Nu…
nu pot muri până tu
nu vei fi învățat să zbori.
Nu pot nici trăi
până nu
îți sărut urmele
presărate pe nori.
Tămâiază-mă deci
din cădelnița de rubin
cu șoapte
și înveșnicește-mă
cu atingerea trupului tău
în noapte.
Geneză
În clipocitul zorilor de zi
Te-aștept din nou cu porțile deschise
Să răstignim pe roua ierbii vise,
Să mor încet în timp ce tu învii.
În liturghia șoaptelor cuminți
Sărut iconostasul pleoapei tale,
Și în cădelniți albe de petale
Aprind tămâia razelor fierbinți.
Voi fi din nou Adam dormind buștean
În timp ce coasta-i înflorește-n Evă,
Apoi drogați de a iubirii sevă
Ne vom iubi celest, nepământean
În timp ce îngeri cântă armonii
În clipocitul zorilor de zi…
Cereri
Dă-mi Doamne tinerețea înapoi,
Mai lasă-mă să zburd precum un înger,
Prea cu aripa frântă galben sânger
Pribeag urcând în autumnale ploi.
Dă-mi Doamne foc în pieptul înghețat
Și îmi agață curcubeie-n pleoape;
Îmi este dor să mai alerg pe ape
Și munții să-i colind în lung și-n lat.
Aprinde Doamne iar în mine rug
Să ard ca ceru-n ziua de apoi,
ȘI chiar de-mi fi-va calea prin noroi
Și de ar fi să port pe umeri jug
Te rog stăpâne, eu, un biet transfug
Dă-mi Doamne tinerețea înapoi!
Orhidee
Dincolo de pleoapa închisă
tu
dansând pe vârfurile picioarelor,
frunză legănată de vânt…
Orizontul ți se ghemuiește sub tălpi
ca o mare,
dorințele mele te asaltează
ca o maree.
Într-un colț Dumnezeu
replămădindu-te
orhidee…
De-a bușilea
De-a bușilea am învățat să iubesc,
de-a îndărătelea am învățat să șoptesc,
de-a-npicioarelea am învățat să dorm,
totul
din teama de a nu te pierde,
Pasăre Măiastră!
În curând voi scrie de la dreapta la stânga
și te voi îmbrățișa de jos în sus.
Până și soarele îl voi ține
în căușul minții cu capul în jos
pentru a-ți lumina cărările…
Doar sărutul ți-l voi dărui
tot ca pe o pecete,
apăsat,
fluture albastru!
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
Octombrie 2019