La mulți ani binecuvântați!
Deraieri din anotimp
Nu vrei să deraiem, (a câta oară)
Din toamna asta parcă de apoi?
O frunză mă colindă solitară
Cerându-mi să-i dau verdele ‘napoi.
De galben-ruginiu mi-e ploapa plină,
De brume argintii ‘mi-e părul nins,
Simțindu-mă de nostalgii învins
Pun vise în sertar, la naftalină.
Îmi este dor prea timpuriu de-o scamă
Căzută de pe-un frac de înger trist;
Claustrat în melodia unui twist
Plătesc aducerii aminte vamă.
În mine-i tot mai frig si tot mai seară,
De vii în noaptea asta nici nu stiu…
Voi rătăci în iarnă și pustiu
De nu vom deraia în primăvară.
Rebeliune
E toamnă iubito, mi-e sângele galben
Și ochii-mi sunt uși înspre tine,
Miroși a gutuie, miros a osândă
Și brațele noastre sunt pline.
E toamnă mocnită ținută-n căpestre
Cu îngeri zburând fantomatici
Nimic nu ne doare și totuși de-o vreme
Destinului suntem ostatici.
Fugi-vei la noapte în brațele mele,
Fugi-voi cu tine în lume,
E toamnă iubito, ni-e sângele galben
Iar șoaptele noastre sunt brume.
Și plouă cu stele și ninge cu frunze,
Stau vrăbii sub streșini mirate,
Culege-vom via apoi o să facem
O iarnă întreagă păcate.
Înserare
Cu un ciob de rază ziua-și taie vena,
Umbre estompate năvălind șuvoi;
Luna, printre stele, greu târându-și trena
Sună disperată unu-unu-doi.
Liliecii zboară ca din arc săgeata,
Greierii, la cobze, corzile le rup,
Negura-și întinde tainică, prelata,
Din concert, brotacii, nu se întrerup.
Câte-o stea, prea coaptă, se rostogolește,
Bufnițele oarbe vor s-o prindă-n cioc,
Lângă Ursa Mare tremurând, clipește
Un quasar albastru fără de noroc.
O privighetoare își revarsă trilul
Ca o apă lină peste-al nopții grind,
Fluturii de noapte dănțuiesc cadrilul
Până ce-n lumina torței se aprind,
Ielele magia-și seamănă, arvună
Nopții, ce se vinde pe treizeci de-arginți,
Ochii tăi, iubito, prevestind furtună,
Flăcări sunt în noapte, ce mă scot din minți…
Autor: Nicu GAVRILOVICI
Dincolo de geam
Draga noastră Ana Podaru a fost zidită în nemurire. Drum bun printre stele, Ană!