Din vis

 

Într- o noapte înstelată,cu patimă mă afund în vis,
Cu ochii minții,privesc uimită, al cerului necuprins
În fiecare stea strălucitoare,stă ascunsă-o dorința,
Pornită dintr-un suflet îndrăgostit,cuprins de năzuință.

 

Caut cu nerăbdare iubirea pură într-un licăr de stea,
Să scriu cu pulbere argintie, pe boltă, dragostea mea
Mult dorita fericire, să o simt ca pe un dar minunat,
Căci pașii mei în lungi căutări,s-au pierdut neîncetat.

 

Din raze argintii de lună, voi împleti o minunată scară,
Pentru sufletul însingurat, ce din neant o să-mi apară
Din căutări, el va fi a visului sublim o frumoasă cununa,
În care cu dor, gingașele flori doar magia iubirii adună.

 

Din fiecare vis, sufletu-mi îndrăgostit va alege frumosul,
Cu dăruire, plină de iubire scriu cuvinte alese iar versul
Balsam pentru suflete visătoare, în clipe îl vor simți,
Mulțumirea, pașii spre împlinirea viselor îi va însoți!

–––––––––––-

Maria HOTEA

11 iulie, 2018

Iubiri născute din dor

 

Iubirile neștiute sunt precum păsări ce-n zbor,
Se înalță zburând în zările senine, albastre
Pe aripi duc vise neîmplinite şi-un dor călător,
Fiind flăcări arzătoare, născute în inimile noastre.

 

Sunt lacrimi de rouă, uşor din nori picurând,
Precum diamante lucitoare pe gingașe flori
În razele aurii din soare-n asfințit arzând,
Se pălesc tremurânde într-un pastel de culori.

 

Pe boltă senină, în noapte, miliarde de stele,
Dau strălucire iubirilor, ce-n inimi se înfiripă
Doar luna strălucind magic, călătoare între ele,
În ochii plânși de dor, așează fiori calzi în pripă.

 

Din sufletele insingurate, tristeţea grea o alungă,
În ele răsar, în liniştea nopții neînţelese străluciri
Făcând ca inimile pustiite, iubirea să le atingă,
Şi-n clipe nedefinite,așterne alese și minunate trăiri.

 

Cu tremur în glasuri, îndrăgostiții prin șoapte fierbinți,
Dau gândurilor libertatea și îndemnuri şi-n zbor
Cuprind necuprinsul – n magice și suave cuvinte,
Ce- n versuri minunate exprimă iubiri născute din dor!

–––––––––

Maria HOTEA

9 aprilie, 2018

 

Cu- același dor

 

De- un cer albastru îmi e dor
Aş vrea să mă înalț și-n zbor,
Precum o pasăre măiastră
Să-ți cânt iubite la fereastră

 

Tu adormit din somn să te trezești
Să o asculți , cu drag să o privești
Şi-un dor aprins să simţi în suflet
Să-ţi amintești de al meu zâmbet.

 

Fiorii dragostei să te cuprindă
Dorinţe inima să simţi cum îți inundă,
Să înțelegi că numai când iubești
Simți frumusețea clipelor ce le trăiești.

 

Tu paşii să-i îndrepţi spre mine
Cu-același dor aprins în tine ,
Iar florile să-ţi dăruiască al lor parfum
Să te încânte când pornești la drum.

 

Eu zâmbitoare te aştept în zori
Doar ochii mei privesc în zare visători ,
Când te zăresc tresar de bucurie
Căci inima din piept pe tine doar te știe!

–––––––––––

Maria HOTEA

8 iulie, 2018

 

Precum o făclie

 

Precum o făclie de veghe, în vise este iubirea,
În noaptea albastră, când cerul plouă cu stele
Printre petale gingașe de flori, ea pune plăcerea
Și-o punte fermecată din speranță, o așează între ele.

 

Iar sufletele însetate ce taine neînțelese ascund,
Așteptând, din al iubirii izvor, setea să și-o ostoiască
Din el renăscând dorințe minunate, în inimă și-n gând,
Al iubirii parfum sublim, ce-n eter voind să-i însoțească.

 

Să simtă când, inimile în piepturi, mai tare pulsează,
Cu brațele întinse, cunoscând o caldă îmbrățișare
Din farmecul primului sărut, ce pe buze se așează,
Să le îmbete și-n armonie, să tresară-n dulce visare.

 

Din briza mării înspumate, o perlă să o dăruiască,
Sufletului drag, să i-o prindă la gât,drept fin colier
Iar în priviri strălucind, flacăra iubirii să mocnească,
Pe fețe surâsul să-l inflorească seninul albastrului cer!

––––––––––––

 

 Maria HOTEA

8 iulie, 2018

 

Nu mă sperie greul

 

Am dăruit din suflet-mi cu ardoare și drag
Speranță, iubire,candoare, bunătate,
Iar astăzi cu bucurie îmi zâmbesc în prag
Ale verii zile însorite ce-mi sunt minunate.

 

Parfumul florilor gingașe mă îmbie cu dor
Să trăiesc cu intensitate clipele senine ,
Mă încred în vise sublime ce nu mor
Speranța o simt mereu că o am în mine .

 

În inima curată am mereu nespusă iubire
Şi zi de zi cu dragoste știu să o dăruiesc ,
Aşa cunosc și simt adevărata împlinire
Viața cu dragoste din plin eu mi-o trăiesc.

 

Nu mă sperie în clipe triste greul nicicând
Fac doar în liniște,cu calm,un pas înainte ,
Pasări minunate se înalță în zbor cântând.
Îndemn îmi sunt, păstrându- le în minte!

 

 

Sunt vise ce rămân neîmplinite         

 

Într-o bulă de cristal
aș vrea uneori să pot trăii,
Marele ceasornic al timpului
să se oprească
Clopotele morții
să nu mai bată în largul zării,
Să nu existe singurătate
și nici durere trupească!

 

Iubirea sublimă în liniște
peste tot să domnească,
Să nu pot vedea dar totuși
să văd minunățiile ei
Să nu pot merge
dar pașii s-o întâlnească,
Să nu pot auzii
dar să știu miracolul armoniei!

 

Aș vrea să găsesc un loc în care
să nu fie trecut
Și amintirile să le regăsesc…
ele să existe
Prezentul să fie
întruchiparea viitorului necunoscut,
Dar toate acestea sunt vise
ce rămân neîmplinite!

–––––––––

Maria HOTEA

5 iulie, 2018

 

Același jurământ rămâne

 

Chiar dacă între noi distanţa
A vrut o stavilă să fie,
În inima eu simt speranţa
Ce sufletul încet mângâie.

 

Un dor se duce iar altul vine
Dar dragostea ne e stăpână,
Același jurământ mereu rămâne
Iar clipa revederii o așteptăm să vină !

 

În zile lungi stând în tăcere
Eu chipul tău aievea mi-l imaginez,
La el privesc şi cu plăcere
Adorm și-n nopți târzii doar te visez.

 

Adeseori eu glasul ți-l aud
În adieri ce mi-l şopteşte vântul,
Aş vrea în minte să te-ascund
Şi-n gând să îți ascult cuvântul .

 

Simt cât îmi e de preţios
Cuprinde-n el alese sentimente,
Iubirea-i este numele-i duios
Mereu el îmi rămâne-n minte.

 

Când mă trezesc din somn în zori
Simt lacrimi ce se zbat sub gene ,
Aş vrea să-ţi spun cât te iubesc
Să-ți simt din nou iubitul meu fiorii!

–––––––––––––

Maria HOTEA

2 iulie, 2017

 

Dorinţe neîmplinite

 

Eu știu ce-i dor când inima îmi plânge
Şi-n taina nopților albastre îi ascult suspinul,
O lacrimă o simt încet pe-obraz cum curge
Iar gustul tristeții este amar precum pelinul .

 

De dor fiind cuprinsă nu am nicicând scăpare
Cu gândul meu hoinar ce-i veșnic călător ,
Prin amintiri mă poartă lăsate în uitare
Trezindu-mi iar în suflet un tainic, vechi fior.

 

Când nu ești lângă mine tăcerea mă apasă
Iar clipele se îmbracă-n tristețea neștiută,
Singurătatea este cu mine nemiloasă
Doar inima-mi oftează de nimeni nevăzută.

 

Te chem iubite-n șoapte cu vorbe de alint
Aș vrea să-mi fii aproape și vocea să-ți aud,
Să-mi spui cuvinte dulci și-n adieri de vânt
În calda-ți îmbrățișare cu drag să mă ascund .

 

Să simt cum clipa-mi este aleasă desfătare
Iubirea mă-încânte, nicicând să nu mă doară,
Căci te iubesc nespus și-n lungă-mi așteptare
Dorințe neîmplinite mereu încep să apară!

––––––––––––-

Maria HOTEA

1 iulie. 2018

 

Mi-e dor de noi

Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de „noi”
Mi-e dor de anii ce-au trecut…
Mi-e dor de fericirea mea,
Ce am trăit-o nu demult!

 

Mi-e dor de nopţile în doi,
De veselia mea mi-e dor
De-acele zile fericite
Când inima-mi simțea fiori ,
Iar dragostea zâmbea cu noi!

 

Mi-e dor de alintarea ta
De tot răsfățul fericirii
Mi-e dor de tinereţea mea,
De clipele noastre divine…
Ce au apus pe undeva!

 

Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor
Să aștern uitarea peste tot
Din gândul meu să te alung
Când lacrimile încet se scurg
Cu ele dorul să îl sting!

––––––––––––

Maria HOTEA

29 iunie, 2018

 

Ne înveșmântăm în sublim

 

Mă las purtată uneori de un neștiut gând ,
Scurtând cu privirea-mi limpede depărtarea
Şi încerc să dezleg prin șoapte murmurând,
Acele mistere ce le îngână albastră marea.

 

Nisipul minuscul și fin adus din adâncuri ,
De valuri înspumate înspre țărmuri purtat
Îmi spune povestea-i minunată din timpuri,
Când cu migală și trudă erodând la adunat.

 

Natura cu a ei frumusețe mă îndeamnă-n visare ,
Vrăjită încerc în tăcere adâncul mării să-l înțeleg
Trainica unire între o piatră neșlefuită şi-o floare
Şi învăţături alese din ele cu drag să le culeg.

 

Vânturi năprasnice și ploi reci modelează o piatră
Şi-o mâna dibace cu măiestrie sculptează apoi în ea
Cuvinte magice cu talc ce-n clipe din viaţa noastră ,
Ne-arată iubirea sublima în inimi ce-o putem avea!

 

O floare gingașă povestea minunată și-o spune,
Când semințele-i încolțesc și rodesc în lume
Vântul călător le poartă şi-n pământ reavăn le pune,
Dar încolțesc fragile fiind doar într-un loc anume.

 

Iubirea pură în suflet iubitor știind să o păstrezi ,
Doar în ea găsești ce- i miracolul pământesc
Putere trainică îţi trebuie însă să te încrezi,
Căci sentimentele alese numai din ea izvorăsc.

 

Iubirea sublimă este viața,este darul cel divin,
Creeați fiind din iubire pură învățând să iubim
Cunoscând-o , din ea toate trăirile plăcute vin ,
Pe pământ simțind-o ne înveșmântăm în sublim!

–––––––––––––-

Maria HOTEA

28 iunie, 2018

 

 

 

Când cerul senin…

 

Nu-ți irosi timpul, omule fii mereu fericit
Păstrează în sufletul iubitor dulce amintirea,
Salută cu drag vara călduroasă ce iar a sosit
În suflet curat ea îți aduce minunată iubirea.

 

Se înveșmântă în strai de azur bolta senină
Totul pare desprins din frumoase povești,
Visele făurite în nopți înstelate sub raze de lună
Învață iubind cu bucurie să ți le împletești.

 

Te-naltă cu gândul în zarea senină și hoinărește
Cuprinde cu privirea orizontul ce infinit este,
Prețuiește iubirea sublima ce ți se dăruiește
Doar visând trăiești o nebănuită poveste .

 

Privește în adâncul sufletului cu aleasă blândețe
Senină precum cerul să îți fie privirea ,zâmbește ,
Natura cu farmecul ei, te- îndeamnă să-i dai binețe
Când simți că cerul azuriu aproape de tine îţi este!

––––––––––-

Maria HOTEA

26 iunie, 2018