MAMA
Nu ştiu,floare,de ţi-am spus,
Mâini ca ale mamei nu-s,
Nici privire ca de stea
Şi nici glas uşor de nea,
Când îmi cântă la culcare
Ca să crească fata mare.
Păsări ce zburaţi spre creste,
Măicuţa doar una este,
Cu inimă iertătoare,
Caldă ca raza de soare
Ce mă-ntâmpină în prag,
Când îi strig numele drag:
Mama!
—————————————————–
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
8 Martie 2019
Vino, primăvară!
Dimineața cade
în ceașca de cafea
gândul hoinărește
floare de zorea,
iarba își arată
mugurii de ied
prin grădini de zarzăr
zorile se pierd.
Vino, primăvară,
poarta-i descuiată
doar la casa albă
lacătul se-arată.
Trece Anotimpul
suspinând prin mine
azi în gara veche
trenul nu mai vine,
nu mai iese mama
tata-i prin grădini
îi aud oftatul
printre mărăcini.
Vino, primăvară,
porta-i descuiată
se pierd pe potecă
pașii mei de fată.
Dunia Palangeanu/Giurgiu
ADIO, IARNĂ !
Te las cu bine , Iarnă minunată ,
Mi-ai dat pe îndelete ce-am dorit ,
Înfășurat în mantia-ți bogată ,
Eu m-am simțit prin tine împlinit.
Cu lupii tăi eu am plecat la stână ,
Ne-am înfruptat din sutele de oi ,
Până ce ziua noaptea o îngână
Și sună blând păstorul din cimpoi.
Am mers pe lacuri albe , ferecate ,
Ne-am petrecut cu pașii înghețați ,
Pe aburul dihaniilor din sate ,
Noi ne-am întors de chicuri presărați.
Când viforul s-a întețit sălbatic
Și vinul fiert prelins-a pe gâtlej ,
Încoresetați de gustul lui tomnatic
Ne-am amintit de strugurii din vrej.
Tu lași acum în locul tău o alta,
Pe care nu știu de o voi iubi…
Ca sculptorul ce își aruncă dalta
Când Galateea, în fine, se ivii….
Cosmin – Ștefan Georgescu/Paris
—————————————————–
Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu
Giurgiu – Paris
3 februarie 2019
ZVON DE PRIMĂVARĂ
La margini de-oraş şi de noapte,
Aştept primăvara să vină,
Câmpul tresare de şoapte,
Muguri sub stele suspină.
Mă cheamă un zvon de lumină,
Caleşti de petale în zbor,
Cerul se-aruncă-n fântână
Ostenite privirile dor.
Vuieşte şi Istrul la maluri
Din sloiuri albastre scăpat,
Corăbii senine pe valuri,
Miresme la proră se zbat.
—————————————————–
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
(Din vol. LA TURNUL CU CEAS / Ed. Amurg Sentimental , București)
Buna ziua, Doamnă!
Buna ziua, Doamnă,
te privesc cum treci,
plin de nori ți-e părul
zările sunt reci.
Chiparoși se-nclină
la sosirea ta,
îți tresare pleoapa
și mai cade-o stea.
Eu aștept în porturi,
felinaru-i stins,
marinar vremelnic
plin de necuprins.
Țărmul pare aspru,
sub umbrelă stai,
fluturi evantaiul
ca o Loreley.
Buna seara, Doamnă,
astrele se-aprind,
stau de veghe veșnic
să te văd sosind.
—————————————————–
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu – Paris
24 februarie 2019
Foto din arhiva familiei/Dunia și Ion Pălăngeanu
CHEMAREA PRIMĂVERII
Uneori ,spre apus, fug de tine
și mă- ascund târziu într-o floare,
cu gândul la vremuri senine
fug de iarna de-afară ,ce doare.
Fuior de lumină tot curge
pe tipsia lipsită de verde,
iar raza de soare se frânge
și-nvinsă de geruri se pierde.
Mă rog ca să vii primăvară,
palpită pe crengi muguri reci
și-aștept în livada de-afară
în seara aceasta să treci .
Aș vrea să mă mut în albastru
aș vrea să mă nasc în senin
să tresară izvorul sihastru
în ulciorul de zarzăre plin.
Dunia Palangeanu/Giurgiu
FLOARE DE ROUĂ
Tu înflorești în trupul meu ,
Te zbați în baia de petale,
Îmi las polen de aur greu
Pe cupele privirii tale…
Te înfiori în primăvară ,
Te aprinzi în miile de foi ,
Și din tulpina de fecioara
Țâșnesc sălbatic sânii goi.
Prin străluciri de catifea
Și roua caldă într-adins ,
Întregu-mi trup de ar putea
De tine s-ar lăsa cuprins…
Cosmin – Ștefan Georgescu/Paris
—————————————————–
Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu
Giurgiu – Paris
24 februarie 2019
Dor de primăvară
Un Anotimp
cutreieră prin mine,
cu şerpii viselor
susurând la tâmple,
deschizând cărările,
descântând florile,
topind întunericul
prelins în fântâni
de rugăciune,
albastre petale
ochi magic de zare
peste câmpie…
apă ce suie,
corăbii de dor
nopţi ferecate
paşi prin cetate
aripi şi pace,
iarna se stinge
drumul mă-nvinge.
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
23 februarie 2019
Jazz în doi
Nu mai era nimeni
în cafeneaua plină de fum
decât eu și saxofonistul
cu pleoapele grele de nesomn
muzica se strecura lacomă
printre draperiile violet
pe mese orhideele ofilite
își trimiteau parfumul
printre vitraliile înstelate
mănuși de dantelă
pline de jurăminte târzii
mai luminau în răstimpuri
în ritmul inimii mele.
Trecătorule,
caută o frunză fidelă
pe care să-ți așezi
sufletul răscolit
de sunetele pline de nostalgie
și unde să te găsească
lângă paharul cu brandy
primul zori de zi.
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
22 februarie 2019
Dragoste și tutun la Dunăre
Dacă „dragostea este un fum”
fericită e pipa care adăpostește
primii fiori și clipele de suferință
tânguirile și jurămintele rostite
în nopțile de nesomn
și faldurile transparente ale zorilor
adăstând înfrigurate pe pleoape-
aripi de fluture zburând prin Univers,
flăcări nestinse încălzind trupurile noastre.
Între noi astrele luminând veșnicia
și banca ce așteaptă de milenii
alți și alți îndrăgostiți .
Любов и тютюн на Дунава
Дуня Пълънджеану
Ако „любовта е дим”
щастието е лулата, която e приютила
първите трепети и миговете на страдания
жалбите и клетвите изречени
в безсънните нощи
и диплите прозрачни на зората
трескаво полагащи върху клепачите-
криле на пеперуда летяща сред Вселената,
неугасими пламъци, които топлят нашите тела.
Между нас звездите осветяващи вечността
и пейката, която от хиляди години чака
други и други влюбени.
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Traducere în limba bulgară Anka Staneva, Ruse
ZORI CU DRAGOBETE
Brățări de flori
mi-am prins
în dimineață,
cercei de nori
în ochi doi sori
și dor de viață.
De mult senin
fiori înmuguresc
în sufletul plin,
buchet de culoare
albastru de zare.
Iubesc!
E dulce sărut
căzut în sânul
înflorit feciorelnic,
descântec vrajit
pe rouă sosit
și-al inimii sfetnic.
Și dorul năvalnic
aleargă în cete
de Dragobete!
Dunia Palangeanu/Giurgiu
Miez de Februarie
Ceva îmi spune că e pe sfârșite
Această iarnă ninsă tot mai mult ,
S-au revoltat pe câmpuri dezgolite
Păsări ce duc al primenirii cult.
Si Luna e mai palidă în seară
Si Soarele răsare tot mai demn,
Pe iarba desenată ca o ceară
Cu trupurile facem primul semn.
Copacii urcă seva lor fierbinte
Topind în ramuri ultimul îngheț ,
Un gând rătăcitor peste cuvinte
Sporește al vocabulelor preț.
Natura cheamă dragostea curată,
Cea primenită în iarnă ca un fulg,
Mi-e dor de tine , fragezie fată ,
Și sentimente tainice mă împung.
Cosmin – Ștefan Georgescu/Paris
—————————————————–
Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu
Giurgiu – Paris
17 februarie 2019
Poem din proiectul literar în lucru „Ruse mon amour „,
autoare Dunia Pălăngeanu, Giurgiu, România.
Noapte bună, Ruse,
străzile sunt pustii,
clădirile din trecut
țes misterioase umbre,
felinare se-aprind
manechine uzate
privesc din vitrinele reci,
înfrigurați trecătorii
iau liftul, trag yala,
se strâng în jurul samovarului
cu licoare fierbinte…
Târziu,
în aburul amintirilor
își imaginează drumuri
pentru o nouă zi.
Oameni buni,
e noapte de păcură la Ruse
și liniște adâncă .
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Foto Ivo Иво Ботев, Ruse.