodari (Editura Didatică şi Pedagogică, 1980, Humanitas, 2010); Norul vestitor de Kalidasa (Academia Internaţională Mihai Eminescu, Delhi, 1981; Gitagovinda de Jayadeva; Lumea stranie a lui Eugen Ionescu de Faust Brădescu (Majadahonda, 2002); (din româneşte): Târgovişte India (Bibliotheca, 2006); Metaphor prince de Toma George Maiorescu (Amazon, 2011); My Epic de Rodica Anca, Delhi-(Cambridge,2013); Noua cetate a lui Dumnezeu de Dumitu Drăghicescu (2014); Rostiri de Pranab Mukherjee (Bibliotheca, 2016); Bhagavad Gita (Semne, 2017)
Referinţe critice (volum): Anca de Marian Popa, 2013, Bibliotheca – Târgoviște, 2014, TipoMoldova – Iași; Despre George Anca, AIME, 2003 – Ioan Alexandru, Sisir Kumar Das, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dana Dumitriu, Mircea Eliade, Ion Iuga, Ioan Ladea, Ion St. Lazăr, Constantin Mateescu, Ioan Mihuţ, Eugenio Montale, Romul Munteanu, Ion Soare, Mihai Şora, Romulus Vulcănescu ş.a.
În loc de „referinţe”:
Despre PARTEA NIMANUI de George Anca, Bibliotheca, Târgovişte, 1910
(Master, Antropologia violenţei)
laptele lunii praf şi pulbere Ceea ce are luna mai bun. Geneza comportamentului agresiv (Mihaela Dună).
ei şi de câte ori nu ne autonaştem Ne autocunoaştem. Oglinda în care ne privim subtilităţile profunde (nesemnat)
îndreptăţeşte sacrul Sfântă-i dreptatea (Iulia Iordache)
racule şi Românie Ceva îmi scapă. Oare ce? Sunteţi prea profund pentru mine. Am mult de studiat. (Florentina Ene)
cât să ne mai cânte psalţii Graal-ul gândurilor noastre ce străbat în acelaşi timp cu psalmii (Lavinia Frăţilă)
vreţi ca Tzepeş şi Avram Iancu să vă rezolve problemele Problemele nu pot fi rezolvate de două persoane ce au existat cândva demult. Violenţa este rezultatul stării sociale (Lucia Ungureanu)
corp social pe masa de operaţie Agresivii nu ştiu să ierte (Gheorghe Avram)
stai şi gândeşte-te cum ai fugit de mănăstire Nu am putut să renunţ la ceea ce oferă societatea (Adrian Stancu)
asceţii ceţii înfloresc Pustnicii „oblivionulu” îşi extind rădăcinile în momentul inspiraţiei/cugetării profunde (Valentina Ţecu)
omul violenţă Scena unei violenţe în care este implicat omul (Camelia Păvălucă)
să ne ascultăm călătorul A fi atenţi la cei din jur. Prin continuare, „să nu fi fost de la presă”, pare mai mult dorinţa de a se proteja, apăra (Laura Zuică)
mi-aş depăşi torţionarul A fi mai bun decât profesorul tău. Să devii un pedepsitor mai bun. Expresia este scrisă uşor cu / un accent de… (Cornelia Duţu)
copilule palat în pace sfântă Senzaţia cititorului că se află în acea imagine (Alice Olteanu)
de-o viaţă depresia scade Rezolvarea vine de obicei cu ajutor din afară (Simona Melinte)
când aşchii din Brâncuşi vor zvânta nisipul fluxului Operele sale vor schimba fluxul sorţii (Larisa Prăjescu)
praf roşu pe pânză Sânge, violenţă (Raluca Stănescu)
uşă-n uşă auroră Religie Puritate Dogmă Tradiţie Natură Contrarietate Negare (Ionela Selegian)
la ceainărie bună dimineaţa o persoană vine într-o dimineaţă la ceainărie (Viorica Dumitru)
şi i-a privit pe toţi în ochi Cine este observatorul: Kabir, Tulsi, Ilie, Dumnezeu, paraliticul sau cel care citesc acest rând? Şi ce observ? Mai am nevoie de timp! (Valentin Buzdugă)
pe nerecunoaşterea înviatului Dacă-i vorba de religie E o parte de efigie. Iar de-i vorba de ştiinţă, Totul este cu putinţă / STUDIUL ORIGINII / INCAPACITATEA RAŢIONALULUI / DEFULĂRI
NECOGNITIVE (Radu Teodosiu)
numai toacă numai schit Toacă: bătaia inimii Schit: un protector al clopotului (Zsuzsanna Gergely)
mântuirea minţilor Întoarcere spre străfundurile fiinţei, sinceritate (Manuela Iacob)
în martie vom vorbi de Mahatma Martie este luna cea mai pură, alături de Mahatma vom vorbi despre viaţă lipsită de violenţă (Lucica Zaharia)
într-o timpurie moarte Înfăpruirea destinului / religie, natural, circuit (Mariana Bica)
viţei în chenar de trandafiri „Jertfe” cosmetizate (Claudiu Cherciu)
lume puţină în amfiteatru Nu mai este atât de interesată. Totul devine dezinteres (Crina Dimulescu)
geaba ţii cu provincia Degeaba ţii la locul din care provii, trebuie să studiezi pentru a-ţi face loc în lumea celor cu bani (Iulia Croitoru)
secerători o zare Viaţa ca o zare (Lăcrămioara Anghelescu)
liniştea muzicalităţii O linişte sufletească (Cristina Salar)
trăim pe ace negre De ce ace? De ce negre? (Adina Axente)
Doina Severin Boriceanu:
Pentru George Anca
Dacă-mi permiteţi o părere, le citeam, poemele dvs., când deodată trec podişca sub care se volbură vremea, spumă cu val, val rămas definitiv fără ţărm. Şi ce să facă cu el?! Văd pe un mal o pădure smulsă unei peşteri, zidire meşterească, meşteşugindă, peste care se adună fiori şi trăiri. Pe altul, o frânghie cu rufe destine posace puse la cotrobăit şi destin împlinit.