CASA PĂRINTEASCĂ

Interiorul casei, de amintiri, e-nvăluit

E ștearsă oglinda, nu mai sclipește-n ramă…

Prin odăi, mireasma veche, ușor , s-a cuibărit.

Din fiecare colț, ochii mamei ne cheamă.

Pe coardele-n surdină, o mână fermecată,

Ne fascinează, ca-n vise, în serile de dor,

Tata, în ritmuri dulci, cu vraja legănată,

Chiar azi, după atâta timp, dă  liniștii fior…

Acum,  rătăcesc iarăși,  în clipele tristeții,

Frisoanele de gheață, din nou, mă stăpânesc

Curg lacrimile, în voie, de pe clinul feții,

Respir adânc și, încerc…încerc să mă opresc…

………………………………………………………………

Le simt și-acum, în suflet, ușoara mângâiere

Blândă ca freamătul brizei,  -o adiere-

Cum, astăzi rătăcesc momentele  tristeții !…

De ce dispare omul de pe câmpul vieții ?

–––––––––––

Lia RUSE

21 iunie, 2018

13 MAI

Munte cețos… Clipa mov, umbre, desenând !

Noi pe munte, în sat crepuscul argintiu,

Motorul sforăia și am ajuns târziu,

Sala alb-roz, pași grăbiti, bolta atârna…

În orașul tăcut, vremea altei veniri,

Trecătoare și ea ca și clipa, -un fum-

Împlinind înc-un an…Cu mașina la drum,

Am plecat, pe o ploaie cu dâre subțiri…

Un alt gând împlinit, alintări ca de crin

Înfrunzind armonii pe iubirea din noi,

Într-o foame de vis, într-o sete de ploi

De viori și de dans și de timp trecut lin.

Amintind, iar, un dor ne-ntâmplat de frumos,

Timpul nostru trecut cu priviri de abis

Într-o viața de om ne-am iubit ca-ntr-un vis,

Și-am sorbit sentimentul atât de sfios !?

Am intrat într-un dans, de priviri, ca-n oglinzi

Cu toți anii noștri regăsiți în trecut

În spațiul luxos dintr-un sat necunoscut

Cu lumina pictând, clipa noastră, sub grinzi…

Treisprezece Mai ne-a adus și, ..am venit

Cu placerea în noi, ca o primăvară,

Într-un restaurant cu vedere clară

Peste poza anilor ce i-am împlinit…

Au rămas amintiri ce vor trece de-acum,

Seara caldă și noi, seara tandră de Mai

Într-o sală, alb-roz, cu ferestre spre rai

Cu zefir, printre flori, cu-adieri de parfum…

————————–
Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

18 mai, 2018

LUCIRI DE REVERIE

Ascult în vremea asta doar tăcerea,

Respiră înserarea prea liniştit, egal…

Se-aude ora curgând în adierea

Aerului ce se-mbracă-ntr-un albastru pal.

Viclean măreşte visul distanţa şi-o reduce,

Apar frânturi de viaţă şi iarăşi se ascund

E moale seara! Şi…nostalgia dulce

Se luminează în vârtejul în care mă afund.

Dezvelind clipa sărita-atunci din ornic

Cum se perindă imagini ce s-au dus!

Căci gândul scormone, mereu, atât de dornic

S-aducă umbra  din trecutul ce-a apus :

O umbră cam brunetă de atâta vară,

De-atâta dragoste era, uşor, uimită

Şi,.. în parfum de chiparos şi tămâioară,

Candoarea-i fu cu zâmbete acoperită…

……………………………………………………………

Seara, peste vise, lasă aşteptat ecou,

Mă simt lângă umbra radiind lumină,

Din lumină se desprinde un miracol nou

(E-un fel de bucurie cu plângere divină).

————————–
Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

30 martie, 2018

FRIG ÎMBĂTRÂNIT

Ca inima prinsă-n sunete de nai

Martie-n raze muzicale s-a trezit,

Lujere de abur priponesc albii lui cai

Pe tristeţea unui frig îmbătrânit.

Se desluşesc, rar, petice de sare

Prea multe semne încearcă să le şteargă,

Umbrele împlinesc frageda mişcare.

-Prin raiul mătăsii dufletu-mi aleargă-

Şi fac spre ceruri veşnic reverenţe,

Ducând dulceaţa primăverii în cuvânt,

Straturi de aer se prefac în zdrenţe

Când ară, spaţiul, sabia unui vânt.

Lumină multă curge la-ntâmplare,

Arde văzduhul! E-o pură despletire…

Secundele, în pământ, ajung cu soare

Învolburând şi sevă şi uimire…

Urnele iernii să le poarte munţii

În orologiu timpul cochetează,

Dorul picură pe dedesubtul frunţii

-Imensa roată iar disimulează-

……………………………….

Tandră, clipa se prinde-n poezie

Ritmuri râd în sânge, tremură o floare,

Se-aude un pas şi…e armonie

Sfioase iluzii plutesc cântătoare…

——————————–
Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

19 martie 2018

IARNĂ ÎN QUEBEC

Eşti o împletitură  din fluturi de zăpadă

Şi sculptată de viscolele-aprinse pe pământ,

Aureola ta măreaţă stă să cadă

Când răsfoită vei fi, pe timp, de soare şi vânt…

Deseori  înfăşată în prea multe scutece

Trimise, pe rând, pentru tine, dintr-un nor gri

Dar, peste care -fără milă- viforul trece

Înşirând, pe tăcere, coastele tale-argintii.

Asternută eşti, în frig, de bolta cu plete,

Menţinută şi de anotimp dar şi de vreme,

Continue reading „Lia RUSE: Vise de iarnă (versuri)” →

FEBRUARIE ÎNTRE OGLINZI

 Tot rătăcind, ne-am întâlnit pe drumuri…(Un noroc!)

Pe varu-adormit sub boabe de polei aprins

Ce ne-a-ncălzit privirea cu irizări de foc!

Dinspre tăceri se revărsa un dor ce ne-a cuprins…

De sus, scăpați, pluteau orbește fluturi amorțiți,

Dansau mirați în aer și tu-ncercai să-i prinzi,

Duduia gerul sclipind sub nori mototoliți

Februarie, în timp, vibra scăldat între oglinzi

Pianele de gheață se acordau sub pas… Continue reading „Lia RUSE: Februarie între oglinzi” →