Din ce suntem sau ce am fost

 

Din ce suntem sau ce am fost,
Nimic cu rost sau fără rost,
Să nu atingă-n dumul viu,
De-i îmbrăcat, sau de-i pustiu,
Din ce s-a spus, sau nu s-a spus,
Din tot şi toate ce s-au dus,
Nimic şi nimeni nu-i mai sfânt
Decăt un Dumnezeu iertând;
Din noi, doar suflete-n fărâmă
S-or scurge-n rai, sau în furtună,
Din toate câte sunt în viaţă
Ne fie singure-n povaţă,
Mai vie decât viaţa vie,
Mai de durată-n veşnicie!

 

Natura legilor nescrise

 

Din soare soare să răsară.
Din vară să revină vară.
Din ziuă, clipa dinspre seară,
S-aducă stelele şi iară,
Să lumineze luna, c-altădat,
Peste câmpii cu flori, cum n-am uitat!
Din frumuseţea omenirii, pretutindeni
Natura să ne fie feerie; nimeni
Să se mai atingă de a ei
Viaţă fără moarte, ci-n temei
Să rămână peste tot, un suflet viu,
Ca natura vie, nu pustiu!
Voi, acei ce-o vreţi distrusă,
Nu uitaţi că pentru voi, mereu e dusă:
Să-şi (re)trăiască bucuria,
Aşa cum îi doreşte armonia!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

25 iulie, 2018

Gânduri vechi prin gânduri noi…

 

Noaptea să vă fie lină,
Pe lire ea v-alină,
Vă trimite îngeraşi,
Vise dulci spre copilaşi,
Flori de galben auriu,
Peste-azurul, veşnic viu,
Pace pretutinde-n lume,
Cu sau fără vreun nume,
Din nimic răsară tot,
Din tot piară în nimicul nod,
Că e gândul lin de apă,
Precum sângele-l adapă,
Dumnezeu e unu-n toate,
Că e soră, că e frate,
Doar în faţa-i, zi sau noapte,
Te întreabă şi socoate:
Dumnezeu te-a hărăzit
Să-i fii ateu, sau om cinstit?

…
Din singurătatea vremii,
Dac-aş aduna spre-a iernii,
Clipă, de e vară, toamnă,
M-aş cutremura în iarnă.

…
Însă, precum am crescut,
Nimic n-aş putea să uit
Că, dintr-o credinţă vie
Cu credinţă o să vie
Pretutindeni, noapte, zi,
Că-i în vârstă, sau copil,
Dumnezeu să-ndrume paşii,
Precum maica, copilaşii!
Tot astfel, din buni-străbuni,
Cu credinţă, tot mai buni:
Răul să dispară-n haos,
Fără trepte-nspre repaos!
Zi de zi, noapte de noapte,
Dumnul sfânt le facă-n toate!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

22 iulie, 2018

Sihaştrii

 

Sunt sufletele adunate
După alte risipiri
Ale faptelor-păcate,
Care ne aduc jigniri…

 

Ei există pretutindeni,
Singurii de pe pământ
Care, veşnic sunt finite
După duhul lor, preasfânt.

 

Singurii, în ascultarea
Bunului nost, Dumnezeu,
Suflete firave-n zarea
Lumii-n care om, i-ateu.

 

Dacă vreodată-n fire,
Omul bun e omul ce,
Ar dori din depărtare
Să îi fie-n veşnicie,

 

Suflet apropiat cum numai-i
Însuşi, fiul său, Iisus,
Omul, un sihastru-acuma,
Chipu-ar fi de nepătruns:

 

Nu să fie cuviinţa
Prin desert, el rătăcind,
Să-şi arate-n veci, credinţa
Simţind, crezând, simţind
Trăind.

–––––––––––-

Mariana POPAN

Baia Mare    

7 iulie, 2018

Culorile frunzelor
sunt amestecuri
ale vieţii celor
patru anotimpuri…

Natura
este împărăţia
arborilor,
veritabile flori
ale planetei albastre.

Cerul

este veşnica fortăreaţă
a infinitului
din haosul întunericului.

Noi?
Să lăsăm clipele,
asemeni sufletelor noastre,
zămislire divină,
dincolo de
,fiinţa exteriorului!

Ei?
Sunt file
ale timpului necitit
Încă, nedescifrat,
scris cu
alfabetul
imensităţii
relative.
-Natura, ….orice pentru ei,
totul pentru noi!

–––––––––––––

Mariana POPAN

Baia Mare

6 iulie, 2018                              

LUNA

 

Doamne,
Iar aprind…
Înspre poalele de lumina,
Stelele au revenit,
Totul este feerie,
Armonie, inedit.
Frunza-n dunga codrului
Lin, doineşte unduind,
Ale vântului aripe,
Parcă, somnul răvăşind munte,
Şoapte fermecate sună
Prin izvorul cristalin,
O poveste despre lună.
Adiind prin ramuri,vântul,
S-a oprit,s-asculte iar,
A lunii, poveste vie,
De pe ceru-i chihlimbar.
Noapte lină se presară
Peste locuri adormind…
Totu-i susur angelin,
Somnlul? Tace-n jur, vrăjind.
Somnul lin aline picii,
Iar visând visuri de basm!
Îngerii i-aline-n taină,
Printre clipe de popas!

–––––––––––––

Mariana POPAN

Baia Mare

6 iulie, 2018                              

 

Sunt românii… un vis împlinit

 

Sunt inimi de români, trecând spre viitor:
Sunt tinerii noștri, pământul spre cer,
Sunt veșnic ce-au fost, acei călători,
Sunt slovele noastre-nțelese de ieri,
Sunt prietenii gliei, frumosul pâmânt,
Sunt codrii semeți, de cer învelit.
Sunt brațe cu frunze de doruri cântând.
Sunt flori pentru mâine, suntem ce am trăit…
Sunt tinerii noștri oglinzi dăinuind,
Sunt vocile țării ce s-au auzit,
Sunt inimi românești din țară iubind,
Sunt ei, suntem toți UN VIS ÎMPLINIT.

 

Sunt eu, sunteți voi, sunt și ei, suntem toți,
Sunt locuri sfințite prin rugăciuni.
Sunt suflete, rugi de la moși și nepoți,,
Sunt lancea răului stârpit de străbuni….
Sunt toți un popor de daci și romani,
Sunt tații-un Traian, sau un Decebal bun,
Sunt Ștefan, sau Țepeș cel Crunt, la dușmani,
Sunt tari și puternici românii străbuni…
Sunt munții ca frații, sunt codrii oneşti,
Sunt graiu-nțeles și neauzit,
Sunt prietenii noștri, de noi realeși,
Sunt eu, ești și tu, un vis infinit….

––––––––––––

Mariana POPAN

Baia Mare

4 iulie, 2018

Condeiele mării

 

Din azurul infinitului, de aur sclipind,
Am ridicat spre ceruri albi aripi,unduind
Prin nourii dalbi, albi pescăruşi duios cântând
Din al verii concert maritim, ascultând:

 

Ei cântă prin lira valurilor noastre,
Căci, Doamne, ei sunt păsările măiastre,
Cu glasuri ca sirenele din depărtări,
Ce, prin mesajele plecate înspre zări,
Duios încondeiază curcubeul fin,
Pe lira mării, cu valul drag şi cristalin.
Duios, în revărsarea nemărginitei,
Un pescăruş simpatic, se-avântă cu condei,
Să însemneze cerul, din nou prin cântul său, …
Frumoasă este marea,încondeind mereu!
Frumoşi sunt scriitorii, sculptorii limbii noastre,
Ca-n ceruri desenând păsări măiastre!
Frumoase-n armonia sonetului nescris,
Încondeiez cuvinte, cât marea mi-a permis.
Să afle toată zarea de frumuseţea lor,
Dragi scriitori, să-i faceţi tablou multicolor!

––––––––––––––-

Mariana POPAN

3 iulie, 2018

Curcubeu predestinat

 

Curcubeul vestitor
A pătruns pin norul gros,
Să vestească despre noaptea
Care, iată,s-a întors.

 

Cu alai de stele-aprinse,
Pe-aripi de-angeline clipe,
Feeria pretutindeni
Să v-aducă numai bine!

 

Despre legile nescrise,
Cum nu cred cei ce le-ar scrie,
Dumnezeu păzi-va cerul,
Plin de linişte-n vecie.

 

Precum cerul şi pământul,
Peste care, omul dalb
Va păşi pe calea sorţii,
Luminând gânduri ce cad,

 

Să pătrundă pretutindeni,
În a inimii bătaie,
Viaţa fie armonie,
Armă ce furtuni îndoaie!

 

Nici departe, nici aproape
Nu vom şti de clipa vie,
Dacă nu avem credinţă
Şi un strop de armonie.

 

Ceea ce-i predestinat,
Sufletelor pentru viaţă,
Să devină realitate-n
Noapte-apoi, în dimineaţă!

 

Liber să privim spre cer,
Cum, credinţa ştie bine
Să-l unească cu pământul…
Noapte bună-ţi zic, creştine!

 

Noapte bună, fiii mei,
Viaţa mea dintotdeauna,
Anii voştrii-s anii mei,
Cum e soarele cu luna!

––––––––––-

Mariana POPAN

Baia Mare

21 iunie, 2018