FEBRUARIE ÎN JOC

În jocul iernii zilele-s bătute pe-o salbă

Îmbrăcate-n învolburate mătăsuri grele

Şi bolta amorţită se-nfaşă-n blană albă

Să-i ţină-n izolare de cald şi de tăcere.

Steluţe pufoase te-opresc în loc, de vrei să treci.

Nehotărâtă, privirea se-nvârte printre fulgi,

În timp ce se chirceşte-n ochi, de-atâtea lacrimi reci,

Lumina în haină nouă (de-abia de poţi s-o smulgi).

Printre sitele iernii se zbat flori de narcise!

Creşte pământul surpând goluri în albe spume…

Aburii se sparg lunecând pe aripi de vise,

Măcinaţi, în roţi de timp, pun sechestru pe lume.

Printr-un şir de vocale, înalţ-o rugăciune,

Alergând, vântul. Face şi câte-o mătanie!

Sculptat în argint, spaţiu` ia formă de minune

Aură lucind pe fruntea lunii februarie…

……………………………………………………………

Această-arhitectură măreaţă stă să cadă

E mai mult imagine în nimicul de afară!

Sărbătoarea lumini este azi în zăpadă!

O, privirea ta, din nou, în inimă-mi, coboară…

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

5 februarie 2019

1859  – Farul Marii Uniri

Era o zi sfântă-a marelui Gerar

Cu clipe de har, de vis şi înalte,

Fulgi de lumină încercau să salte

Speranţa-minune pe-omătul lunar…

Pe douăzecişipatru s-a-nfăptuit

Pasul spre “Statul Naţional Român“

O,..când moş Ioan Roată, deşi bătrân,

Cum toţi, o mare bucurie-a trăit.

Amândouă “Principatele“l-au ales,

În frunte, pe acelaşi Cuza-Vodă,

Un act îndrăzneţ, neprevăzut, imens !

Şi-Alecsandri a şi creat o odă…

Oda a prins în suflete o horă

Ce s-a întins, cu dor, peste hotare,

Îmbrăţişându-se soră cu soră

Cu gândul la Unirea viitoare…

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

24 ianuarie 2019

CUMPĂNA DINTRE ANI

Pluteşte-n aer această sărbătoare,

Cum,.. visele se înfiripă-n fugă!…

E viaţă, în oglinzi, strălucitoare,

Privirile înoată în abur de rugă

Casa-i îmbrăcată-n, lumină, toată…

Ne-am prins în basm şi eleganţi şi miraţi!

Arde seara-n vis şi nerăbdare,.. iată!

Suntem la masa aburindă adunaţi…

La masa plină încep să se strecoare

Cuvinte diafane de iubire

Şi-n vremea asta plină de candoare,

Euforia se leagănă-n privire…

Coborâtă-n alb vremea se alintă

În baletul fulgilor şi-n ger de opal.

Graţioase rochii se-nvârt în oglindă

Şi-arde, împrejur, parfumul de santal…

Pe ceru-norat s-aprind în miezul nopţii

Artificii de-argint marcând Noul An,

Punându-ne speranţa-n mâna sorţii

-Străfulgerări de gânduri, doruri şi-alt plan-

………………………………………………

Ne îmbătăm cu vise dulci din cupă.

În clipa, asta, din măreţia vieţii…

Aşteptarea-i privită ca printr-o lupă

Pe neaua sclipind în ochii dimineţii…

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

31 decembrie, 2018

AUTUMNALĂ

Urmăresc, așteptând, prin grădini, vremea ta,

Printre clipe subțiri, urmărindu-te fin…

Peste dealuri, mai sus, lâng-o umbră de pin

Te privesc și te iubesc, prea mult, toamna mea!

Amintind un trecut, te respir, tot umblând,

Când îmi pui pe obraz, soare cald, aurit,

Când un foșnet suav, de culori, s-a ivit,

Și-amintiri mi-ai brodat lângă ceasu-mi cântând.

Mă-nfior, ascultând, printre frunze arând

Nostalgia de foc, neputând să m-abțin,

Prin natură, de-acum, desenându-te lin,

Pe câmpii și prin munți, mâna timpului blând.

Ce vise mi-ai adus peste viața-mi de rând,

Ce surprize mi-ai pus în pocalul cu ani,

Să le-adun, răscolind printre foi de castani,

Iar apoi, în amintiri, să m-ascund, când și când.

Și lumesc,.. și suav,.. ai venit toamna mea,

Cu rugina în vii, cu pictura la geam,

Cu iubirea în dor ca o floare pe ram…

Și mi-ai prins –inima- în duioșia ta!..

——————————–
Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

6 octombrie,  2018

PRIMUL PAS SPRE ȘCOALĂ

Clipa mea, astăzi, are candoarea clipei tele

Doar,..e intrarea-ți în prima clasă!…

Mă-ntorc în pragul copilăriei mele

Oo, în amintire-i, azi, rămasă!

Venind, la școală,-n prima zi cu flori,

Matilda! La șase ani crezi că ești mare,

-Așa cum ai visat de multe ori-

În vremea trecută -rămasă-n visare.

În lumea aceasta atât de schimbată,

Sângele-mi tresare în ziua splendidă…

Azi, clipa  mea pe-a ta e instalată.

Simt o nostalgie, fetiță candidă!

Sufletul să-ți fie ca vremea senină

Și gândul de-o duioasă culoare,

Să ai mândria mamei și,-o stea divină,

Ca o vioară susurândă-n cântare.

De-optzecișapte ani ceasul inimii-mi bate

Pe-acest tărâm aprins și-atât de-ntins,

Primăvara din tine, acum, străbate

Inima-mi. O! Frisonul m-a cuprins…

——————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

23 august, 2018

FLAUTUL CERESC

Vara, când căldura zilei s-aprinde ușor

Și-ntreaga suflare picotește, obosită,

În orizontul de mătase pârguită,

Parcă, dorul ne mai turbură al clipei fior…

Lumina intră, în fire, surâzătoare,

Învolburată-n aur, subțire, șlefuită,

Cu degete fine și în aer palpită

Sublime priveliști cu dulci sclipiri selenare…

Eu privesc tăcută, pătrunsă de iubire,

Ascult o clipă veche, rătăcită în visări

Și risipindu-mi gândul tot în suple scăpărări

Pătrund încet, încet, în dulcea amintire.

Și-n timp ce nostalgia-n clipă se așază

Sunete suave din suflet se ridică

Punctate de tic-tacul ceasului ce indică

Singurul zgomot ce, ritmic, pacea o retează.

………………………………………………………

Seara, pe furiș, întinde perdeaua-albastră,

Din voalurile ce-aduc puțină răcoare,

Luna proptită-n spițe de argint apare,

Deși, uneori, aburii-s întinși la fereastră…

Și, ..în vara cu razele  lunare, târziu,

Plutește, parcă, o așteptare taciturnă,

Nici gând, nu mai poate fi, de-odihnă nocturnă,

În bezna scurtată de un clinchet argintiu….

……………………………………………………..

Toate amintirile, acum, se cuibăresc,

Ușor, în noi, -așa-, ca în gând să ne apară,

Visele se împletesc în fiecare vară

Sub ecoul divin al flautului ceresc…

——————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

26 iulie, 2018

LUNA IULIE

O,.. luna este somnoroasă

Înfășată în voal de smarald,

E o lună moale, pufoasă

Curge, așa, ca aurul cald.

Argintul vibrează pe iarbă

O gura-l soarbe-n rădăcini…

Tăcerea e dulce și albă

Cum o duce  clipa in lumini!

Și,.. se așază visele lin!..

Ce rar se sfădesc între ele

Frunzulițele căte puțin,

Când roua flipăre în stele …

De mână norii îmtind cerul

Spre pădurile înverzite,

Îngerii albaștri,-n eterul,

Blând, zboara in colțuri umbrite.

Clipele mirate, visânde,

Îmi leagă sufletul cu fire,

Cu flăcările tremurânde

Îmi lasă-,n privire, iubire…

………………………………………..

Iubite, visul meu e în zbor

Rătăcește, din nou, către sud,

E-o prelungire a unui dor…

………………………………………….

De und`  mă strigi ? !…De und`  te aud ?

––––––-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

20 iulie, 2018