În Timișoara, toamna a sosit,

Cu pași de aur, liniștiți, pe stradă,

Și peste flori, cu dor, s-a aplecat,

Ca o regină blândă, de paradă.

.

A mângâiat castanii ruginind,

Și-a pus pe frunze câte-o nestemată,

Iar parcurile, tăcute, au zâmbit,

Sub ploaia ei ușoară și curată.

.

Pe malul Begăi, vântul călător

A risipit parfum de crizanteme,

Iar florile, cu glasul lor ușor,

Păreau că-i spun: „Mai stai puțin cu vremea…”

.

Și-n Orașul Florilor, încet,

Toamna și-a scris povestea aurie;

Lăsând în urma ei un dor discret,

Și-un cântec de lumină-n veșnicie.

.

Maria Manuella VASS