DINCOLO DE VERS
(Matematică Stănesciană)
Unu plus unu fac doi,
Tu și cu mine adunați,
C-un întreg de stele și ploi
Suntem egalați.
Doi fără unu fac unu,
Iar eu fără de tine
sunt doar… unu
Lipsit de iubire.
Unu ori unu fac unu,
Tu ori eu, eu ori tu,
Rămânem aceiași…
Un dar divin… eu și tu.
Doi împărțit la doi fac unu,
Tu împărțită la soare și lună,
Ești izvor nesecat de lumină,
Ce-l iubește pe… unu.
MAMA
Nici n-aș fi crezut sau să-mi fi dat măcar seama,
Că ea este al meu înger pe pământ, doar mama!
Poate că și azi, mă mai cuprind întunericul și teama,
Dar mereu mi le izgonește din suflet, mereu mama!
Păstrez în tăcere amintirile cu ea în rama,
Rama inimii mele, inimă care în veci va striga: „Mama!”
Timpul, întotdeauna îmi va fi vama,
Vama către un univers, un univers cu mama!
Cu puțină trudă, a izbutit a-mi vindeca rana,
Cicatrizată în trup și-n minte, doar mama!
Sorb ceaiul pregătit de ea, privind melancolic cana…
În lume, pe acest pământ, între-atâtea femei, ești unică, mama!
MOZAIC DE GÂNDURI
De prin cosmos
adunate toate,
Visele-mi cer socoteală,
C-am pierdut nopți de-a rându`
Și c-am înșelat parșiva realitate,
Cu sutele de fantezii,
Lăsând în urmă…
amintiri spânzurate…
NOAPTEA
Veșmântul, cu negură împodobit,
Se așterne peste bolta albastră,
Când dispare soarele iubit,
Alungând și razele de pe faţa noastră.
Continue reading „Relu N. ALEXANDRU: Dincolo de (Uni)vers (poeme)”