Dincolo de geam
suflă vântul…
Nu îl simt, doar îi aud șuieratul.
Dincolo de zâmbet
adie deznădejdea…
Nu o aud dar îi simt bocancul.
Dincolo de mine
se târâie umbra…
Nu o aud,
nu o simt,
doar o văd șerpuind printre cioburi
de vise.
Dincoace,
curcubeu cenușiu
punte între pleoapele uitate deschise,
pustiu…
Poem după Armaghedon
Nu vor lătra nici câinii nenăscuții
Neînvățatele aripi cu zborul
Iar mintea care n-a simțit fiorul
Iubirii va apune-n fundul curții.
Doar îngerii vor murdări asfaltul
Albastru al pustiei bolți senine…
Pierdute în oceanul de ruine
Falangele vor scrijeli bazaltul.
Cu cenușiu va ninge peste fluturi
Când herghelii vor trece umbre-n tropot,
Din munți va coborî un glas de clopot
Ce vise va trezi din așternuturi
În timp ce eu și tu vom râde-n hohot
Pictându-ne pe pleoape începuturi.
Păltiniș, 16 octombrie 2019
Ritmicitate
Din când în când în palma mea te tulbur
Ca pe o apă-n ploile de vară
Ascult în trupul tău cântând vioară
Și de mireasma macilor mă bucur.
Din când în când poeme-ți scriu pe pleoape
Și din seninul ochilor storc purul
Colind setos cu degetul conturul,
Corabie pe-nvolburate ape.
Din când în când sucomb spre a renaște
Și înviez spre-a pătimi pe cruce,
Încalc cu nonșalanță legi caduce
Și cu blândețea mielului de paște
Pe pieptul tău pun tâmpla să se culce
Simțind cum veșnicia-n mine naște.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
Noiembrie 2019