Dinspre clipele din ceruri,
Rar,privind spre chip din flori,
Am lăsat pe-alocuri lacrimi,
Se le ude, trecător…

Dinspre cerul zilei dalbe,
Tot petrec cu paşi mereu,
Chipul său,lucind credinţa,
Pentru ce-am fost,ce sunt eu…

Pe sub frunze se strecoară
Alte lacrimi pe ascuns,
Soarele, cu raze-n taină,
Le-a uscat în nepătruns,,,
Nu întreb, dar văd răspunsuri
În a cerului poveste,
Recitesc în necuprinsuri
Suflet-ţi,ce-a fost,ce este…

Ce cred eu,e una-n treacăt.
Ce cred alţii-i treaba lor.
Lasă stelele s-arate
Despre frumuseţea lor!

Din nimicuri tot nimicuri;
Din prea mult e prea puţin;
În grădini toamna-i pustie.
Dar în inimi?Flori de crin.

Ele tac,citesc prin rânduri.
Mai privesc un trandafir.
E frumos şi pus pe gânduri;
Are ţepi: da-I ghilimpir.

Am adus florile-n casă;
Toamna, brumă le trimite.
Le adăp şi sunt frumoase,
Ca şi şoapta ta,cuminte.

Chiar de-i toamnă. Chiar de-i brumă,
Primăvara-i veşnic, pură.
Lira ei e gândul bun,
Sonet viu,ieşind pe gură.

Plec acum…Ca mâine,iară
Soarele să ne răsară, să aducă
Pretutindeni gust de struguri,
Dar puterea izvorască-n sufletul care educă!

Cerultău e cerulnostru.
Noaptea cerului? Senină.
Florile? Sunt tot frumoase.
Totu-I viu şie lumină.

Din nimic răsare mult.
Din prea mult eviaţăvie.
Noapte bună,liniştită,
Somnul lin şi armonie!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

16 noiembrie, 2018

Prin păduri, în miez de toamnă
Totul pare panoramă:
Tot soborul ei, sălbatic
E-n preludiul scurt, somatic:

Cică, după ceva, zile,
Depărtare de trei mile,
Se aude viscolind
Iarna, pe la noi suind.

Fiecare-n parte cerne
Gânduri, pe când ea s-aşterne:
Cum să facă, ce să dreagă,
Iarna să le fie dragă.

Cine ştie ce-o să fie?
Viscol, vuiet, vijelie?
Sau la sania cu reni
Moşul drag, mergând troieni?

…
Dacă timpul trece des,
Nu ştiu ce-i pe-aici de-ales.
Cine ştie ce-o să fie:
Soare blând, sau vijelie?

Norii să îşi cearnă clipa,
Noi, sorbindu-l, tragem pipa:
Sufletul, să-şi tragă firea,
După cum e-a fost menirea!

Să lăsăm departe-n zări,
Jivinele, umble-şi cărări!
Dincolo de raza-n timp,
Salutăm orice-anotimp!

Chiar de vremea ne petrece,
N-o lăsăm să judece;
Dumnezeu să ne păzească
Printre lumea lui, cerească!

Toamna pretutindeni fie,
Vară, vis şi armonie!
Fiecare frunză vie,
Robă gliei aurie!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

11 noiembrie, 2018

Dacă am permite lirei
S-amuţească-n veci de veci,
Chiar şi verile-n coline
Ar fi ierni, mereu mai reci.
Dacă-o clipă n-am atinge
Sufletul, aşa, închis,
N-aş permite-atunci, a unge
Mirul meu din necuprins.

Dacă, Doamne, ai pleca iar,
Ochii-ţi veşţnic, cer senin,
Lumea ta, n-ar mai fi har,
Raiul?Iadul cu venin.
Să lăsăm în colbşi măscă,
Sufletul, mereu curat!
Să rămânem veşnic, casă
Pentru tot ce n-am uitat!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

6 noiembrie, 2018

 

Dintre stelele-adunate,
Unele, în vechi căderi,
Am aprins în taină-o parte,
Ca uitate primăveri.

 

Am lăsat să vină toamna,
Cu-a ei trenă ruginită
Cu dulceaţa ei din poama
Coaptă-n livada-adormită.

 

Am uitat anume-afară,
Geamul luminat spre cer:
Îngerii ca la fanfară
Să-mi apară-n giuvaer.
Precum legile nescrise,
Din credinţă renăscând,
Să fim toţi-aceleaşi vise
Printre nopţile trecând;

 

Fiecare voce-n taină,
Să apară-n faţa clară
A preasfintei din icoană,
Ca o faptă, mult prea rară;

 

Să rescriu pe cerul toamnei?
Nourii cu mii de stropi
Straşnic ţin mâna icoanei
Departe de cei neghiobi.

 

Dac-aş da ruga departe,
Înspre cerul înstelat,
Fie şi pentru o noapte,
De necazuri, au uitat.

Nu am să vorbesc cu noaptea,
Căci,duios, cu haina ei,
Somnul lin aduce-n şoapte
Picilor, cu chip de miei.

 

Numai rugăciunea vie
De la capătul de seară
Ar trimite-n armonie,
Ruga mea spre cei de-afară:

 

-Doamne, eu te rog atât:
Dă semenilor ce dau, cât!
Somnul lin, picii-i vegheze,
Pe cei mari, să-i mediteze!

 

Raza lunii să le-arate
Căi curate, inimi pline,
Cu fapte, mereu curate,
Gânduri bune şi senine!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

31 octombrie, 2018

Că, tot veni vorba-n modă,
Cică, de la-americani,
Holween le-oferă robă
Pe obrazul dolofan.

 

Însă, într-o graţie,
Se arată buna mândră,
Ca-n metaeducaţie,
Cu costum şi şal de lână:

 

– Sara bună, dragi creştini!
Poftim la “Luminaţie”!
Pentru copii, dulciuri-duzini,
Pentru adulţi, meditaţie!

 

Auzind toate acestea,
Am zis:”Doamne,cu pios,
Când obrazul fin pecetea-i
Pentru omul cuvios,

 

Fericeşte pretutindeni,
Mândre bunele din sat,
Că au chipul un renume,
Ca şi sufletul curat.

 

Unde e obrazul gros,
Toate sunt mereu, pe dos.
Unde e obraz subţire,
Sufletu-i plin de simţire.

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

31 octombrie, 2018

Ca şi ziua de la soare,
Zâmbetul prin fapta lor,
Alungatu-mi-au departe
Dureri vechi şi viaţa lor.

 

Ceea ce în taina nopţii,
Se aşază peste noi
Să ne fie armonie,
Pace şi un somn în toi!

 

De la vechea tinereţe,
Coborâtă-n suflete,
Prieteni dragi, înţelepciunea-
Să v-aline cugete!

 

Tot ce e în urma noastră,
Pentru unii-i lecţie,
Pentru alţii, învăţare
De a fi protecţie.

 

Noapte bună şi divină
Să se lase peste noi!
Somnul lin, leagăn cu îngeri
Să vă dea noaptea în toi!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

30 octombrie, 2018

Lasă noaptea să pătrundă
Printre licăriri senine..
Nici măcar un strop de apă
Să nu strige iar spre tine.

 

Lasă, Doamne,apă vie,
O poţiune pentru suflet,
Totul să refacă zarea,
Printre rânduri dintr-un cuget.

 

Cerule,cu chip de demon,
Lasă-ţi inima în liră,
Să se odihnească-n pace,
Gânduri line le înşiră…

 

Lasă totul cum ar trece,
Precum totu-i trecător…
Fii mereu suflet de înger,
Din prezent şi viitor!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

25 octombrie, 2018

S-a desprins din stele luna,
Să ne-arate că mereu
Printre doisprezece luni
Răsărind, nu i-a fost greu.

 

Ca în fiecare noapte,
Ea, mai tânără se-arată,
Cu aceeaşi inimă,
Mult pe braţe, ea purtată:

 

Stelele o înconjoară,
Presărând printre momente
Sunetele de famfară
Din frumoasele-i sonete.

 

Dintr-o clipă înspre alta,
Ceru-mi pare mai senin,
Cum veghez dormindu-mi pruncii,
Ca şi florile de crin.

 

Noaptea lasă pretutindeni
Sfaturi de alint şi somn.
Dintre basme, las să curgă
Glume-n dame şi în domni.

 

După scurtul lor,preludiu,
Trag cortina deodat-
Cum să nu ne odihnim?
Timpul trece ne-ncetat.

 

Am văzut şi-am auzit,
Cică moşul de la gene
Ar aduce picilor
Basmele că ele e Ene.

…Noaptea a venit din nou…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

21 octombrie, 2018

Din copaci, frunze căzând
Pe alei pline de goluri,
Ale urmelor fumegând, …
Ciripit dispărut prin stoluri…

 

Nesecat este izvorul
Muntelui uitat de timp…
Turlele plâng prinrte lacrimi
Din cer, colb rece, umbrind…

 

Din avid se-aude golul,
Din ecouri asurzind…
Lăsând greaua clipă-a vremii
Să se stingă, amorţind.

 

Toamna şi-a intrat în gânduri,
Cu alai de frunze moarte…
Paznici, arborii pustii,
Şensuri gri, înlăcrimate.

 

Peste crânguri, se arată,
Cu o trenă gri, de-aramă,
Trandafiri negri în urmă-i,
Presărând umila toamnă.

 

S-o opreşti din drumu-i rece,
Este imposibil parcă,
Ai dori s-o-ntrebi de ierburi…
Ea se-ncruntă, tuna piatră…

 

Din seninuri de-altădată,
Luna, tot mai rece-acum,
S-ar ascunde printre nouri,
Pufăind prin colb și fum.

 

N-ai ştiut, tu, timp frumos,
Să deschizi iar primăvera
Sufletului de-altădat…
Frigul te-a cuprins cu gheara…

 

Timp hain, cu haina morţii,
Treci acum, neobservat,
Lăsând neputinţa-n lume,…
Ce-ai făcut? Ce i-ai stricat?

 

Omul, trecător din fire,
Printre vremi, neputincios,
Stă… şi-aşteaptă clipa-n urmă-i,
Ca şi mielul tău, duios.

 

Ai ales să pleci devreme,
Făr-a şti că-n urma ta
Nu e nici o alinare
Iarna ce-a urma…

…
Precum trece ora zilei,
Astfel clipele le număr,
Privind dorurile moarte,
Cu-al lor chip ascuns în nufăr…