Aș pluti deasupra mării, peste valuri line.
Aș alunga vânturile, moartea care vine,
M – aș preface într-un altar, la marginea zării,
Să sfințesc pământul drag, hotarele țării.

Dacă -aș fi un mic pârâu, m – aș preface într-un rău.
” Dunăre ” m – aș denumi, colindând munți și câmpii.
Din susurul apelor, ar clipoci cântecele ;
Doinele românilor , fluierul străbunilor,

Ce-au trăit pe-acest pământ, apărându-l cu dor sfânt.
Val de-aș fi la țărm de mare, m – aș preface într-o chemare,
Și -n vuietul mărilor, aș glasui zărilor .
Le-aș zugrăvi prin cuvânt, călător pe val și vânt ;
„Nebunia -tristă, goala, ce se-așterne peste țară .”

Dacă -aș fi o stea pe cer, înger m -aș preface.
Aș zbura în lung și -n lat, către zări opace.
Aș deschide căile, către lumi mai bune
Și -aș vorbi cu Dumnezeu, despre crezul meu.

Însă sunt un suflet trist, plin de -a ta iubire
Și mă -ntreb încet în gând :”ai uitat de mine? ”
Nici n- aș putea să exist, pe a mea peluza,
Dacă n-aș simți de sus a ta călăuză.

Și umil așa și mic, mă întorc la tine.
Cred într -un tată ceresc, care ne veghează,
Știu că n-ai uitat de noi.
Ești :”Lumina trează „.

———————————-

Mia UNGUREANU

E- atâta frumusețe și risipă,
Văzduhul n-o cuprinde-n asfințit.
Și-i mulțumesc în fiecare clipă,
Dumnezeirii care m-a zidit.

În dimineți străluce sfânt sub soare,
Imaculatul Alb zâmbind curat,
Și-n fiecare floare ce răsare,
E-atâta Alb, de parcă-s vinovat.

Cu-o strângere de inimă profundă,
Ascult un cântec nou în viața mea,
Sub soarele aurit, natura cântă,
Din lanul galben , zboară-o turturea.

Cu valuri verzi, pădurea mă îmbată,
Sub ceru-albastru cântă ciocârlia,
Natura generoasă, nu uită niciodată
Ea știe să-și păstreze armonia.

Un cântec nou al vieții-mi bate-n tâmple,
Surprinsă îmi este chiar și inima.
Cu vâlvătăi aprinse viața mea se umple,
Pe cerul nopții măi apare -o Stea.

———————————-

Mia UNGUREANU

Acum când întâmplarea binecuvântată,
Mi te-a adus în dar în viața mea.
Gândirea-mi încordez și-s luminată,
Deasupra Cerul mi-a trimis o Stea.

Poetule, cu ochii verzi ca iarba!
De ce nu vii când dor de tine-mi vine?
De ce să stingă dragostea degeaba?
Un singur val se – ndreaptă către mine.

Când lumea toată-i umbră trecătoare,
Și sufletul -pereche îți este hărăzit,
Cu-o-mbrățișare sinceră sub Soare,
Tot infinitul ști-va ce tare ne-am iubit.

Nemărginirea în timp să-ți fie!
Simțire- nălțătoare către zări,
Iubirea noastră fi -va-n poezie,
O vie amintire, când vom pluti spre nori.

———————————-

Mia UNGUREANU

2 mai 2019

În tăcere cuprind cu a mea gândire,
Secundele scurse din viață.
Mă-ntreb ce se – ntâmplă cu mine și trupu-mi
îngheață
Se-aprinde în mine din nou, o dorință nebună, parcă legată cu ață.

Cu sufletul treaz, fără tihnă,
Văd stele privind în oglindă,
Uimite și ele,se simte și-n stele, ce vor să cuprindă,
Magia și taina, venită din cer, ca o undă să mă atingă.

Lăuntric, gândind către tine adorm.
Dar în noapte târziu, un vânt dinspre miazănoapte,
Mi-a adus pe aripile sale, mii de șoapte.
Prin puterea iubirii, plutind peste ape.

Cu sufletul treaz fără tihnă,
În iubire mă – nec, în iubire nebună…
Ce cu taină se-adună și mă – nvăluie,
Ca o mantie sfântă, sub o rază de lună.

———————————-

Mia UNGUREANU

24 aprilie, 2019

Luna e altfel, acum o văd ca atare.
Gândurile încep să-mi răsune.
Chiar amăgire de ești,cu rele și bune,
Mi s-a deslușit adevărată cântare.

Și sufletul tău ți-l cunun,
Cu multă dragoste și iertare.
În inima ta, aș fi vrut să adun,
Dorul tău,dor de mine,dor adânc pân-la Soare.

În mine, adânci rădăcini se-mpletesc,
Ascunzând în adânc fericirea.
Dacă nu eu, atunci cine, din universul lumesc ?
Să-ti aducă în viață iubirea ?

———————————-

Mia UNGUREANU

16 aprilie, 2019

Ca un copac cu muguri albi,
Adună -ți frumuseți din Soare.
Și -nveșmântează-mi sânii dalbi,
Când mă privești, să fiu ” o floare.”

Pictează -mă cu stele -n cer!
Cu dragoste și măiestrie.
Salvează -mi sufletul stingher!
Închis demult în colivie.

Sărută -mă cu dor nebun
Și -adună -mi toată a mea dorința,
Doar cu surâsul tău cel bun
Se primenește a-mea ființă.

Și-n zori de zi te-aștept să vii,
Fereastra inimii deschide -mi !
Cuvânt de dor , vreau tu să-mi fii !
Scânteia dragostei, aprinde -mi!

———————————-

Mia UNGUREANU

10 aprilie, 2019

Inima de – ți bate tare,
Mintea tace se adună.
Lăsați sufletul să zboare!
Plin de dragoste nebună.

Uite, cântă ciocârlia!
Sus în crâng se-aude cucu’
Stai și-asculta-i simfonia!
Unde-și lasă umbra nucu’.

Soarele privește marea
Cu-al său surâs divin,
Drag mi-e să-ți ascult chemarea,
Sufletul să ți-l alin.

Spune tu, n-ar fi mai bine,
Să -ți trimit pe vânt ușor,
Un sărut, de leac să-ți vină,
Și să-ți treacă de-al meu dor?

———————————-

Mia UNGUREANU

3 aprilie, 2019

Venim neștiutori pe-aceasta lume,
Cu inocentă -n zâmbet și -n privire.
În timp ce -n noi se-ascunde o minune,
Ne-ndrăgostim câtând spre fericire.

Sub steaua noastră ne purtăm povara,
Pe calea vieții căutând un sens.
S-au poate, cine știe? Cât cuprinde zarea,
Nefericirea plânge – n Univers.

Căci fericit e omul care în viață,
Ființă sa a fost doar „Rugăciune ”
Iar Dumnezeu e cel care ne-nvăță,
Ca „fericirea „, nu e o minune.

Chiar dacă cucu în poiana cântă,
Înflăcărat și mândru de -al său dor.
Iar tu -l asculți și inima ți-o-ncântă ,
Cu glas și vers încet amețitor. .

Când fluturii ‘n grădină în roiuri zboară,
Curtând din când în când, câte -o albină.
Iar tu-i privești ca pentru întâia oară,
Decorul te invită în grădină.

Atunci povestea vieții te încântă,
Iar frumusețea ei te-a năucit.
Când mii de stele de pe cer cuvântă,
Atunci să ști, că ești „un fericit „.

Doar când atingi cu inima trăirea,
Cu sufletul dansând spre nemurire.
Fiinta ta va ști ce e iubirea,
Și -n dansul ei va fi doar „fericire”.

–––––––––––-

Mia UNGUREANU

27 martie 2019

N-am să te șterg din poezii
Când sufletu-mi vibrează,
Nici nu te-ntreb , „de unde vi”?
Tu ești, „Lumina trează ”

Iubitule, te port în gând
Ca pe-o prezență vie,
Când apa mării murmurând
Mă scaldă -n nostalgie.

Visez o zi , și-aștept cu drag
Un cer senin cu soare,
În care tu vei fi în prag
În zi de sărbătoare.