Petru Ioan GÂRDA: Ce pace ieri… (Poezii)

ȘTIRI…

A mai căzut pe oameni o rachetă,

A explodat o bombă-ntr-un oraș

Și, dintr-o oarecare eprubetă,

A mai scăpat un virus ucigaș.

.

Se moare fără noimă pe șosele,

Se-ncaieră mereu vecinii, frații,

Vedem în aer fum în loc de stele,

Și suntem înecați de inundații.

.

Bătrânii se usucă, triști, în case,

Adolescenți, în cluburi, ard de vii,

Se răspândește ura între rase

Și cancerul în trupuri de copii.

.

Cei mari sunt ocupați să-și facă vile,

Degeaba ne lăsăm în grija lor,

Ei știu doar de plocoane, șpăgi și pile…

Și-atuncea, eu, ca simplu muritor,

.

Încerc să uit de rău, uzând de glume,

Să răspândesc lumină-n jurul meu,

Căci eu iubesc, din răsputeri, o lume

Pe care a uitat-o Dumnezeu.

.

ŞI MĂ DOARE…

şi mă doare seninul din ziua de luni
şi mă doare-ngheţata cu gust de căpşuni

*

şi mă doare ninsoarea ce cade pe deal
şi mă doare un ritm de copite de cal

*

şi mă doare un susur şoptit de pârâu
şi mă doare un verde din lanul de grâu

*

şi mă doare un cântec din zeci de viori
şi mă doare polenul din galbene flori

*

şi mă doare un zâmbet rămas pe o poză
şi mă doare romanul citit la veioză

*

şi mă doare un vin demisec de Cornari
şi mă doare mireasma de tei seculari

*

şi mă doare căldura din zilele lungi
şi mă doare cămaşa cea neagră cu dungi

*

şi mă doare un zumzet cu gust de prisacă
şi mă doare ecoul de paşi care pleacă

*

şi mă doare apusul din seara de joi
şi mă dor kilometrii ce stau între noi.

.

CE PACE IERI…

Ce pace ieri și astăzi ce furtună,
Ce vânturi fioroase, ce stihii!
De ce se-ntâmplă-așa anomalii,
De ce nu e tot timpul vreme bună?

.

E legea firii, poate c-o să-mi scrii,
Dar spună cine ce o vrea să spună,
Eu îndrăgesc doar nopțile cu lună
Și zilele cu bolte sinilii.

.

Puțin durează zilele senine
Și liniștea și tihna ți-au zburat,
Că  pacostea pândește și revine…

.

Cum e și dorul ăsta blestemat
Ce dă năvală astăzi peste mine,
Când ieri eram convins că te-am uitat.

.

POETUL

 (Lui Mihai Eminescu)

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.

.

Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

.

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,

.
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte…

.

RONDELUL GĂRII PUSTII

Prin gara asta nu mai trece trenul,
Peroanele sunt triste și pustii,
Pe linii cresc în voie bălării…
În colțuri prăfuite-și țes goblenul,

.

Știindu-și din memorie desenul,
Păianjeni negri, harnici și zglobii;
Prin gara asta nu mai trece trenul,
Peroanele sunt triste și pustii.

.

Revin de ani, dar nu aud refrenul
Acelei vechi, duioase melodii
Și cred c-am să te iert că nu mai vii
Să mă săruți sau… altceva de genul:

.

Prin gara asta nu mai trece trenul.

.

CA UN FIR DE IARBĂ

ca un fir de iarbă
ce străbate piatra
să iasă la lumină
încerci să-mi străpungi
peretele sufletului
singurătate

.

BACALAUREAT 2017

Frunză verde din copac,
De-aş mai fi copil de bac,
Aş fi înger şi-aş fi drac,
Aş sări din puţ în lac,
Cu o sticlă de coniac,
Fără minge şi colac,
Înotând ca un brotac,
Fetelor să fiu pe plac…

.

Dar eu nu-s copil de bac,
Sunt bătrân şi sunt posac,
Cu o nişă în stomac,
Bag tequila şi tabac,
Sunt mahmur şi sunt buimac,
Supărat, insomniac,
Cu probleme la dovleac,
Sunt dator şi sunt sărac…

.

În comisia de bac…

FATALITATE

Am toate calitățile din lume –

Înalt, frumos, deștept și cumsecade,

Uitați-vă și voi ce bine-mi șade

Când sobru sunt sau când mă țin de glume –

.

Că am umor, sunt meșter în butade.

Puteam să scriu mulțime de volume

Cu ce-am în cap, eram acum un nume,

Mi-ar fi cântat adepții serenade!

.

Aș fi putut să strâng averi, cu harul,

Cu geniul meu, vânzându-mi poezia,

Căci și recit – puteau să-mi zică ”Starul”…

.

Cum remarca alaltăieri soția,

Aș fi ajuns cogea miliardarul,

Dar am defectul ăsta: modestia.

.

Autor: Petru Ioan GÂRDA