“Florile-s gânduri, iar gândurile devin flori pe câmpia literară”

  (Ioan Miclau-2009)

     “…Desigur, cine va încerca a privi  ceva mai adânc acest subtitlu “Florile-s gânduri iar gândurile devin flori pe câmpia literară”, va sesiza izvorul inspirator folosit , deoarece, in  literatura română doar B.P.Hașdeu vorbea despre acea câmpie literară în care scriitorii si poeții erau  scototiți asemenea florilor din câmpie, fiecare  având frumusetea  culorii si a  parfumului  ei, iar în final, peisajul unei arte adevărate.

        Greu a înțeles asta până și Titu Maiorescu  ministrul Culturii acelei vremi,  cum în acest peisaj coloristic  artele primesc stralucire si armonie, robustete si o perenitate mereu îmbogățită.  Pe când,  acea ierarhizare de valori aducea o stare de  dispute între valorile noastre autentice referitor la Mihai Eminescu si Vasile Alecsandri, dispute încorporate ulterior sistemului de critica literară pe intinsul mai multor decenii, dacă nu secole.

   Revenind la scriitoarea și poeta zilelor noastre Cezarina Adamescu, vreau să se observe, desigur cu deplină satisfacție, apariția unui fenomen literar si de creație care din nou va da criticii literare românesti ocazia a defini o autentică valoare, care  azi lumineaza ca o lumina  stelară  arealul culturii  și literaturii noastre.

      Asadar, precaut, îmi admit chiar o sinceră  critică pentru îndrazneala mea de a face  referiri la adresa  personalitătii si a prodigioasei opere a doamnei Cezarina Adamescu. Mai ales că in corespondența noastră scriitoricească admiteam, scris negru pe alb, că ma simt mai mititel  in raport cu domnia sa. Stând desigur si eu în dimensiunea mea!

     Cu convingerea totuși, că și această prezentare va fi o contribuție adusă la volumul referirilor si aprecierilor celor de specialitate  în plan present si viitor, am  adunat acest manunchiu de impresii si admirații cu tot respectul ce îl port scriitoarei gălățene!

     “… Una dintre porțile de intrare in lumea imaginatiei si creatiei  literare a doamnei Cezarina Adamescu,  prin care se descoperă cu prisosință universalitatea gândirilor si framântarilor, arderilor interioare din care izvorăsc scrierile  talentului său atotcuprinzator, încărcat de frumuseti  artistice luate din realitatea vietii de zi cu zi, va fi fără îndoiala acea  superbă șoptire de credință si iubire recent scrisă sub titlul“Poezii pascale”. De Sfintele Pasti – Triumful Vietii asupra Mortii, si publicate in Revista de opinie si atitudine “Ecoul”-ARP-Bucuresti, 2009.

       Efervescența  talentului ei, caracterului ei  întotdeauna treaz si bine orientat, face posibile marile  realizări. In lumea poveștilor copiilor, în lumea prozatorilor, al  poeziei, lucrarile sale vin ca niște fluvii, rânduite într-un plan précis, păstrându-și albiile de comori prinse în tematicile deosebite pe care imaginația dumneaei, scânteetor le surprinde. Curg melodios spre Marea cea Mare, adica a facerii acelei Opere care, asa cum spuneam mai sus, critica literară, viitorimea, vor avea un adevărat munte de aur si lumini  din care îsi vor putea alimenta spiritul si mintea!

   Iată cum începe una din poeziile, poartă de intrare, despre care făceam referire, “Triumful Vieții asupra Morții”: “Cu logica noastră îngusta si slabă / In loc sa-ȚI fim recunoscatori pe vecie / Noi Te-am ucis, Doamne / Nimeni altcineva decat noi / Te-am ucis fără scrupule/”  Ca-ntr-un tablou virtual se răsfiră imagini fugare.Aceste imagini fugare, sunt redate apoi sub forma de sintagme, uneori deosebit de dureroase, rugaciuni de indreptare, cum sunt urmatoarele: ”Iubirea Însăși strivită de ură”, ”Pământ al măștilor de carnaval” ”Creatorul ucis de creatură” ”Cum mai poți răbda Mantuitorule / Să fii răstignit la infinit! Caci numai Tu esti ușa spre Paradis!”.

   Deci, observăm de îndată acea calitate creștină care de fapt definește și însoțește gândirea si expresia  verbului său creator. Găsesc perfectă si cu har cugetarea scriitorului Stefan Dumitrescu, atunci când afirma cum scriitorii talentați si nemuritori sunt aceia pe care Dumnezeu îi formează. Scriitoarea Cezarina Adamescu  este  întradevar una  ridicată de Dumnezeu si Duhul Sfant care sălășluiesc în cugetul si ființa scriitoarei.

   Morala sănătoasă nu lipsește niciodata în munca sa scriitoriceascaă Generozitatea sufletească  este  prezentă în tot ceea ce face, în relatiile cu oamenii  generozitatea ei se așează în cele mai frumoase cuvinte, de o cultură aleasă, în același timp știind ce e modestia ca ingredient al înțelepciunii si sincerității. Toate acestea permit, de altfel sunt strict necesare, scriitorilor care făuresc scrieri pentru lumea copiilor povești si povestiri adecvate varstei lor , adecavate unei  bune creșteri si educatie,  ideile trebuiesc bine alese,  însasi scriitorul sa fie un adevărat pedagog, exemplar el insuși!

    De o aleasa sensibilitate doamna Cezarina dovedește o naturală chemare, cu o pătrundere aproape biologică înspre sufletele copiilor, cu gentilețe, cu iubire, cu înțelegere, ea înăsi parcă trăindu-și propria ei copilaăie. Fără a greși se poate remarca deja înalțimea sa spirituală care îndeamnă si deschide orizont spre o adevarata școală al viitorului, ridicarea unei generații sănătoase, morale, harnice, cu respect pentru credință, pentru iubire, cu respect pentru Limba, istoria și traditia neamului căruia aparținem.

      Toate acestea le-am înțeles eu si din  paginile revistei “Cărticica  Romanească pentru Copii”, revista on-line, concepută  tocmai pentru a servi acestei idei mari si nobile căreia scriitoarea gălățeană s-a dedicat cu toata puterea ei creatoare.

   Cezarina este mândra si se bucura de sfintele sale locuri natale, considerând orașul ei Galați o adevarată perlă pe marginea Dunării! Și are dreptate căci  este orașul acesta legat de mari fapte istorice înca de pe vremea lui Vlad Tepeș. Era ca o poartă ce oprea navaliri barbare sau primea oaspeți de bună credință! Pe aici se făcea comerț cu celelalte lumi, apele Dunarii duceau corabiile daco-romane spre  Marea Neagra si Mediterana, spre marile porturi ale Orientului. Deci este legitimă iubirea ce o poartă locului natal.

   Apoi, mai are dumneaei o convingere anume, despre care mărturisește foarte limpede, de aceea  mă simt îndatorat a o dezvalui aci, spre a intelege oricine   ce înseamna a fi un scriitor la care întradevăr cugetul-cuvântul-fapta  formeaza un întreg, un întreg zidit  pe bunatate si nu pe răutate!  Această convingere ne-o spune cam asa: “Se spune ca un exeget e cu atat mai bun cu cat este mai rău. Conform acestui paradox, consider că, no sa pot fi nicicând bună, fiindcă sunt incapabilă sa fiu rea. Si nici n-o doresc, de fapt, cu pretul acesta. Pentru ca prețul ar fi pentru mine incomensurabil”.   Convingerea  asta  ne-ar face mult bine fiecăruia, doar numai să ne-o însușim!

    Născută la 1951, viitoarea  poetă, prozatoare, eseistaă dramaturg, editor, avea să îsi înceapă studiile elementare  in orașul natal Galati, la Școala elementară nr.28. Urmează Liceul Mihail Kogalniceanu, profil umanistic, promoția 1970, la zi, Galati.

Continue reading „IOAN MICLAU despre CEZARINA ADAMESCU (Restituri)” →